Intercer – Poezii si editoriale

Cântarea mea, o Doamne bun!

Cântarea mea, o Doamne bun
E-n bucuriile sfinte, nespuse,
Ce prin har mi-au fost aduse!
Ele îmi vorbesc şi-mi spun
Că-n sfântul har dacă rămân
Mă mântuieşti, Doamne Isuse!

Cântarea mea, o Domnul meu
E-n bucuriile scumpe, trăite
Pe calea sfântă-orânduite,
Slăvindu-Te ca Dumnezeu
Prin laude şi-n cânt mereu,
Pentru lucrările multe zidite!

Cântarea mea, o Doamne Sfânt
E pentru dragostea Ta mare
Că-n planul de răscumpărare,
Din ceruri, pe acest pământ
Tu Ţi-ai trimis Sfântul Cuvânt
Să se-ntrupeze, spre salvare!

Să poarte vina, prin păcat
A lumii-ntregi, prin răstignire,
Când la Golgota, în jertfire
Pe cruce El n-a murmurat,
Şi toţi duşmanii, Şi-a iertat
Prin scumpa Sa neprihănire!

Flavius Laurian Duverna
06 octombrie 2012

Bucuria Doamne, a mântuirii!

Bucuria Doamne, a mântuirii
Ce-a venit din ceruri sus,
Ce mi-ai dat-o prin Hristos Isus
Cu-a Sa jertfă sfântă-a ispăşirii,
Prin actul suprem al jertfirii,
Laude pe buze, ea mi-a pus!

Bucuria Doamne, a salvării
Ce-a venit din cerurile-nalte,
Din păcate viaţa să îmi salte
Prin planul răscumpărării,
Prin Jertfa sfântă a iertării,
Îmi este veşnica mea parte!

Bucuria Doamne, a izbăvirii
Prin crucea Jertfei din Calvar
Ce mi-a adus pacea prin har,
Prin grija scumpă a Iubirii
Pe-altarul veşnic al măririi,
Vieţii-mi fireşti, i-a pus hotar!

Ea mi-a îndreptat umblarea
Spre alte ţeluri, tot mai sfinte,
Uitând ce-a fost mai înainte
Când firea controla purtarea
Neţinând cont de-avertizarea,
C-al Duhului sunt trup şi minte!

Flavius Laurian Duverna
05 octombrie 2012

Atotputerea Ta, o Doamne!

Atotputerea Ta, o Doamne
Manifestată prin creare,
E-atât de-ntinsă şi de mare
Că Universul n-o cuprinde
În măreţia ce se-ntinde,
Prin opera Ta creatoare!

Atotştiinţa Ta, o Doamne
E mai presus de-orice ştiinţă
Şi-ntrece orice cunoştinţă,
Căci Tu deţii misterul Ei
Văzut prin prisma Dragostei,
Când tot la Tine-i cu putinţă!

Atotînţelepciunea-Ţi mare
Cât Ea ne-a fost descoperită
În lumea ce a fost zidită,
Cu-atâtea taine-nconjurată
Va fi-o problemă cercetată
Şi-aici, şi-n lumea mântuită!

Ne minunăm Stăpâne Doamne
Că minţii noastre i-ai prezis
Să zboare-n zările de vis,
Că-n verva aceasta a bucuriei
I-ai dat şi gândul veşniciei
Pentru un nou pământ promis!

Flavius Laurian Duverna
04 octombrie 2012

Dacă ai şti, ce a costat salvarea

Dacă ai şti, ce a costat salvarea
Din a păcatului grea închisoare
Unde erai prins prin neascultare
Ţi-ai pune mai des întrebarea:
Cum aş putea să stau nepăsător,
Faţă de-al meu scump Salvator?

Ai renunţa, la viaţa Ta deşartă
Din lumea, cufundată în orgii…
Pe calea sfântă către veşnicii
Tu ţi-ai începe, o nouă soartă,
Spre-un alt destin, al mântuirii
Croit la Golgota-n ziua jertfirii!

Dacă ai şti, ce a costat salvarea
Din a păcatului cruntă tortură,
Cum că n-a fost nici-o măsură
De-a-i suprima confruntarea
Afar’ … de numai Dragostea,
Atunci, tu te-ai încrede în Ea!

Ai renunţa complet la legea firii
Având în faţa ta jertfa măreaţă,
Care prin cruce Ea-ţi dă viaţă
Pe calea scumpă a mântuirii,
Având prin har semnul Iubirii
Pecetea sfântă, a Neprihănirii!

Flavius Laurian Duverna
03 octombrie 2012

De ce stai azi, nepăsător?

De ce stai azi, nepăsător
Faţă de Dragostea mare
Ce S-a dat pentru iertare?
Nu ştii c-ai un Salvator,
În Domnul Hristos Isus
Cel ce jertfă, S-a adus
Pentru-a-ţi fi Mântuitor?

Scoală-te, şi te trezeşte,
Din a pierzării umblare!
Căci Dragostea salvatoare
Pentru tine mijloceşte,
Prin Domnul Hristos Isus
La tronul ceresc de sus,
Când viaţa-ţi se hotărăşte!

Eşti chemat, să te ridici
Din cea tristă letargie,
Şi-n drumul spre veşnicie
Alte norme să-ţi aplici
În viaţă de-a te conduce,
Ca-n lumina de la cruce
Calea să nu îţi complici!

Ea e limpede, şi-i clară
Căci a mers sub osândire,
Purtând crucea din iubire
Domnul, cu a ta povară,
Ca prin sângele-I vărsat
Pentru veci să fii iertat,
Şi-a moşteni sfânta Ţară.

Flavius Laurian Duverna
02 octombrie 2012

Dacă Doamne, m-ai zidit!

Dacă Doamne, m-ai zidit
Sus pe Stânca Mântuirii,
Lângă Împăratul măririi
Cel ce viaţa Şi-a jertfit,
Este căci Tu m-ai iubit
Prins fiind de legea firii!

Spre-a fi astfel, izbăvit
De-al blestemului păcat,
Doamne, Tu m-ai înălţat
Prin Hristos cel osândit,
Pe crucea grea răstignit
Cel care, morţii S-a dat!

Dacă Doamne, m-ai zidit
Sus pe Muntele Salvării
Ca o piatră a-ncoronării,
Fără-un alai… strălucit
Harul sfânt m-a-nlănţuit
Cu-aura, răscumpărării!

Fiindcă Hristos, a plătit
Sus pe cruce, amăgirea,
Meriţi slava şi cinstirea
Pentru Haru-Ţi oferit,
Căci astfel mi-ai dovedit
Prin jertfire, ce-i Iubirea!

Dacă Doamne, prin zidire
Lucrul mi-ai încredinţat,
Să vestesc în lung şi-n lat
Cea mai sfântă mântuire
Prin răbdare, prin iubire,
Cuvântul Ţi-am ascultat!

Pentru dragostea Ta mare,
De-a-mi produce fericire
În prea scumpa nemurire-
A vieţii veşnice sub Soare,
Printr-o sfântă consacrare
Meriţi, deapururi, mărire!

Flvius Laurian Duverna
02 octombrie 2012

Sonet de Octombrie

Cu mulţimea ei de roade şi-a-ncheiat Septembrie
Stagiul său sezonier, strângând totul în hambare,
Pregătindu-le din vreme pentru zile de-ncercare
Când timpul se schimbă brusc în luna Octombrie.

Mai puţine zile calde, se vor vede! Noaptea mare
’Şi va extinde cortul său, cu-a ei pânză purpurie,
Când bruma albă şi rece, cade-n valuri peste glie
Cu a sa manta de frunze, supuse la transformare.

Sunt o mulţime de lucruri, care trec neobservate
Cum au fost orânduite, de Cel Sfânt, de Creator,
Şi care se scurg pe rând, şi din care omul poate

Să tragă-nvăţături multe, ca pentru-anul viitor,
Mult mai pregătit să fie, să le-ntâmpine pe toate
În lucrarea ce-i revine, mai cu viaţă, mai cu spor.

Flavius Laurian Duverna
01 octombrie 2012

Sunt zidit, ca o Cetate

Sunt zidit, ca o Cetate
Pe un munte, cât de sus
Şi-acest munte e Isus,
Încărcat de nestemate
Cu lumini în strălucire
Pentru-a lumii izbăvire
Ce-i cufunată-n păcate.

Sunt zidit, Cetate tare
Sus pe munte aşezată,
Văzută de lumea toată,
Sursă veşnic de salvare
Pentru orice păcătos,
În Domnul Isus Hristos
Cu jertfa-I ispăşitoare.

Sunt zidit pe stâncă sus,
Stâncă tare-n temelie
Cu originea-n veşnicie,
Stânca este chiar Isus
Cel care-n crucificare,
Lumii i-a adus iertare
Prin jertfa ce S-a adus.

Sunt zidit cu măiestrie
Prin a Tatălui voinţă
Cu efort şi stăruinţă,
Luminând ca o făclie
Calea sfânt-a mântuirii
Prin Isus, Fiul măririi
Către scumpa veşnicie.

Flavius Laurian Duverna
30 septembrie 2012

Se-arată zorii primei zile
Din săptămâna lucrătoare,
Femei cernite și umile
Vin la mormânt prea gânditoare.

Se clatină pământul, iată,
Din ceruri se coboară înger,
Cu-mbrăcăminte de zăpadă
Și-nfățișare ca de fulger.

Dă la o parte piatra mare,
Străjerii tremură de frică,
Rămân ca morți în nemișcare.
Îngerul veste vrea să zică

Femeilor îndurerate.
-Să nu vă temeți de-astă dată,
Nu căutați pe-Isus în moarte,
El este viu! – Locul le-arată.

-Da, El a-nviat dintre cei morți,
La ucenici să mergeți grabnic,
Să spuneți repede la toți,
Căci s-au temut și-au plâns amarnic!

Isus Hristos cel răstignit,
E viu și voi Îl veți vedea,
Fiul lui Dumnezeu iubit,
Nainte merge-n Galilea!

Cu frică și cu bucurie,
Vestea au dus imediat.
-Vă bucurați! – Chiar El să fie?!
Îndată I s-au închinat.

Floare de colț

Două petale nu-s o floare,
Și două inimi nu-s un trup.
Două mâini strânse ce sunt oare?
Două albine sunt un stup?

Două cuvinte minunate
Nu sunt poem nemairostit,
Două decizii serios luate,
E-un act solemn ce i-a unit.

Două emoții adunate
Și apoi date tuturor,
Două priviri încețoșate,
Dar două voci nu fac un cor!

Două dorințe către ceruri
Și două mulțumiri din nou,
Cu două laude de-a pururi,
Recunoștință au ecou!

Cerească binecuvântare,
De două ori mai mult sosi,
Cu Oaspetele de onoare,
Ce știe inimi a uni.

Și locuind la voi în casă,
Două furtuni vor dispărea,
Vremea va fi mereu frumoasă,
Voi doi privind aceeași Stea!

Floare de colț