Psalmul 143
Doamne-ascultă-mi rugăciunea,
Pleacă-a -Ta ureche-acum,
În dreptatea Ta-i minunea,
Credincios Ești, Sfânt și Bun.
Nu intra la judecată,
Cu-acest simplu rob al Tău,
Niciun om n-ar fi vreodată,
Fără pată, ci doar rău.
Vrăjmașul îmi urmărește
Sufletul neîncetat,
Viața mea – scurtă poveste,
În țărână a călcat.
Locuiesc în întuneric,
Ca și morții de demult,
Nu mai e nimic feeric,
De-orice zgomot mă tem mult.
Și am duh mâhnit în mine,
Tulburată-i inima,
Din trecut zile de bine,
Mi-amintesc lucrarea Ta.
Mâinile întind spre Tine,
După Tine eu suspin,
Așteptând ploaia ce vine,
De-uscăciune, sufăr chin.
Grabnic, Doamne, mă ascultă!
Nu-mi ascunde fața Ta,
Mă topesc, durerea-i multă,
Fără viață voi cădea.
Bunătate prin credință,
Fă-mă să aud din zori,
Și de este cu putință,
Să văd calea, pași ușori.
De dușmanii mei mă scapă,
Adăpost la Tine-am scut,
Voia Ta – a vieții apă,
Mă învață să ascult.
Duhul Tău mergând în față,
Pe drumul cel bun și drept,
Mă conduce, -mi dă povață,
Domnul meu iubit, Te-aștept!
Pentru Numele Tău mare,
Să mă-nviorezi și treaz,
În dreptate cer salvare,
Să mă scoți iar din necaz.
Nimicește-mi toți vrăjmașii,
Adversarul cel mai rău,
Binele-Ți îmi scaldă pașii,
Căci eu sunt doar robul Tău!
Floare de colț
