Intercer – Poezii si editoriale

Din Betleemul din Iudeea

Din Betleemul din Iudeea
A pornit vestea cea bună
C-o familie, din Galileea,
Din Nazaret, împreună,
Ce-au venit să se înscrie,
A născut un Pruncuşor
Şi-a-mplinit o prorocie
Aşteptată cu mult dor.

Era vestea anunţată
Că va veni Unsul, Mesia
Cel ce-are-n mână lopată
Ca să-şi curăţească aria,
Căci El e Stăpânitorul
Poporului scump Israel,
Ce ce va fi Salvatorul
Prin simbolul unui Miel.

N-au crezut conducătorii
Că s-a-mplinit prorocia;
Şi nici ce au spus păstorii
C-acel Prunc este Mesia,
Pentru-o vreme i-a speriat
Dar totuşi s-au recules,
Şi-atunci Irod ca-mpărat
La ucidere-a purces.

Şi-a ucis fără-ndurare
Toţi pruncii pân-la doi ani
Găsind calea de scăpare,
Credea, de-ai săi duşmani,
Dar un înger le-a vorbit
Părinţilor, care de-ndată,
Ei plecat-au spre Egipt
Având viaţa, asigurată,

Pentru Pruncul lor născut
Ce-a provocat tulburare,
Pentru care-Irod a vrut
Prin decret, să Îl omoare,
Să-şi ferească împărăţia
Şi tronul său de domnie,
Ne-nţelegând prorocia…
Răzbunându-se-n mânie.

Flavius Laurian Duverna
09 decembrie 2012

Steaua

Când norii şi negura mare
Pământu-ntreg l-acoperea,
Şi întunericul peste popoare
El tot mai mult se întindea,
Atunci pe cer a apărut o stea
Aşa de mult strălucitoare,
Că-n depărtatul Orient
A fost un mare eveniment.

O! Era Steaua, cea profeţită
Din Iacov, că va răsări,
Lumina lumii, cea vestită
Că astfel ea, se v-adeveri
Şi-un nou concept va lămuri:
Cum lumea va fi mântuită,
Prin darul sfânt venit de sus,
Prin întruparea… lui Isus.

În Pruncul care S-a născut
Într-un locaş sărăcăcios,
Au fost puţini care-au crezut
Că El e Domn, şi e Hristos,
Ce-a coborât din ceruri jos
Prin Duhul Sfânt conceput,
S-aducă lumii mântuire
Prin scumpa Sa neprihănire.

Flavius Laurian Duverna
08 decembrie 2012

Din Ţara Vrăjmaşului

Motto: Ieremia 31. 15 – 17.
,, Aşa vorbeşte Domnul: Un ţipăt se aude la Rama,
plângeri şi lacrămi amare; Rahela îşi plânge copiii;
şi nu vrea să se mângâie pentru copiii ei, căci nu
mai sunt!”
,, Aşa vorbeşte Domnul: ,, Opreşte-ţi plânsul,
opreşte-ţi lacrămile din ochi; căci truda îţi va fi
răsplătită, zice Domnul; ei se vor întoarce iarăş
din ţara vrăjmaşului.
,, Este nădejde pentru urmaşii tăi, zice Domnul;
copiii tăi se vor întoarce în ţinutul lor!”

S-a întâmplat o criză-odată
De-mpăratul Irod provocată,
La Betleem şi-mprejurimi
Când ostaşi cruzi şi haini,
Au omorât, cu-ale lor săbii
Pe-ai mamelor micuţi copii.

Dar, o! Ce l-a determinat
Pe Irod, marele Împărat,
Să poruncească să ucidă
Copii micuţi, fără de vină,
De la doi ani şi mai în jos?
– Motiv era: Isus Hristos!

El se născuse, fiind Mesia
Cum anunţase proorocia,
Că-n Betleem, cetatea mică,
A lui David, cel fără frică
Se va năştea Cârmuitorul,
Cel ce va fi, Izbăvitorul,

Al poporului ales, Israel,
Şi-al oamenilor de-orice fel
Făr-a conta neam şi popor,
Căci pentru toţi Mântuitor
Prin sfânta Sa neprihănire,
Garant va fi spre izbăvire.

Vestirea aceasta, pe-mpărat
Grozav de mult la-ntărâtat,
Că el îndată, a decretat
Spre-a merge şi neîntărziat,
Ca pruncii să fie proscrişi
Şi chiar de îndată-a fi ucişi.

Sub jalea mare-a mamelor
S-a-nfăptuit crudul omor,
Trecând din lumea celor vii
Dincolo-n ţara vrăjmaşului,
Paisprezece mii de copii
Sub ascuţişul crud de săbii.

Dar plânsu-amar, îndurerat
Tatăl Ceresc l-a mângâiat,
Zicând că ei se vor întoarce
La pieptul mamelor în pace,
Spre-a-şi trăi viaţa-n bucurie
În cea mai scumpă veşnicie.

Flavius Laurian Duverna
04 decembrie 2012

În ziua cea de naştere…

În ziua cea de naştere, Isuse,
Tu ai văzut lumina-n Betleem!
Iar noi ca un Prunc Te vedem,
Cum profeţiile-au fost spuse,
,,Căci un copil ni S-a născut”
Cel ce-I din veci fără-nceput,
Aşa s-a spus, şi astfel fuse!

În seara aceea-ai fost culcat
Nu într-un leagăn, ci-n suspine,
Ah! În ieslea vitelor blajine,
Ce Te-au primit şi-au tot suflat
Căldură ele, ca să-Ţi facă,
Părinţilor scumpi să le placă
Că-au astfel loc de înnoptat,

Căci pentru ei, nu s-a găsit
Un loc mai bun de poposire,
În acea noaptea de odihnire
Din drumul ce-au călătorit,
Decât ’n-acel grajd primitor
Pentru-al lumii Cârmuitor,
Ce Sa-ntrupat şi S-a jertfit!

Astfel ne-adusa-i mântuirea
Din cea mai cruntă tragedie,
Din moartea prin apostazie,
Fiind pentru noi neprihănirea
Prin preţul de răscumpărare,
Ca-n viaţa-n veci, biruitoare
Să-Ţi cântăm slava şi mărirea!

Flavius Laurian Duverna
20 noiembrie 2012

Văl efemer de timp desparte
prin unica secundă,
trecut de viitor.
Există o singură direcție.
Nu putem opri clipele frumoase
să rămână mai mult,
nici pe cele grele
să plece mai repede…
Iar acum, ca
într-o pădure fermecată,
încercăm să ghicim,
ce se află ascuns
după fiecare copac
sau ramură…
Oare tremurul frunzelor
este lacrimă sau zâmbet?
Cineva merge înaintea noastră.
Nu vă temeți! Priviți spre El! Amin!

Floare de colț

Sosit de departe, din pustiu de păcat,
Obosit și flămând, cu inima frântă,
Lângă turme, păstori, un străin m-am aflat,
Zărisem uimit cor de îngeri cum cântă.

I-am urmat neștiut către staul și-o stea,
La un Rege micuț, înfășat dar umil,
Ei plecându-se toți închinare să-I dea,
Au rostit Osana pentru Domnul-Copil.

Cu alai strălucit, cum grăiește-un colind,
Înțelepți, poate prinți, vin de la Răsărit,
Văd Copilul ceresc. Zeci speranțe aprind
Viitor luminos. Mesia e sosit!

Ca prin vis Îl zăream, căci o cruce creștea,
Un mormânt și un nor, ce-L conduse la cer,
Prăbușit la pământ, I-am dat inima mea,
Să-Și așeze în ea, tronul sfânt să nu pier.

Floare de colț

Doamne, ești Darul cel mai de preț
al cerului dat omenirii!
Ai pregătit atâtea lucruri
minunate pentru mine…
Când mi-am dat seama
câtă dragoste ai investit,
am înțeles
cât de trist vei fi
dacă nu voi avea parte de ele…
De aceea, Te rog să primești
viața mea,
ambalată simplu
într-o rugă de laudă și mulțumire!

Floare de colț

Să calc în sfânta-Ţi urmă!

Să calc în sfânta-Ţi urmă
Aş vrea iubitul meu Păstor,
Tu permanent porţi grija oilor
De-a nu se depărta de turmă,
Spre-a cădea-n ghiara lupilor
Ce dau târcoale staulelor,
S-agaţe, pe cele din urmă!

Să calc în urma-Ţi sfântă
Aş vrea, că Tu îmi eşti Păstor
Cel ce duci turma, la izvor
Când păsărele-n triluri cântă!
Spre slava Ta, de Salvator,
Pentru că-mi eşti Mântuitor
Inima-mi spre cer se-avântă!

Să calc aş vrea pe urma Ta,
Căci bun Păstor îmi eşti Isuse!
La verzi păşuni oile-Ţi duse
Pe Tine veşnic Te-or urma,
C-a lor dorinţe ce-s nespuse
Prin dragoste sunt suprapuse
De-a fi cu Tine şi cu turma!

Flavius Laurian Duverna
27 august 2012

De n-ai fi Doamne!…

De n-ai fi Doamne, lângă mine
Să-mi fii alături ceas de ceas
Spre-a mă conduce pas cu pas,
Ce-aş face atuncea, fără Tine
Pe-al vieţii drum, tot călător
De nu mi-ai fi, ca Îdrumător
Pe-ale Tale căi sfinte, divine?

De n-ai fi Doamne, lângă mine
Spre-a merge veşnic împreună
În vreme rea şi-n vreme bună,
Ce-aş face atuncea, fără Tine
Călătorind pe-al vieţii drum,
La capăt cu-n noian de scrum
Din toate câte-mi aparţine?

De n-ai fi Doamne, lângă mine
Să mă-nsoţeşti pe-a vieţii cale
Să-Ţi pot cânta-n veci osanale,
Ce-aş face atuncea, fără Tine
Când ispitiri multe m-atacă
În mersul vieţii rău să-mi facă,
Prin piedici ce produc suspine?

De n-ai fi Doamne, lângă mine
Să-mi dai curaj spre biruinţă
În viaţa sfântă de credinţă,
Ce-aş face atuncea, fără Tine?
Dar mulţumiri, fie-Ţi aduse,
Căci eşti cu mine scump Isuse,
Să mă conduci pe căi divine!

Flavius Laurian Duverna
27 august 2012

Doamne, am un singur gând!

Doamne, am un singur gând
De-a fi cu Tine, în veşnicie
La Râul vieţii, cu apă vie,
Unde pe malul lui, cântând
Mărire să-Ţi dau lăudând!

Când setea-mi voi stâmpăra
Cu apa sfântă, mult dorită
A vieţii-n etern nesfârşită,
Ce-n veşnicii se va-ncadra
La jertfa-Ţi sacră-oi cugeta!

Doamne, am un singur gând
De-a fi cu Tine-n ceruri sus,
Să Te slăvesc, o scump Isus
Prin gloria că-n primul rând
M-ai mântuit nemurmurând!

Vreau s-o vestesc neîncetat
În veci de veci, şi-n veşnicii,
Căci măreţia scumpei glorii
Stă-n faptul, că sunt salvat,
Că-n ea sunt răscumpărat.

Doamne, am un singur gând
De-a fi cu Tine spre-a vedea
Cât de măreaţă a fost iubirea,
Din misterul adânc, profund,
Cu tainele-i ce nu se-ascund!

Prin tainele-i, ce-s cercetate
De-a observa multe minuni,
Din ceru-ntreg ce-l încununi,
Mistere multe-or fi aflate
În veacuri mii, nenumărate.

Flavius Laurian Duverna
26 august 2012