Intercer – Poezii si editoriale

De n-ar fi Doamne harul Tău!

De n-ar fi Doamne harul Tău
Prin care azi s-am mântuire,
Prin care să-mi dai izbăvire
Din tot ce-am făptuit în rău,
Atunci viaţa-mi, în irosire,
S-ar termina în osândire
Rostogolită-n cruntul hău.

De n-ar fi Doamne harul sfânt
În care s-am răscumpărare
Prin jertfa sacră salvatoare
Din cel mai sublim legământ,
Atunci viaţa-mi trecătoare
Pierdută-ar fi, făr-ezitare,
În haosul de pe pământ!

De n-ar fi Doamne harul mare
Cu mântuirea prin credinţă
Că Tu mi-ai dat şi biruinţă!
Prin lupta grea, istovitoare
Ai împlinit cruda sentinţă
Prin cea mai mare umilinţă,
Fără cuvânt de murmurare!

Flavius Laurian Duverna
01 eptembrie 2012

De nu mi-ai fi Doamne-ajutor!

De nu mi-ai fi Doamne-ajutor
În orice clipă şi moment
Prin glasul de avertizment
Căci Tu îmi eşti Mântuitor
Prin jertfa crucii, Salvator,
Nu aş putea să fiu atent
La tot ce-n juru-mi e prezent!

De nu mi-ai fi Doamne-ajutor
Când cu grămada vin cercări
Să stau la probă-n strâmtorări,
Prin îngerul cel păzitor
Ce-l laşi să-mi fie-ocrotitor,
Pe cale eu n-am murmurări,
N-am clipe multe de-ntristări!

De nu mi-ai fi Doamne-ajutor
Pe marea lumii-nfuriată
De-a nimici făptura-ndată,
Prin al său val nimicitor
Puternic şi necruţător,
Fără de Tine, mi se-arată
Că viaţa mi-este-ameninţată!

Dar mulţumiri fie-Ţi aduse
Că-mi porţi grija ne-ncetat,
Şi când sunt ameninţat
Lângă mine eşti, Isuse!
Prin braţul Tău sunt salvat
Slăvit să fii, glorificat,
În imnuri, ce-Ţi sunt aduse!

Flavius Laurian Duverna
31 august 2012

Cu cine Doamne pot umbla?

Cu cine Doamne pot umbla
În lumea aceasta cu ispite
La tot pasul răspândite,
Cu farmecul de-a mă-mbăta
Şi-a mă trânti, pe calea Ta?

Numai cu Tine, Domnul meu
Eu umblu şi Îţi mulţumesc,
Pentru că în harul Tău ceresc
Îmi dai puteri să trec de greu
Prin luptele vieţii mereu!

Cu cine Doamne pot umbla
Prin valea plângerii amare
De-a Tale legi în ascultare,
De nu mai însoţi întruna
Cu-a Ta iubire-ntotdeauna?

De nu mi-ai da încurajare
Că pentru mine-ai suferit,
Că drumul L-ai bătătorit,
Spre Golgota cea jertfitoare
Prin Dragostea biruitoare?

Cu cine Doamne pot umbla
Prin noaptea tristă a durerii,
Când niciun gest al mângâierii
Spre mine nu s-ar îndrepta
Suspinul spre a-mi uşura?

Dar Te am o, Doamne Sfânt
La dreapta mea neîncetat
Şi m-ocroteşti ne-ntârziat,
Căci mă încred în Cuvânt
Şi paşii-mi aperi pe pământ!

Flavius Laurian Duverna
30 august 2012

E timpul Doamne, ca să vii!

E timpul Doamne, ca să vii
Să-Ţi ei poporul Tău ales,
Popor ce glasul Ţi-a-nţeles
Că au un loc în veşnicie,
Un loc ce Tu L-ai pregătit
Prin Jertfa crucii răstignit
Ca să-i întorci cu bucurie!

E timpul Doamne, ca să vii
Poporul Te aşteaptă-n zori
Ca în văzduh pe albii nori
Şi-nconjurat de îngeri mii
Să Îţi arăţi Dumnezeirea,
Să vii Doamne cu mântuirea
Ca să salvezi ai Tăi copii!

E timpul Doamne, ca să vii
Căci veacuri multe au trecut,
Şi mulţi pe cale s-au pierdut
Din cei care Ţi-au fost copii,
Din cei ce-n Tine au crezut
Dar care Doamne n-au ştiut,
C-atâta vreme o să-ntârzii!

Flavius Laurian Duverna
29 august 2012

Doamne, Împărăţia Ta!…

Doamne, Împărăţia Ta
Fă să vină mai curând,
Căci copiii Tăi oftând
Ar dori să intre-n ea,
Acolo să se-ntâlnească
Cu tatăl nostru-Adam,
Cu patriarhul Avraam
În gloria cea cerească!

Doamne, Împărăţia Ta
Fă să vină, căci aşteaptă
Oastea Ta cea înţeleaptă,
Gata spre-a o-ntâmpina
Când pe norii cerului,
Ca Împărat vei apărea
Moştenirea de-a-Ţi lua,
Pe aripile văzduhului.

Doame, Împărăţia Ta
Fă să vină mai de grabă,
Căci viaţa lor întreagă
Au tras nădejde la ea
Dorind să se împlinească,
Primind pe cei peregrini
Ce-au fost aici ca străini
De gloria pământească!

Doamne, Împărăţia Ta
Fă să vină-n nori de slavă,
S-adune grâul din pleavă
Ce vântu-o va spulbera,
Iar grâul, rămas curat
Îngerii să-l ia-n primire,
Cântând slavă şi mărire
Celui Sfânt şi Preaînalt.

Flavius Laurian Duverna
28 august 2012

Mai avem diamante, perle și aur,
mai avem caracter, îndrăzneală, cultură,
mai avem iubire de oameni și țară,
dor, bunătate fără măsură.

Presărăm lacrimi și stele,
dezgropăm marmură de sub tină,
cucerim Planeta Albastră,
Suntem încă români, asta-i singura vină.

Ascultăm doine dragi, grai de bucium sau nai
Și-o Baladă mai plânge soldații,
Trei culori fluturăm pe pământul străin,
Marea Neagră, Dunărea și Carpații.

Mai gustoase-s la noi și bucate și roade,
Nicăieri ca aici, cânt de păsări voios
și un cer înstelat vise dragi să le poarte,
încercări și dureri înfruntând curajos…

Floare de colț

Neprihănirea Ta, Doamne, –
tămâie plăcut mirositoare,
îmbracă ruga noastră plăpândă
ca fumul, în strai luminos.
Mâinile Tale mai stau ridicate
încă, mijlocind cu sângele-Ți sfânt,
pentru noi oamenii…
Harul Tău ne învăluie în dragoste
și iertare, ne mângâie și ne
transformă caracterul,
ștergând pentru totdeauna păcatele.
Ai milă de noi, Doamne,
pentru bunătatea Ta,
nu ne lăsa să pierim în întuneric!
Ține strâns făpturile noastre
să nu cădem în prăpastie!
Privim spre Tine
și iubirea Ta parcă ne dă aripi.
Vrem să intrăm în Noul Ierusalim!
Ne cunoști pe nume,
suntem niște diamante din atelierul Tău.
Laudă Ție, Creatorul,
Mântuitorul și Mijlocitorul nostru!

Floare de colț

Pe neobservate
se rostogoli grăbită
de pe taraba cu fructe aromate…
Un mic zdrențăros
se încurcă printre
picioarele oamenilor,
încercând să treacă
în partea cealaltă
unde sclipeau
niște beculețe colorate.
În drumul său întâlni
portocala rătăcită.
Se uită la vânzător,
acesta încuviință
salvarea fugarei și-i
dădu o banană.
Copilul le strânse la piept
și în sfârșit ajunse
lângă decorul strălucitor…
Ce bine semăna îngerul
cu vânzătorul!
Porni spre casă
unde-l așteptau
surioarele mai mici
cu năsucurile lipite de geam…

Floare de colț

Pruncul din iesle

Din cerul sfânt şi prea curat
Când a sosit timpul împlinirii,
Isuse Doamne,-n planul sfânt
Transmis-ai veste pe pământ
C-a venit vremea mântuirii!

Şi Te-ai născut într-o colibă,
Într-un locaş rudimentar,
Ca să ne-arăţi ce-i umilinţa
Şi să ridici pe culmi credinţa
Pentru al cerului Sfânt Dar!

Ca Prunc ai fost culcat în iesle
Şi-n scutece-ai fost înfăşat,
Şi ieslea a fost leagănul dulce
Ce-a fost în stare a produce
Somn liniştit şi prea curat!

Ţi-ai părăsit tronul de domnie
Să Te cobori pentru-ntrupare,
Şi-ai îmbrăcat natura firii
Peste cea sfântă-a nemuririi,
Ca să ne-aduci răscumpărare!

Prin jertfa Ta, cea preţioasă
Care la Golgota, a fost adusă,
Ţi-ai arătat dragostea mare
Pentru-a lumii-n veci salvare,
Când viaţa, Ţi-a fost răpusă!

Ţi-ai dat-o morţii, cu-nvoire
Spre-a o salva din greu păcat,
Şi a o-ntoarce iar la starea
De la-nceput, când fu crearea,
Din Raiul sfânt şi prea curat!

Flavius Laurian Duverna
27 decembrie 2012

La Betleem…

La Betleem, de-asupra lui
Din mersul ei lent s-a oprit
Spre-a spune lumii lămurit
O stea pe-ntinsul cerului,
Că în cetate S-a născut
Acel ce-I fără de-nceput,
Mesia, cel de mult vestit.

După ea magii s-au condus
Venind tocmai din răsărit
Spre Canaanul mult dorit,
Să-L vadă pe Pruncul Isus
Cel anunţat de profeţie,
Că va avea o Împărăţie
Din partea cerului de sus.

La un asemenea Împărat
Ei au adus daruri bogate
Din ale lor ţări depărtate,
Şi-n smerenie s-au închinat
Punându-le jos ca ofrande,
Cuprinşi de-afecţiuni calde
Că după stea, ei L-au aflat.

Şi aur, smirnă şi tămâie
Cu dragoste magii I-au dat,
Semn de respect ca-Mpărat,
Cum a fost scris în profeţie…
Şi s-au întors… în ţara lor
Cu gândul toţi, mulţumitor,
Pătrunşi de sfântă bucurie.

Flavius Laurian Duverna
25 decembrie 2012