Intercer – Poezii si editoriale

O, minune scumpă!…

O, minune scumpă şi sublimă
Ce-ai coborît din ceruri ‘nalte
Ca inima-mi de cânt să salte,
Din spre-ntuneric, la lumină
Mărind iubirea-Ţi cea divină,
Fiinţa-ntreagă, să-mi tresalte!

În ea m-ai prins sacră minune
Să pot gusta din mântuirea
Ce-ai dat-o prin neprihănirea,
În jertfa pentru-ntreaga lume
Ce-n veci de veci nu va apune
Vestindu-Ţi slava şi mărirea!

O, minune sfântă atât de dulce
Îmi eşti pe calea cea aleasă,
Şi tot mereu eşti mai frumoasă
Când revăd jertfa de la cruce
Cum mântuirea lumii-aduce,
Prin dragostea-Ţi maiestuoasă!

Mă plec în sfântă reverenţă
În faţa Ta, scumpă minune,
Cu mulţumire-n îchinăciune,
Că din păcat, eu am clemenţă,
C-am căpătat har şi-asistenţă,
Din foc ieşind, ca un tăciune!

Flavius Laurian Duverna
08 septembrie 2012

Lângă Isus, aş vrea să merg!

Lângă Isus, aş vrea să merg
Şi glasul Său să Îl ascult
Căci Îl iubesc atât de mult
Şi-n altă parte nu alerg,
Dorinţele-mi spre El converg
Din amalgamul de tumult!

Lângă Isus, aş vrea să fiu
Să-L urmez umblând prin sate,
Vestind Cuvântul în dreptate
Pentru-orice fiu al cerului
Ce vrea să facă voia Lui,
În orice loc şi-orice cetate!

Lângă Isus, aş vrea să stau
Ca un copil sfios, cuminte,
Care primeşte-nvăţăminte
De la părinţii dragi ce-i dau,
Ce privilegii, alţii n-au
Să tindă spre idealuri sfinte!

Flavius Laurian Duverna
07 septembrie 2012

De pacea n-aş fi-aflat la Tine!

De pacea n-aş fi-aflat la Tine
Iubitul meu scump Salvator,
Isus ce-mi eşti Mântuitor,
Viaţa-mi de suspinuri pline
S-ar fi-ndrepat pe căi străine,
Pe alte căi, lipsite de-ajutor!

Dar pacea mi-am aflat la Tine
Isus, cel ce îmi eşti Izbăvitor,
Cel ce eşti Rege-al Regilor
În ceruri cu puteri depline,
Căruia viaţa-mi, Îţi-aparţine
Căci Tu eşti al meu Creator!

De pacea n-aş fi-aflat la Tine
Isuse Doamne-n jertfa mare,
Când preţ plătit-ai de salvare
Venind din slăvi sfinte divine
Să Te jertfeşti şi pentru mine,
Atunci, străin aş fi-n căutare!

Dar Doamne, pacea am aflat
Când vestea bună de-mpăcare
La inima-mi, a avut intrare,
Ca să-mi vorbească de păcat
Că-n sângele sfânt sunt iertat
Prin planul de răscumpărare!

Flavius Laurian Duverna
06 septembrie 2012

Unde-aş fi fost, Doamne Isuse!

Unde-aş fi fost, Doamne Isuse
De n-aş fi cunoscut Iubirea,
Ce-ai arătat-o-n răstignirea
Pe cruce cu mâinile-ntinse,
Ca să cuprinzi toat-omenirea
Să-i dai pe deplin mântuirea?

Probabil, că în largul lumii
Cu-al ei tumult înspre pierzare
Mânat de-o forţă-n răsculare,
Să pier, în adâncul genunii
Fără putinţă de scăpare,
Căci nu ştiam de-a Ta salvare!

Unde-aş fi fost, Doamne Isuse
De dragostea-Ţi, n-aş fi ştiut,
Dreptatea n-aş fi cunoscut
Prin adevăruri sfinte spuse,
La libertatea ce-am avut
Să merg pe calea ce am vrut?

Desigur, că în vălmăşeala
Acestei lumi care se zbate,
Să urce-n sus prin nedreptate
Şi să-şi ridice astfel fala
Peste-omenie şi dreptate,
Călcând legi în strâmbătate!

Dar, Isuse Doamne, slavă Ţie
Că Ţi-am aflat iubirea mare
Prin care am răscumpărare
Şi-un loc în sfânta veşnicie,
Prin jertfa Ta cea salvatoare
Ce-n lume n-are, asemănare!

Flavius Laurian Duverna
05 septembrie 2012

Cât de sublim, Îţi este numele, Isuse!

Cât de sublim, Îţi este numele, Isuse
În binecuvântări, venind din paradis!
Căci în ,,Sămânţa” sfântă s-a promis
Cum biruinţi, în bucurii, vor fi aduse
Şi peste-al morţii blestem suprapuse.

În trecerea de vremuri spre-mplinire
Au fost cum Dumnezeul creator a zis
Şi peste veacuri în Scripturi s-a scris,
Că din păcat va fi-n sfârşit o mântuire
Prin cea mai sacră şi măreaţă izbăvire.

Şi-ntocmai, Toiagul sfânt de domnie
Cu numele cel scump, de pacificator,
Trebuia, să se-mplinească-n viitor
Prin cârmuirea lumii, către veşnicie
În numele lui Şilo, aşteptat în bucurie.

Mesia, Ţi-era numele răscumpărării!
Cel ce-ai să vii în misiunea de Izbăvitor
Al lumii amăgită, de şarpele ispititor,
Spre-a aşeza-o iar în rândul guvernării
Prin jertfa sfântă în planul recuperării.

Şi numele: o Stea din Iacov ce răsare!
Din Israel, venit-ai, Toiag de cârmuire
Pentru-a vesti lumii marea mântuire,
Prin Jertfa scumpă pentru-a ei iertare,
Prin planul ceresc şi sfânt de salvare!

A trebuit, să părăseşti cerul veşniciei
Ca să-mplineşti, misterioasa izbăvire
Şi s-anulezi păcatul prin neprihănire,
S-aduci iar, în Univers pacea armoniei
Întărită la Calvar, în vâltoarea tragediei.

Flavius Laurian Duverna
04 septembrie 2012

Când valuri înfuriate,
Lovesc fără-ncetare,
Stele se-ascund speriate
Și bezna este mare,

Se prăbușește totul,
În noaptea cea adâncă,
Departe este portul
Și farul de pe stâncă…

O mână e pe cârmă,
Ah, liniște se face!
În față și în urmă
Se-așterne multă pace…

De ce mai plângi acuma?
Ești cu Învățătorul!
Ploaie, ninsoare, brumă,
Le știe Creatorul!

Nicicând nu vei fi singur,
De El îngăduite,
Furtună, floare, mugur,
Probleme și ispite!

Nu vezi atâția îngeri,
Ce vin să te-ocrotească,
De ce multele plângeri
Le lași în jur să crească?

Unde-i recunoștința?
Unde e mulțumirea?
Predă lui-Isus voința,
Găsi-vei mântuirea!

Floare de colț

O pânză vastă este universul,
Pe-un șevalet măreț și infinit,
Fără penel pictează doar Maestrul,
Culori și viață El a dăruit.

Lumina, atmosfera și uscatul,
Soare și lună, pești și păsări, stele,
Pe-acest Pământ toate-au primit regatul,
Ca omul să se bucure de ele.

Privind cu-atenție, toate au fost bune,
Create din cuvinte și nimic,
Sau pe-o planetă veche…Ce voi spune
Eu, omul limitat și-atât de mic?

E ordine și scop în creațiune,
Este variație dar și libertate,
Iar omul – capodoperă, minune –
Devine blând stăpân l-acestea toate.

A șaptea zi ales-a Creatorul,
De închinare și odihnă sfântă,
Familie, suflet să-și aline dorul,
De Domnul lor, prin rugă, psalmi ce cântă.

N-avea nevoie Ziditorul lumii,
De șapte zile pentru a crea,
Dar pentru binele dorit făpturii,
Ziua a șaptea binecuvânta.

La fel s-au scurs în ore și minute,
Ca și acum zilele de-nceput,
Seară și dimineață – obișnuite,
Altfel verdeața nu ar fi crescut.

De la Eden la Paradis pe drum,
Suntem de mâna Lui făcuți o știm,
Salvați, răscumpărați prin Fiul Bun,
Vrem Nou Pământ și Nou Ierusalim! Amin!

Floare de colț

În grabă părăsise
Egiptul și domnia,
Ale neamului vise.
Mai crudă e robia,

Poporul său trudește,
Speranțele-s pierdute,
Moise la turmă este
Păstor de ființe mute.

Trec zilele toride
Și nopțile-nghețate,
Cu lecții de smerenie,
De veghe, din cer luate.

Patru decenii toate,
Trăite în pustie,
Răspunderi ca să poarte,
Învață mic să fie.

Privim câtă răbdare
Și câtă stăruință,
Avu acel om mare
Și-un munte de credință…

Pe pagini de Scriptură,
Un alt model apare,
Cu viața – atât de pură,
Curaj și-nflăcărare.

Se roagă sus pe Carmel,
Să vină ploaie multă,
Ilie după jertfa
Când cerul îl ascultă.

Trimite slujitorul,
De șapte ori să vadă,
De se ridică norul
Din mare, de zăpadă…

De mergem mai departe,
Pe paginile sfinte,
E Elisei ce-mparte
Cerești, de har cuvinte.

Când vine generalul,
Lepros dar cu speranță,
Nu-i dă o consultație
Ci sfat făr importanță.

De șapte ori se scaldă
Dar plin de îndoială,
În apa aceea caldă,
În Iordan, fără fală.

Naaman, demnitarul
Găsește vindecare
El pregătește darul
Căci bucuria-i mare!…

Mai luminos în toate
Mergând spre biruință,
În rugă zi sau noapte,
E – Isus plin de credință.

O viață-n modestie,
În lipsuri și ispite,
Avu Mântuitorul
Și încercări cumplite.

În Ghetsemani sau Cruce,
Neîncetată luptă,
Purtă spre a ne-aduce,
Iertare, haină sfântă…
–––––––––
Să nu renunți vreodată,
Să lupți până la sânge,
Căci țelul fără pată
Cu lauri vei ajunge! Amin!

Floare de colț

O, Isuse Doamne, pea mărit!

O, Isuse Doamne, prea mărit,
Cât de sublim e al Tău nume!
Ca el nu este alt nume-n lume
Atât de scump şi prea-iubit,
Şi-atât de drag şi proslăvit
Prin vorbe ce se poate spune,
Despre iubirea-Ţi ce n-apune!

Tu-ai coborît din cerul sfânt
În lumea ce-Ţi era străină,
S-aduci potopul de lumină
Prin răspândirea din Cuvânt
În întunericul de pe pământ,
Şi să vesteşti voia-Ţi deplină
Prin viaţa sfântă şi divină!

O, Isuse Doamne, prea-nălţat,
Cât de adâncă, a fost Iubirea
Că te-a costat viaţa-n jertfirea
Când morţii liniştit Te-ai dat
Ca un miel blând, nevinovat
Ca să ne-aduci neprihănirea
Prin răstignire, mântuirea!

Astfel, făcut-ai recuperarea
Şi-a lumii ce era pierdută,
Prin ispitirea cea-ncepută
Atunci când a venit cercarea
Să dovedească ascultarea,
Prin inima de har umplută
A dragostei neprefăcută!

O, Isuse Doamne, prea slăvit
De îngerii cei sfinţi din cer
Ce lupta-au dus cu Lucifer
Şi pentru veci I-ai izbăvit,
Iar ceru-n pace-a devenit
Prin harul Tău nici eu nu pier,
Căci l-ai învins cu braţ de fier!

La Golgota, crucea-nălţată
Cu Jertfa cea pentru păcate
Prin sângele cel sfânt spălate,
Prin moarte a fost arătată
Şi lumii-ntregi demonstrată,
Că vieţi au fost răscumpărate
Şi mântuite prin dreptate.

Flavius Laurian Duverna
03 septembrie 2012

Sonet de Septembrie

Trecut-au zilele fierbinţi, şi a venit Septembrie,
E luna plină de roade-a anotimpului de toamnă!
În depărtări, la orizont, începe să se discearnă
Strângerea de roade multe în cântec şi bucurie.

Nimeni din cei ce lucrează, acasă nu se întoarnă
Fără-a aduce la cei dragi, primele roade din vie:
Strugurii-aromaţi şi dulci, în culori ce te îmbie,
Să-i consumi, căci sănătate, din belşug ei toarnă.

Sunt atâtea, bunătăţile, pe care toamna le-aduce
Crescute toate, sub grija Tatălui cel Sfânt ceresc,
Struguri de soiuri diverse, merele cu gustul dulce,

Prune şi pere aromate, ce din belşug ne hrănesc
Şi mulţime de legume, care toate se vor strânge,
Cămara să fie plină, la cei ce cu drag muncesc!

Flavius Laurian Duverna
02 septembrie 2012