Intercer – Poezii si editoriale

Să vii o, Doamne, în curând!

Să vii o, Doamne, în curând,
Să vii l-al Tău smerit popor
Care Te cheamă cu mult dor
Şi strigă-n rugă tot sperând,
Ca să le fii scump Izbăvitor
Şi-al lor preasfânt Mântuitor!

Să vii o, Doamne, în curând
La ai Tăi copii, care suspină,
La cei ce vor voia-Ţi deplină,
La cei ce strigă-n dor arzând
Că urâciunile sporesc în tină,
Îngrămădind sfânta lumină!

Să vii o, Doamne, în curând
La-ai tăi copii, ce Te doresc,
La-ai Tăi copii, ce te iubesc
Şi-imploră har şi milă, când,
Prin rugi fierbinţi mărturisesc
Veghind la semnul cel ceresc!

Flavius Laurian Duverna
18 august 2012

Saul, în elanul tinereţii

Călătorea-ntr-o zi cu soare spre Damasc,
Un tânăr chipeş, prin vigoarea tinereţii;
Era-nsoţit de-o gardă mare de la Templu,
Ca să poată urmări pe-Ncepătorul vieţii.

Şi cum mergea încrezător, pe la amiază
Pe-un drum de ţară-mprejmuit cu flori,
Şi-n jurul său cu pajişti mândre, verzi,
Deodată, căzând, l-au apucat nişte fiori.

Căci o lumină, puternic de strălucitoare
L-a doborât insantaneu cu faţa la pământ,
Şi cum stătea el astfel, în pulbere plecat
A auzit, cum îl striga, un glas preasfânt:

– Saule, Saule, pentru ce Mă prigoneşti?
– Cine eşti Tu, Doamne? atunci a întrebat,
– Eu sunt Isus, cel pe care tu Îl urmăreşti,
Scoală-te, mergi în cetate şi vei fi ajutat!

Şi garda sa şi slujitorii, l-au dus în cetate
Căci orbise, de lumina cea strălucitoare,
Şi trei zile el a stat în post şi-n rugăciune
Pân-a venit Anania, şi i-a adus vindecare.

După ce-a vorbit de Domnul, din Cuvânt
Saul, ascultând, cu bucurie L-a acceptat,
Şi-a solicitat să intre în rândul ucenicilor
După care, Anania, s-a dus şi l-a botezat.

Flavius Laurian Duverna
17 august 2012

De-a lungul timpului…

De-a lungul timpului prin anii
Ce i-am trecut când mă gândesc
Câte puteri mi-ai dat în viaţă
Şi prin Cuvântul Sfânt povaţă,
Mai mult iubirea-Ţi preţuiesc
Doamne sfânt, Stăpân ceresc!

De-a lungul timpului prin anii
Ce i-am trecut, tot suportând,
Mă pomenesc mirat de faptul
Că-n mine nu există-un altul,
Că mă găsesc în primul rând
De partea Ta Doamne luptând!

De-alungul timpului prin anii
Ce i-am trecut prin cercetări,
Credinţa fiindu-mi probată
De-a fi aceeaşi, neschimbată,
Prin multe şi grele încercări
Tu m-ai păstrat în strâmtorări!

Flavius Laurian Duverna
16 august 2012

Cu inima deplin mâhnită

Cu inima deplin mâhnită
Pentru-a Ta mare suferinţă
Pentru a lumii necredinţă,
Prin jertfa crucii osândită
De toţi cei răi batjocorită,
Mă plec Isuse-n umilinţă!

Cu inima deplin mâhnită
Pentru a lumii existenţă
Din a păcatului prezenţă
Unde se scaldă liniştită,
Moartea-ai învins la Calvar
Şi-ai desfiinţat al ei hotar
Şi mă închin cu reverenţă!

Cu inima deplin mâhnită
Că-n viaţa sfântă-ai suferit
Ca să ierţi omul cel greşit
Şi să-i faci viaţa fericită,
Pe drumul cel al mântuirii
Învingându-şi legea firii,
Mărire-n veci, Ţi se merită!

Flavius Laurian Duverna
15 august 2012

Cu sufletul prea plin de dor

Cu sufletul prea plin de dor
De dor Doamne de mai bine
De a-Ţi urma pe căi divine,
Prin harul sfânt şi-ndurător
Mă-nchin, Îţi cânt şi Te-ador
Prin cugete tot mai senine!

Cu sufletul prea plin de dor
De dorul, Doamne de-a trăi
Şi-un trai ceresc de-a vieţui,
Sub braţul Tău cel salvator
De griji, dureri, vindecător,
Vreau Doamne-a Te preţui!

Cu sufletul prea plin de dor
De dorul, de a fi împreună
Sub soare sau clar de lună,
S-admir rolu-Ţi de Creator
Spre bunul mers al lumilor…
De spini, purta-ta-I cunună!

Flavius Lauriab Duverna
14 august 2012

Catifeaua timpului
acoperă gânduri și
suflet.
Dureri și răni
nu se mai văd.
Nici resturi de vorbe
care
ne-au ucis…
Înveșmântată astfel,
iertarea ne eliberează
definitiv de povară.
Noi
L-am însoțit pe
Cel ce este Iubire pe
țărmul Mării Uitării…

Floare de colț

Din tencuiala veche-a închisorii,
În prag de primăvară răsări,
Un fir de iarbă curajos de verde,
Cu îndrăzneala dulce de-a trăi.

Creștea mereu sub picurii de ploaie,
Zvelt purtător de viață spre lumină,
Părea că niciodat n-o să se-îndoaie,
Persoană de însemnătate plină.

Trecură zile multe și senine,
Dar și cu ploi, mulți nori supărători,
Eroul nostru mândru se mai ține,
Chiar dacă fructe n-are și nici flori.

Sub arșița de vară nemiloasă,
Se arcui, apoi se-îngălbeni,
Pierzând ținuta fină, maiestuoasă,
Un fir uscat îndată deveni.
––––––––––––
În interior de zid era o umbră,
Zeci de-anotimpuri plâns-au lângă ea,
Imaginea aceasta mult prea sumbră –
Rod al conștiinței ce o măcina…

Floare de colț

Cum Doamne să nu-Ţi urmez?

Cum Doamne să nu-Ţi urmez
Pe drumul ce L-ai trasat
Din Ghetsimani la Golgota,
Pentru-al lumii grav păcat,
Prin jertfa care Te-ai dat?

Am motive de-a-Ţi urma
Căci prin jertfa Ta cea mare
Pentru-a lumii mântuire,
Te-ai adus răscumpărare
Prin jertfa cea salvatoare!

Cum Doamne să nu-Ţi urmez
Pe calea grea spre Calvar,
Când sub crucea-n apăsare
Deschideai drumul de har
Şi-anulai orice hotar?

Am motive de-a-Ţi urma
Căci din groapa crudă-a morţii
Prin credinţă m-ai salvat
Strălucind lumina torţii,
Peste-osânda cruntă a sorţii!

Cum Doamne să nu-Ţi urmez
Pe drumul plin de dureri,
Când sub cruce chinuit
Ai căzut făr-de puteri
Lipsit de-orice mângâieri?

Am motive de-a-Ţi urma
Fără-a mai pune întrebări,
Privind Dragostea supremă
Răspândită-n patru zări
Peste mări şi peste ţări!

Flavius Laurian Duverna
13 august 2012

La Tine, bunul meu Păstor!

La Tine, bunul meu Păstor,
Pe poarta strâmtă-a oilor
Eu am intrat după păşune
Şi gustul apelor mai bune,
Şi Te-am ales conducător!

Păşune fie-mi pâinea vieţii
Şi mana-n roua dimineţii,
Şi-apoi la tainice izvoare
Cu ape dulci, răcoritoare
Să mă duci prin firul ceţii!

În neputinţă, şchiopătând,
Şi nici cu turma mergând,
Pe braţe-atunci Tu să mă iei
Să mă conduci la mieluşei
Ce-n pace stau rumegând!

Sub paza sfântului toiag
N-oi trece-al staulului prag,
Şi voi sta veşnic în turmă
Călcându-Ţi mereu în urmă,
Păstorul meu atât de drag!

Flavius Laurian Duverna
12 august 2012

La-ndemnul Duhului cel Sfânt

La-ndemnul Duhului cel Sfânt
De a veni-n zel la pocăinţă,
De-a creşte zilnic în credinţă
Şi-a inra-n Noul Legământ,
Prin dragostea Sa-ndurătoare
Prin Jertfa Sfântă salvatoare,
Mă plec şi-nchin pân-la pământ.

În reverenţa-I maiestuoasă
Reprezentant ceresc al Tatălui
Continuând lucrarea Fiului
De-a mă-nsoţi spre sfânta casă,
Vreau să urmez al Său îndemn
Şi să trăiesc cât mai solemn
O viaţă-n jur cât mai frumoasă.

La-ndemnul Duhului cel Sfânt
De-a fi statornic pe-a Sa cale
De urc la deal sau merg la vale
Să fiu mereu tot în avânt,
Pătruns de Sfânta bucurie
Că merg spre scumpa veşnicie,
Şi nu mă las de ispite-nfrânt!

Scrutând zarea mereu-nainte
La ţinta ce mi-am pus în faţă
De a-mi schimba întreaga viaţă,
Vreau să fiu cu luare-aminte,
Şi-ndemnul Duhului cel Sfânt
În viaţa aceasta pe pământ
Să mă conducă pe căi sfinte!

Flavius Laurian Duverna
11 august 2012