Intercer – Poezii si editoriale

Mulți teologi au dezbătut,
Legea cea sfântă și-au studiat
Scop, înțelesuri de demult,
Dar nu găsiră rezultat…

Dacă nu-i Lege, nu-i păcat.
De ce voiți Mântuitor?
Și dacă e cu-adevărat,
De ce-o păziți părtinitor?

Vreți mântuirea prin Hristos,
Un dar prin sânge și prin har?
Păstrând porunca minuțios,
Orișice merit e-n zadar!
–––––––––-
Copile drag lui Dumnezeu,
Legea asculți de Îl iubești,
Pe El și-aproapele mereu,
Ferice zilele-ți lungești…

Floare de colț

Ne minunăm când ochii noștri,
Descoperă cât e de mare
Și deasă iarba. Micii monștri
Umblă prin ea fără-ncetare,

Căci fiecare zi cu ploaie,
Ridică firele frumoase.
Verzi inimi teii își îndoaie,
Peste copii, grădini și case.

Atât de proaspătă și verde,
Plină de viață și mișcare,
Pădurea-n care te poți pierde,
Pe coasta muntelui cel mare!

O neoprită alergare,
A sevei spre maturitate,
Copaci și plante uimitoare,
Pe neștiute cresc cu toate.

A înceta înseamnă moarte,
Uscare, crudă ofilire…
Roade pe ramuri o să poarte,
Doar cel supus la îngrijire.

Floare de colț

Mă plec în rugă și smerit
Cer binecuvântarea Ta,
Spălat de Tine și albit
Să pot în fața Ta a sta.

Asigurarea vreau zdrobit,
Că nu mai am niciun păcat
Și eul este nimicit,
Mândria demult a plecat.

Amărăciune sau gând rău,
Ipocrizie, vorbe-n vânt,
Piară-n al prăpastiei hău,
Liber să fiu , să pot să cânt!

Fără de voie de-am rănit,
Adu-mi aminte să repar
Și tot mereu să fiu cinstit,
Să mint să nu mai am habar.

Aștept și tac și Te ascult,
Iubirea Ta îmi dă puteri,
Doamne, Tu știi, o, cât de mult
Doresc să vii, să fac ce-mi ceri!

Floare de colț

Cuminți și așezate-n rând,
Așteaptă azi cumpărători,
Păpuși de lut, în vis oftând,
După stăpâni mângâietori.

Zâmbesc frumos în vitrină,
La cel încruntat sau senin,
Spre fața mică și fină,
Cu suflet de dragoste plin.

Fragile, sunt sparte ușor,
De neatente lovituri,
Rămas pe chip, zâmbetul lor,
Printre gunoaie, vechituri.

De-ar avea glas, ne-ar învăța
Că totul este efemer,
Doar dragostea în veci va sta,
În univers singur reper.

Floare de colț

Drumul spre cer nu este lin,
Nici mărginit frumos de flori,
Deasupra cerul nu-i senin,
Mulți pași sunt înfiorători.

Iosif de frați e aruncat,
Cu visele lui prea ciudate.
În groapă s-a maturizat
Dar scos, ca rob e dus departe…
––––––––––
-Nu vrem să te mai auzim,
Descurajezi pe luptători,
Cuvântul Domnului îl știm,
În groapa cu noroi să mori!

Căci focul cel mistuitor,
Cuvinte îi dădea mereu
Lui Ieremia, și-n popor,
Spunea tot de la Dumnezeu.
––––––––
Trei regi slujise Daniel,
La fel de bine și corect,
Dar mulți dușmani avea și el,
Căci nu avea niciun defect.

Păstrându-și obiceiul său,
S-a închinat și s-a rugat.
Cei ce voiau să-i facă rău,
L-au pârât sus imediat.

Groapa cu lei – pedeapsă, vai,
Primi bătrânul slujitor.
-În loc de răi, cu lei să stai,
Cu tine-i Domnul Creator!…
–––––––––-
Ești aruncat în disperare,
În suferință te îneci?
Zeci de-ntrebări întristătoare,
Ți-aduc mereu concluzii reci?

De unde ești, privești în sus,
Uitând mândrie, egoism,
Iar eul tău prea jos ajuns,
Nu dă semne de eroism…

Avem nevoie uneori,
Pe calea vieții să primim,
Ai gropii rele grei fiori,
Legați de cer atunci să fim…

Floare de colț

Petale albe presărate,
Pe drumul vostru nou deschis,
Sub bolți de aripi minunate,
Vă duc spre cel mai frumos vis.

Când îngerii ascunși privirii,
Ating harpe ceresc vibrând,
Compun un nou imn al iubirii,
Vă leagă inimă și gând.

Și fiecare clipă trece,
Clădind cămin ca un palat,
Cel însetat, o apă rece,
La voi găsi-va imediat.

Voi doi și El – Mântuitorul,
Să fiți mereu nedespărțiți,
Păstrând aprins în suflet dorul,
Pentru Cetatea celor sfinți.

Să treceți tot așa de mână,
Prin poarta de mărgăritar,
Uitând primejdii ce-mpreună,
Ați depășit prin al Său har.

O veșnicie de lumină,
Și bucurii la infinit,
Pace din cer s-aveți deplină,
Iubire fără de sfârșit! Amin!

Floare de colț

În cer s-a declanșat deodată,
Numărătoarea inversă,
Și nimeni n-a știut ce dată
De importanță maximă.

Viața se scurge ca nainte,
Muncă sau goană spre plăceri,
Având cu toții clar în minte,
Scop neclintit – mai sus ca ieri!

Și prinși în lupta existenței,
Creștinii par vrăjiți și ei,
Uitând căldura experienței
Rugii, studierii Bibliei.

Ca ieri alt răsărit de soare,
Și totul pare neschimbat,
Dar sus în cer la cine oare
Dosarul este sigilat?

Un glas duios mai cheamă încă,
Mâine va fi Judecător,
Va fi doar drept și jale-adâncă
Cădea-va pe cel muritor…

Floare de colț

Curgere lină sau zglobie,
De sunete ascultătoare,
Ne-nvăluie mereu, ne-mbie,
Găsind speranțe-n orice floare.

Cu gingășie se strecoară,
În suflet gata să topească,
Gheața din inima amară,
Impenetrabila ei mască.

O regăsești de dimineață,
În ciripit de păsărele,
Sau clopoțeii plini de viață –
Voci de copii, făpturi rebele.

În stropii cadențați de ploaie,
Ori frunzele de vânt pornite,
În ramurile ce se-ndoaie,
Și tunetele-abia trezite.

Furtuna – muzică sinistră,
Și valurile zbuciumate,
Stânca să smulgă tot insistă,
Dar se retrag pe rând cu toate.

Da, liniște din nou se face,
Timid un curcubeu răsare,
Un porumbel anunță pace,
Un melc începe o plimbare.

Când mă opresc lângă cascadă,
Ascult apele revărsate,
Îmbrățișate vor să cadă,
Bocetul lor pleacă departe.

Și ca vioara părăsită,
O coardă mai aveam, dar Cine
O partitură strălucită
A reînviat cântând cu mine?

Floare de colț

În piața cetății rămas dezbrăcat,
Stătea Adevărul cu chipul curat.
În jur lume multă striga mânios,
Dispreț și insulte cu tonul tăios.

Sarcasm, ironie răsăreau rânjind,
Ca săgeți aprinse spre-Adevăr sosind.
Pumni închiși sau pietre, arme pregătite,
Așteptau semnalul de-a fi folosite.

Cine se îndreaptă demn cu fruntea sus
Lângă Adevărul, singur, nesupus?
Și cine sfidează moarte, insulte
Cu iubire multă de-Adevăr s-asculte?

Floare de colț

O mare de flori se-așterne sub noi,
Și roză și albă și pură,
Coroane – perne pufoase și moi
Albine primind cu căldură.

Răspuns parfumat soarelui tânăr,
Ramuri cu straiul foarte bogat,
Flori de cais, de cireș sau de măr,
Se leagănă sub vânt alintat.

Și printre ramuri înflorite,
Văd aripi albe fluturând,
Se-ntorc la cuiburi părăsite,
Iar păsărele rând pe rând..

Floare de colț