noiembrie 8, 2012
Doamne, când Tu eşti cu mine!
Doamne, când Tu eşti cu mine
Pe-al vieţii drum călătorind
De poftele fireşti fugind,
Atunci aproape sunt de Tine,
Depărtându-mă de căi străine
Cu-nvălmaşagurile lor mugind!
Doamne, când Tu eşti cu mine
Pe drumul vieţii, zi de zi,
De n-ai fi,… paşii mi-aş opri,
Căci pe-ale Tale căi divine
Eu nu pot merge făr-de Tine,
Şi nici vreau a mă despărţi!
Doamne, când Tu eşti cu mine
În orice zi şi-n orice ceas,
Si mă-nsoţeşti la orice pas
Să trec prin nevoi şi suspine,
Fiinţa-mi toată Ţi-aparţine
În braţul Tău cel Sfânt mă las!
Flavius Laurian Duverna
04 august 2012
noiembrie 8, 2012
De-ar fi necazuri…
De-ar fi necazuri cât de multe
Sub valuri mari de-ameninţări,
De-ar fi Doamne, în încercări
Noian de pietre cât un munte,
Totuşi, eu încrede-m-oi în Tine
Căci Tu veghezi peste mine!
Tu-mi acorzi liniştea deplină!
Şi ori de câte ori,… ‘cercarea,
Îmi pregăteşte strâmtorarea
Privind voinţa-Ţi, cea divină,
Eu mă încred Doamne în Tine
Căci harul Tău e peste mine!
De-ar fi dureri, ori câte-ar fi
Şi boldul lor, îmi vor atinge
Voinţa sfântă de-a-mi învinge
O! De Tine nu m-oi despărţi,
Şi-oi merge pururea-nainte
Sub râvna sfintelor cuvinte!
Prin planul sfânt de mântuire
Mi-ai hotărît în har iertarea,
În jertfa crucii s-am salvarea
Prin cea mai scumpă izbăvire
Pe care vreau s-o preţuiesc,
Căci Doamne, eu Te iubesc!
Flavius Laurian Duverna
03 august 2012
noiembrie 8, 2012
Sonet de August
Şi-a transferat Cuptor, căldura sa-n August
Peste mănoasele câmpii de floarea soarelui
Şi peste lanurile de porumb în faza laptelui,
Când este bun de fiert şi de mâncat cu gust.
Şi strugurii din vii, se coc sub briza vântului
Să-şi verse-aroma lor în vasul plin de must,
Ce niciodată bând, nu-ţi produce un dezgust
Ci te-ntăreşte, prin forţe noi aduse corpului.
Şi câte alte fructe,-n luna aceasta nu se coc,
Spre-a împlini, ale omului nevoi imperioase!
Căci viaţa îi depinde de hrănire, nu stă-n loc;
Dumnezeu a hotărît aşa, ca el s-aibă foloase
În existenţa vieţii sale prin al roadelor mijloc,
Roade ce menţin, corpurile de-a fi sănătoase.
Flavius Laurian Duverna
02 august 2012
noiembrie 8, 2012
N-am pe nimeni…
N-am pe nimeni, ’n-astă lume
Doamne spre-a-mi încredinţa
Nici durerile, nici bucuriile
Pe care, le poate da viaţa,
Doar Ţie, Ţi le pot spune
Când mă plec în rugăciune!
N-am pe nimeni, ’n-astă lume
Cui să mă destăinuiesc,
Când poveri multe m-apasă
Şi sufletul mi-l zdrobesc,
Doamne, doar Ţie-n audienţă
Ţi le spun, şi cer clemenţă!
N-am pe nimeni, ’n-astă lume
Să-şi ia timp ca să m-asculte
Când valuri izbesc în mine
Prin cercări grele şi multe,
Ce-asupra-mi se năpustesc
Şi din greu mă copleşesc!
N-am pe nimeni,’n-astă lume
Să-mi asculte plângerile,
Şi-n dragostea-i răbdătoare
Să-mi vadă şi-nfrângerile,
Numai Tu, o Domnul meu,
Mă priveşti, în ceasul greu!
Flavius Laurian Duverna
01 august 2012
noiembrie 6, 2012
Prin geamul mic și zăbrelit,
o bucățică de albastru,
Se agăța necontenit,
de gândul său mut și sihastru.
Părea atât de-ndepărtat,
în noapte plin de multe stele,
Îi amintea frumosul sat,
ce-l ocrotise-n zile grele.
Un porumbel îl vizita,
la geam în fiecare zi,
Vești proaspete din lumea sa
îi aducea fără a ști.
Prieteni buni au devenit
și fața lui s-a luminat.
Prezența sa – dor împlinit,
Geamul – altar nou, minunat.
Un colț de cer împodobise,
sufletul său împovărat,
Sădind cuvintele promise
de Marele, Bun Împărat.
Tot cerul vrea să-i dăruiască,
în adevăr și libertate,
De va voi să recunoască,
greșelile, multe păcate.
De-i pare rău de răzvrătire,
și-are nevoie, simte dor
de-Isus și de vrea înnoire,
l-așteaptă Hrist, Mântuitor.
Floare de colț
noiembrie 4, 2012
Se liniștește zbuciumul urban,
Se-aprind pe rând lumini voioase
Și din al grijilor noian,
Se smulg cu toți mergând spre case.
În urmă-i ziua, timpu-i de culcat,
Sub cerul plin de nori sau stele
Și cel flămând, sătul, sărac, bogat,
Uită de bucurii sau rele.
Veghează îngeri lângă toți având
Bilanțul de-azi gata-ncheiat,
Tot ce e vorbă, faptă, gest sau gând,
Orice-a fost bun, murdar, rău sau curat.
Balanța lumii se înclină iar,
Se-adaugă, se cântărește,
A mai trecut încă o zi de har…
Făptura ta spre ce privește?
Floare de colț
noiembrie 2, 2012
Stăm pe o punte fragilă,
între părinți
și ai noștri copii,
purtând flacăra credinței
ce e mereu în pericol
de a se stinge.
Să ne retragem în fortăreață
ca să ne păstrăm identitatea
sau să ne amestecăm
precum sarea, printre oameni,
acolo unde sunt ei,
înțelegând și ușurând poverile lor,
dar existând posibilitatea
să ne pierdem gustul?
Doamne, doar jertfa Ta
în lumina Duhului Sfânt,
poate să ajungă la inimile
oamenilor.
Descoperă-ne planul Tău, Doamne,
Te rugăm!
Floare de colț
octombrie 31, 2012
Nu te-amăgi copilă,
când cei din jurul tău,
Te-ndeamnă-n vorbă dulce
să faci ce este rău!
Și tu, tinere dragă,
departe fugi îndată,
De cei ce vând iluzia
cu farmec ambalată!
Pentru tot ce faci astăzi
vor suferi părinții
Și toți cei dragi, nu singur,
cum ai răspuns dorinții…
O aspră judecată
îți vor rosti urmașii,
În anii ce urmează
privind cum faci azi pașii.
Te rog, prinde-te bine
de brațul lui Isus,
Doar El te poate ține,
ca sigur s-ajungi sus!
Floare de colț
octombrie 29, 2012
Privim la păsări albe
sau mai viu colorate,
grădina submarină
zeci vietăți ciudate,
În aer ori în apă,
pe sol și doar pe gheață,
atât de minunate,
să mulțumim ne-nvață.
Le cercetăm pe toate,
le-aducem ocrotire,
de Domnul ne-au fost date,
spre-a noastră fericire.
Să ne gândim ce tristă,
pustie și umbrită,
ar fi o lume-ntreagă
făr ele-mpodobită.
Le urmărim mișcarea,
prin vânt, albastre unde
și le-admirăm culoarea
sau felul de-a se-ascunde.
Atâta varietate
în nevinovăție…
Spre cer priviri purtate…
Sus cum va fi să fie?
Te laud, Doamne Sfinte,
că-n pasărea cea mică,
mereu mi-aduci aminte,
să nu am nicio frică!
Floare de colț
octombrie 25, 2012
Dorinţa scumpă, de-ntâlnire
Dorinţa scumpă, de-ntâlnire
Cu Tine Doamne, ce-ai să vii
Să-Ţi iei la cer pe-ai Tăi copii
Vrednici de sfânta mântuire,
Stă-n veşnica-Ţi neprihănire!
Prin harul Tău nespus de mare
Ea-i tot mai sfântă, şi-i dorită
S-o vadă-n sfârşit împlinită,
Prin jertfa Ta cea salvatoare
La Golgota-n a ei grandoare!
Dorinţa scumpă, de-ntâlnire
Cu Tine Doamne când pe nori
Vei reveni în mari splendori
Înveşmântat de strălucire,
Va fi-n preasfânta izbăvire,
Căci slava Ta Dumnezeiască
Sub ceruri fără asemănare,
E tot mai sfântă şi-arzătoare
Prin haru-n gloria cerească
Venit ca să mă mântuiască.
Dorinţa scumpă, de-ntâlnire
Cu Tine Doamne-a fi-mpreună
Când trâmbiţele-n cântec sună
Vestind ziua cea mai măreaţă
E tot mai vie, pentru viaţă!
E tot mai mult, în aşteptare
Să se-mplinească-n bucurie,
Să-nceapă marea veşnicie
Prin startul ei de sărbătoare
În toate lumile sub soare!
Flavius Laurian Duverna
31 iulie 2012
