Intercer – Poezii si editoriale

Drumul Tău, o Doamne!

Drumul Tău, o Doamne
Ce sfârşeşte-n veşnicie,
Este drumul ce-l urmez
Plin de sfântă bucurie,
Spre plaiuri de armonie!

El mă duce sus la ceruri
Lângă Tatăl meu Ceresc,
Unde El îmi pregăteşte
Locul unde-o să trăiesc
Şi în slavă, să-L măresc.

Este greu să mergi pe el
Căci tot urci şi tot cobori,
Dar spre ceruri, nimenea
Nu merge pe pat de flori,
Şi suspini, de multe ori.

Viaţa trece prin cercări,
Drumul nu le ocoleşte,
Dar Duhul cu mângâieri
Pe cale, El mă-ntăreşte
Şi paşii-mi călăuzeşte.

Prin Tine, o Doamne bun
Merg pe cale mai departe,
Şi îmi duc lupta cu firea
Ce destramă şi desparte,
De viaţă să nu am parte.

Asta e lucrarea-i cruntă
Dar totală, a mea voinţă,
Ţi-o pun umil la picioare
Spre-a fi totul cu putinţă
Să mă ţii tare-n credinţă

Flavius Laurian Duverna
07 octombrie 2012

Culcă-ți sufletul pe palmele Lui
și gândurile să se cuibărească
sub aripi divine.
Oprește-ți alergarea în
sălaș de pace și liniște.
Apa proaspătă a Cuvântului Său
să-ți răcorească
și să-ți învioreze
trupul ostenit.
Auzul tău asurzit
de prea multele vești
de suferință și moarte,
să fie mângâiat
de cântecul dulce
al glasului Său –
Sunt lângă tine!
Lacrimi de recunoștință
stropesc strunele inimii
intonând o melodie
ca o adiere de vânt printre
clopoței de argint.
Laudă și mărire
se înalță spre El,
Păstorul drag
pe timp de furtună sau
sub cer senin…

Floare de colț

În buzunarul de la piept
am pe cei dragi.
Într-un alt buzunar, am
copilăria și tinerețea.
De când le port
s-au cam mototolit.
Cel mai plin conține griji.
Am descoperit un buzunar
foarte mare și gol.
Aici e un singur lucru –
uitarea. Sunt tristă dar și
bucuroasă cât de multe
am uitat.
Un carnet, un pix și o carte mică
sunt bine adăpostite așteptând
clipe libere și liniștite.
Este suflețel – un buzunar special.
Multe mărunțișuri stau îngrămădite
unele peste altele într-un alt loc.
Nu se ceartă și nu mă
incomodează. Sunt micile bucurii
pe care le adun ca pe o comoară.
Nu mă despart de ele
niciodată.
Haina mea are multe
buzunare. Cu vise, cu speranțe
ce sunt învelite frumos
ca niște bomboane.
Împart din ele cu bucurie.
Acum haina este la curățat.
Nu am verificat buzunarele.
Nimic important nu se va pierde.
Cel ce curăță haina are
un detergent special și
după aplicare
haina va fi ca nouă…
El a găsit într-un buzunar
multe litere
și le-a aranjat astfel!

Floare de colț

Pe drumurile vieții,
Purtăm cu noi mereu,
Poveri de întrebări
Ce fac mersul mai greu.

Lupta cu îndoiala
Și teama de eroare,
Ne clatină credința
Și duc la disperare.

Tot ce-nțelegi trăiește!
Domnul îți e salvarea!
Puterea Lui o cere
Corect s-alegi cărarea!

Azi multe călăuze
Se-oferă cu glas dulce,
Să ne conducă grabnic –
Drum neted sus ne-ar duce.

Iubește și fă bine,
Poți fără ascultare
Să fii în armonie
Cu idoli de oricare!

Trăiești prin har și liber
Ești astăzi de poruncă,
Bucură-te și cântă,
Legea la coș aruncă!

Nu vezi că nu se poate
Să o păstrezi pe toată?!
Iubire, doar iubire!
( Dar numai declarată…)
––––––––––-
Ești sincer, adevărul
Îl cauți cu-nsetare?
Scriptura ți-este Ghidul,
Hrist vrea și ascultare.

Păcatul ni-l arată
Și clar azi caracterul
Acelui ce creat-a
Pământul, marea, cerul.

Nu trebuia, desigur,
Să moară fără vină,
Fiul iubit și singur,
Nici Legea să o țină,

De se putea schimbare
În Lege și dreptate.
Aici e Harul mare –
Plăti El pentru toate.

Pedeapsa pentru mine,
Și pentru-ntreaga lume,
Bătăi, multă rușine
Primi, rod scump s-adune.

Nu ascultarea este
Mântuitorul drag
Și nici faptele bune,
Ce tot cheamă și-atrag!

Doar din iubire sfântă
Și din recunoștință,
Facem ce ne cuvântă,
Urmăm a Sa voință.

Nu vrem vreo întristare,
Pe fața Lui s-apară
Și vina noastră mare,
Să-L amărască iară.

În El punem credința,
Spre El privim în sus,
Căci El e biruința,
Mântuitor – Isus!

Floare de colț

Parfumul exotic fatal,
Te-a dus în prăpastie rapid,
Cel rău te-a condus la un bal –
Un vârtej sfârșit într-un zid.

Isus întristat și plângând,
Singur rămas lângă tine,
În brațe te ia ca și când,
N-ai făcut rău ci doar bine.

Atâta iubire și azi
Și-atât de dulce iertare!
Păcatul ce vrea mort să cazi,
Șters e prin harul cel mare!

Ah, vino, sărman păcătos,
Salvează ce poți salva,
Singur cu tine-i Hristos,
Ridică-te, lupta e grea!

Floare de colț

Din cărțile păstrate-n ceruri,
Aceasta-i neagră, foarte tristă,
Gând, fapte rele ea cuprinde,
Păcatele ce-n vieți există.

În dreptul său, la fiecare,
Trecute sunt cu claritate,
Cuvinte nefolositoare,
Motive-ascunse, răutate.

Și orice faptă egoistă,
Vorbire rea, ipocrizie,
Ocaziile – sunt pe listă –
Ce-au fost pierdute pe vecie.

Ah, datorii ne-ndeplinite,
Mustrare și avertizare
Din neglijență ocolite.
Mândrie, încăpățânare.

Notat la necredincioșie
Raport exact la multe fapte,
Timp irosit pe veșnicie,
Exemplu rău dat mai departe.

Atât de multe se adună,
Când ți-amintești cu disperare,
Prea rar zărești o faptă bună!…
Veghează și cere iertare!

Floare de colț

Binele și răul
au tras de
capetele unui gând
până s-a rupt.

Adevărul și minciuna
au despicat firul în patru
al unei idei
până s-a risipit.

Atâta a oscilat
între întuneric și lumină,
încât a orbit.

A făcut atâtea
operații estetice
încât nici el
nu mai știa cine e.

Atâta s-au luptat
viața și moartea
pentru el,
că în cele din urmă
a rămas în comă.

Unui pom roditor
Nerăbdarea îi spulberă florile,
pe când Răbdarea îi
culege fructele.

Ieri privea îngăduitor
cum Azi și Mâine făceau
întrecere. Prea curând
toți trei erau doar istorie.

Începutul și Sfârșitul
se certau care e mai valoros.
Fiindcă nu se mai opreau,
Conținutul i-a împăcat
cu blândețe. Astfel
coperțile frumoase
aveau acum un rost.

Mai dureroasă decât
Iubirea sau Ura este
Indiferența. Dar nu
există om de piatră sau
de fier. A fost creat
să iubească!

Floare de colț

Atâția slujitori se-adună,
Se roagă și sunt consacrați,
Prin Duh alegerea cea bună,
Să facă astăzi dintre frați.

Mulți au talent și dăruire,
Și au un spirit misionar,
În urmă au fapte de bine,
Mănunchi de suflete apar.

Căci dintre buni tot bun s-alege,
Cel ce a fost nu e uitat,
Se schimbă și ștafeta merge,
Fără tristețe sau oftat.

Te rog să îți aduci aminte,
Ilie nu s-a supărat,
Când Domnul în ferme cuvinte,
I-a spus că slujba și-a-ncheiat.

Nici Moise sau Botezătorul,
Nu s-au opus, n-au reproșat.
De ce să fie-n loc un altul?
Priviți câte am realizat!

Pe vârf de munte sau în vale,
Sub reflector ori neștiut,
Domnul va da lucrării tale,
Răsplată așteptată mult.

Ah, când greșeli și nedreptate,
Se-ntâmplă totuși nevoit,
Nu te-ntrista, iubite frate,
Căci Domnul le-a îngăduit!

Te roagă, iartă, uită grabnic,
Isus Hristos e Domnul tău,
Gonește gândul trist și-amarnic,
Ce te îndeamnă doar la rău!

Cuvinte de apreciere,
Recunoștință de-ai aflat,
Laude multe nu vei cere,
Mândria crește imediat.

Familia sfântă, minunată,
Cu buni și foarte buni slujbași,
Curând va fi greu încercată,
Lovită fiind în ai săi pași.
–––––––––––-
Și după inima Ta, Doamne,
Alege astăzi slujitori,
Ce împlinind voile Tale,
Rămân în noapte sclipitori!

Floare de colț

Când nici nu exista păcat,
Nici moarte și nici răzvrătire,
S-a luat în calcul și s-a dat,
Soluție sfântă de iubire.

De bunăvoie S-a jertfit,
Viață să aibă omenirea,
Moarte Lui – Fiului mărit,
Așa a procedat iubirea.

El la batjocuri n-a răspuns,
N-a luat în seamă nici jignirea,
A ascultat și-a fost supus,
Răspunsul Lui – mereu iubirea.

Urmașii Săi de pe pământ,
Când pare totul imposibil,
La fel cu Domnul Bun și Sfânt,
Iubirii fac un chip vizibil.

De e furtună sau senin,
Ori suferință, prigonire,
Creștinul este mereu plin,
Cu pace dulce și iubire.

Să ai deviză zi de zi
Și s-o urmezi fără clintire,
Să demonstrezi oricui ar fi –
Servesc pe Cel ce e Iubire!

Floare de colț

În cursul nopții copacii
au fost împodobiți cu inimi verzi.
Iarba a crescut repede formând
un covor proaspăt și viu.
Rândunelele sporovăiesc
fericite în cuibul lor regăsit.
Dar în suflet este o ploaie mohorâtă
de lacrimi, un vânt puternic și
niște nori negri.
Înserarea se așterne peste toate
aducând liniște, pace și odihnă.
Afară și înăuntru s-au
amestecat și s-au echilibrat,
dar nu mai știu unde
ciripeau păsărelele și
unde era vântul…

Floare de colț