Intercer – Poezii si editoriale

Zi de odihnă
-golf de liniște și pace,
te-aștept mereu cu dor
ca să-ntâlnesc pe-Acel
ce-n inimi vrea
cămin a-Și face!
Scump adăpost și
oază minunată,
popas al devenirii,
refacere voioasă
găsesc în tine-ndată!
Punte de aur
între Eden și Paradis,
ești sfânt reper în timp,
martor fidel de adevăr
așa cum Domnu-a zis!

Floare de colț

O dulce lumină coboară prin nori,
Și ceața alungă din suflet,
Îmbracă viața-n mii de culori,
Durerile fug la un sunet.

Floare de colț

Păcatele mărturisite,
Din cer, din viață curățite,
Rugă și cercetare-adâncă,
Eu-l zdrobit de Hristos-Stâncă,

Sunt pregătirea necesară,
Ca Duhul să sosească iară,
În cel ce-aplică tot ce știe,
Ca scumpă Ploaie Timpurie.

Asemeni cu Isus în fapte,
Crești zilnic spre maturitate.
Ploaia Târzie când e dată,
Cel sfânt e sigilat îndată.

Prin Duhul vine biruința,
În strâmtorare dă credința
Și multă dragoste de semeni,
Putere în mesaj când semeni.

Convinge suflete să vină,
Mult însetate de lumină.
Marea Strigare-i spre salvare,
Duhul îi dă putere mare.

Credința-n dragoste lucrează,
Vederea-i ageră și trează,
Haina lui-Isus imaculată,
Avem prin Duhul Sfânt ce-așteaptă.

Mângâietorul te învață,
Pe pagini sfinte dă povață,
Te-ndeamnă, zilnic îți șoptește
Cum pas cu pas s-ajungi pe creste.

Cere-L mereu și nu te-abate,
De la cărările curate,
Te luptă-n rugă-nflăcărat,
Să ai răspunsul – Ești iertat! Amin!

Floare de colț

Pe coridoarele tăcute,
Pășeam atent să nu ating,
Obiectele contaminate
De cei bolnavi în ciudat ring.

Mă-nconjurau diverse șoapte,
Precum că x e condamnat,
Y are septicemie,
Departe stai imediat!

M-am așezat cu încordare,
Pe pat lângă o bolnavă,
Ce zâmbet dulce, iată, are,
Dar maladie foarte gravă…

Pradă unui coșmar real,
Când mâini brutale m-au legat,
Pe ușa mea de la spital
Scria mare CONTAMINAT!

Strigam cu mare disperare
Și ca leprosul de demult –
Sunt necurat! Molipsitoare
Boală am și sufăr crunt!

Avertizați toți stau departe,
Priviri ca briciul se-ntețesc…
Prietenul meu bun din Carte,
Îmi dă soluția – să-i iubesc!

Floare de colț

În suflet când mi-a răsărit

În suflet când mi-a răsărit
Sămânţa Sfântului Cuvânt,
Pentru a fi-n noul legământ
Prin har şi jertfă întocmit,
Am mulţumit Doamne Isuse
Pentru-adevărurile spuse
Prin care pot fi mântuit!

În suflet când mi-a răsărit
Iubirea Ta, cea salvatoare
Prin jertfa cea ispăşitoare
Ca-n veci să pot fi izbăvit,
Ţi-am consacrat toată fiinţa
Privind cu drag făgăduinţa,
Că-n veci am să fiu fericit!

În suflet când mi-a răsărit
Lumină sfântă din Calvar,
Ce n-are margini nici hotar
În planul de-a fi mântuit,
Gându-am îndreptat la cruce
Unde în susurul cel dulce,
Tu pentru mine-ai suferit!

Mi-ai arătat prin răstignire
C-ai luat povara întregii lumi,
C-al ei păcat Tu Ţi-l asumi
Prin propria-Ţi neprihănire,
Ce o oferi, spre-a fi salvată
Din soarta-i cea blestemată
Prin marea şi sacra-Ţi iubire!

Flavius Laurian Duverna
13 octombrie 2012

Isus mi-a luat povara grea

Isus mi-a luat povara grea
Ce-n suflet o purtam mereu
Când eram fără Dumnezeu
Şi Legea Sa îmi displăcea,
Nu voiam de Ea s-ascult…
În rele m-afundam mai mult.

Dar El spre mine S-a plecat,
Spre locul decăderii-n hău
Şi m-a salvat prin harul Său
Din tot păcatul blestemat,
Ce sufletu-mi ţinea robit
Spre-a nu putea fi mântuit.

Isus mi-a luat povara grea
Povara multelor păcate,
Şi le-a purtat pe cruce-n spate
Spre Golgota când El mergea,
Spre locul cel al răstignirii,
Pentru salvarea omenirii.

Şi El Le-a dus fără cârtire
În drumul Său înspre Calvar,
Să construiacă-un stăvilar
Prin sfânta Sa neprihănire
Aducând lumii mântuire
Prin cea mai sacră izbăvire.

FLavius Laurian Duverna
12 octombrie 2012

Harul Tău, nespus de mare!

Harul Tău, nespus de mare
Ce Doamne L-ai oferit,
De-a fi omul mântuit
Dela moartea pierzătoare
Cu-a ei soartă îngrozitoare,
Prin Hristos Domnul iubit
Lumilor, S-a adeverit,
Ca mijloc sfânt de Salvare!

Haru-Ţi scump şi salvator
Pe care Doamne L-ai dat
Pentru omul vinovat,
De a-i fi eliberator
Prin scumpul Mântuitor
Ce sângele Şi-a vărsat
Când a fost crucificat,
Spre Tine mi-e-ndrumător!

El ne-nvaţă ca s-o rupem
Cu poftele cele lumeşti,
Cu-obiceiuri păgâneşti,
Şi-altă viaţă să începem
A trăi-n Hristos Isus,
Cu evlavie-n dreptate
Având credinţă şi fapte,
Pentru viaţa cea de sus!

Flavius Laurian Duverna
11 octombrie 2012

Gândurile mele, toate…

Gândurile mele, toate…
Le-nalţ Doamne către Tine,
Sus spre zările senine
Din cerurile prea înalte
De mărirea-Ţi luminate,
A strălucirii sfinte, divine,
Prin slava ce-Ţi aparţine!

Orice gând mă străduiesc
Să-l fac rob al ascultării
În planul răscumpărării,
De Tine, o Domn ceresc
Care-n trupu-Ţi pământesc
Te-ai supus umil ocării
Purtând crucea torturării!

Şi-ai dus-o pân-la Calvar
Unde-ai fost şi răstignit
Pentru-al meu păcat trăit,
Când străin eram de har,
Când la rău n-aveam hotar,
Dar Tu Doamne m-ai iubit
Prin faptul că Te-ai jertfit!

Prin jertfa-Ţi, mi-ai arătat
Că nu numai prin creare,
Dar şi prin răscumpărare
Ţi-aparţin, fiind salvat
Prin sfânt sângele-Ţi vărsat
Al Jertfei mântuitoare
Ce-a curs prin crucificare!

Flavius Laurian Duverna
10 octombrie 2012

Fericirea, cea cerească

Fericirea cea cerească
Pentru omul ce-ai creat
Căzând Doamne în păcat,
Ea avea să se sfârşească
Când din rai el a fost dat
Afară, fiindcă-a mâncat,
Din pom răul să cunoască.

Fericirea cea cerească
Pentru veci fiind alungată
Trebuia iar câştigată,
Prin mila Dumnezeiească,
Prin Dragostea acordată
’N jertfa Golgotei predată,
Proorocia să-mplinească.

Fericirea cea cerească
Neînchipuită-n grandoare,
Cu raiul ei plin de soare,
Cu viaţa-i duhovnicească
Stând sub binecuvântare,
Prin Dragostea iubitoare
Trebuie să se-mplinească.

O! Şi ce scumpă ea va fi
Prin linişte şi-armonie
’N pacea dulce-n veselie
Pentru acei ce-o vor trăi,
Tresăltând de bucurie
Căci o-ntreagă veşnicie
Pe Domnul, vor preamări.

Flavius Laurian Duverna
09 octombrie 2012

E vremea sfintei cercetări

E vremea sfintei cercetări
Prin aportul Evangheliei!
E ziua scumpă, a bucuriei
Şi peste mări şi peste ţări
Venind de la mari depărtări,
Se-aude-un strigăt al soliei.

E strigătul de pace sfântă
Către oricine, pe pământ
S-audă-al Domnului Cuvânt,
S-audă solii cum ei cântă
Iubirea Tatălui preasfântă,
Cum ia proporţii şi s-avântă.

E vremea sfintelor chemări
Al ultimelor vremuri, care,
Vestesc Iubirea salvatoare!
Căci glasul Marii strigări
Prin groaznicele avertizări,
Spun despre criza viitoare.

Când nimenea n-o mai crede
Cuvântul cel Dumnezeiesc
Prin faptul că-L nesocotesc,
Zicând că-n El nimic nu vede
Pentru-a spera şi a se-ncrede,
O! Atunci toate, se sfârşesc!

Flavius Laurian Duverna
08 octombrie 2012