Intercer – Poezii si editoriale

Când mă gândesc…

Când mă gândesc, Isus la Tine
Cum Tu din ceruri ai venit
Prin Duhul Sfânt şi-ai dovedit
Că Te-ai născut şi pentru mine,
Ca-n planul de răscumpărare
Să-mi poţi aduce mântuirea
Prin faptul c-ai primit jertfirea,
Mă plec, şi-nchin cu adorare!

Când mă gândesc, Isus la Tine
Că-n viaţa aceasta pământească
Te-ai dezbrăcat de cea cerească
Spre-a fi exemplu pentu mine
Prin transformare, în umilinţă,
Ca să mă-ncred în haru-Ţi mare
Prin jertfa Ta cea salvatoare,
Speranţa-mi creşte-n biruinţă!

Când mă gândesc, Isus la Tine
Cum pentru mine Te-ai jertfit,
Cum cerul scump, L-ai părăsit
Ca-n chinuri, dureri şi suspine
Să porţi păcatul meu cel greu
Salvare s-am, în jertfa Sfântă
Şi inima-mi, şi suflet cântă,
Prin Tine-s fiu de Dumnezeu!

Flavius Laurian Duverna
30 iulie 2012

La oaspăţul de nuntă…

La oaspăţul de nuntă, Doamne,
Să fim prezenţi Tu ne-ai chemat
Şi-n harul sfânt şi minunat
Ne-ai pus la îndemână haine
Prin Darul Tău îmbelşugat
Ce sus la Golgota, L-ai dat!

Să ne-mbrăcăm de sărbătoare,
Să Te cinstim şi respectăm,
Şi-n tot ce facem noi să-Ţi dăm
Mărirea sfântă, în ascultare,
Când viaţa Ţie-Ţi consacrăm
Spre-a dovedi că Te-onorăm!

La oaspăţul de nuntă, Doamne,
Ce-n harul sfânt L-ai pregătit
Pentru-orice oaspete venit,
La fel, le-ai dat aceleaşi haine
Pentru ca Mirele sărbătorit
Să-şi aibă scopul împlinit!

Ca nunta să Ţi-o onoreze,
Ca bucuria s-o-ntregească
În slava-Ţi mare-mpărătească
Chemaţi toţi să se-asocieze,
Oaspeţii, vor să-Ţi mărească,
Slava Ta-n nunta Regească!

Flavius Laurian Duverna
29 iulie 2012

De-aş fi o frunză legănată-n vânt

De-aş fi o frunză legănată-n vânt
În cântecul suav de păsărele,
Mi-aş strânge dorurile mele
În cel mai splendid dulce cânt,

Spunând dragostea în freamăt
Prin trâmbiţări fără cuvinte,
Transmiţând clare-nvăţăminte
Aş da răspuns la orice geamăt.

De-aş fi o frunză legănată-n vânt
În dimineţi de rouă încărcate,
Când zorii lor încep să se arate
La orizont, pe fragedul pământ,

Mi-aş arăta prin freamătul senin
Dorinţa cea mai sfântă a trăirii,
Sub semnul sacru al desăvârşirii
Spre slava gloriei Celui Divin.

De-aş fi o frunză legănată-n vânt
În tandre-amurguri de-nserări
Cu soarele apunând în desfătări,
Când reverşi Doamne pe pământ

Prin îndurarea-Ţi sfântă, mare
Belşug de viaţă-n tot ce mişcă,
Atunci, pe-a timpului morişcă
Aş spune Dragostea nemuritoare!

Flavius Laurian Duverna
28 iulie 2012

Doamne, dacă ar fi s-aleg!…

Doamne, dacă ar fi s-aleg
Dintre lucrurile lumii
Ce-s ca pulberile humii,
N-aş găsi nimic întreg
Care să dureze veşnic,
Toate fiind trecătoare,
Toate fiind în schimbare,
Nimic trainic şi temeinic!

Doamne, dacă ar fi s-aleg
Dintre-atâtea lucruri bune
Ce există-n astă lume,
Lucruri care le-nţeleg
Că mi-ar fi de trebuinţă,
Fără Tine n-aş putea
Ca să-mi fac alegerea
Spre a creşte în credinţă!

Doamne, dacă ar fi s-aleg
Lucruri ce mi-ar fi de folos,
Atunci, o, iubit Hristos,
Te-aş alege ca să merg
Pe calea sfântă şi bună,
Ca s-ating desăvârşirea
Pentru-mi da neprihănirea
Şi-a fi veşnic, împreună!

Flavius Laurian Duverna
28 iulie 2012

Singur Doamne, fără Tine!…

Singur Doamne, fără Tine
‘N lupta vieţii-nverşunată
Cu firea-mi cea blestemată
De multe ori sunt suspine,
De multe ori sunt căderi
Ce necesită răbdare,
Şi-n Dragostea salvatoare
Doamne, găsesc mângâieri!

Singur Doamne, fără Tine
‘N lupta vieţii cu păcatul
Căutând s-ating standardul
Pus în faţă pentru mine,
Model fiind Domnul Isus
Ce prin Duhul S-a-ntrupat
N-aş putea, ca din păcat
Să mă ridic, spre cer sus!

Singur Doamne, fără Tine
‘N viaţa aceasta trecătoare
Fără Jertfa-Ţi salvatoare
Ce-a venit din zări senine,
N-aş putea să am credinţă
Că primindu-Te în suflet,
Paşii vieţii şi-al meu umblet
Merg în sus spre biruinţă!

Flavius Laurian Duverna
27 iulie 2012

Doamne, de n-ai fi cu mine!

Doamne, de n-ai fi cu mine
Pe drumul cel greu al vieţii
Chiar din timpul tinereţii
Când m-am alipit de Tine,
Zilele,… mi-ar fi străine!…

Aş fi fost pe-o altă cale,
Calea cea largă-a pierzării
Fiind sub legea condamnării
‘N-ordinea dreptăţii Tale,
Nu-n cântări de osanale!

Doamne, de n-ai fi cu mine
Pe drumul sfânt ce-am ales
Când voia Ţi-am înţeles
Că viaţa-mi, Îţi aparţin
Iubirea-Ţi n-ar arde-n mine,

Prin cea mai mare salvare
A Dragostei prin jertfire,
Şi-atunci sfânta mântuire
Pe munte-n crucificare,
Nu mi-ar fi hotărâtoare!

Doamne, de n-ai fi cu mine
Pe drumul cel greu dar sfânt,
Atunci pe acest pământ
Zilele,.. mi-ar fi străine,…
Căci departe-aş fi de Tine!

Şi-atunci totul, ar fi-n van
Rătăcind pe-a mării valuri,
Fără-a ajunge, la limanuri,
Lipsit de-orice paravan,
Şi pierzându-mă-n ocean!

Flavius Laurian Duverna
26 iulie 2012

Trezit din somn, sus muntele aruncă
Nori de cenușă înspăimântători,
Stârnind în toți groaza cea mai adâncă,
Ai morții imediate grei fiori.

Cu tunet râu de lavă se pornește,
Îndată orice ființă ucigând
Și vegetația iute-o nimicește,
E ștearsă insula de pe Pământ.

Un iaz de foc final îmi vine-n minte
Și-al Terrei arsenal atomic greu,
Ce pare azi că-i liniștit, cuminte,
Vegheat de îngerii lui Dumnezeu…

Nu teama să te-aducă la credință,
Ci dragostea de Domnul Creator,
Ce a făcut să fie cu putință,
Salvarea ta, căci te-aștepta cu dor!

Floare de colț

Atâta noapte-a-nvăluit
sufletul tău,
Prăpastie de-ntuneric
fără fund,
Cădeai în gol din rău
în rău,
Priveai speranțele
cum fug și se ascund.
O funie de iubire
te-a ajuns,
duios și blând
te-a-nfășurat,
te-a ridicat apoi încet
și sus în adăpost curând
cu bunătate loc ți-a dat.
Nu ai curaj să plângi
de fericire
Și nimeni nu-i în jur
să mulțumești,
Doar funia de-aur și iubire
prinde de tine
lumile cerești.

Floare de colț

Știu că mă iubești fără-ncetare,
Mă ajuți în toate, mă-ntărești,
Orișiunde-aș merge-n lumea mare,
Îmi trimiți întotdeauna vești.

Știu demult că numai lângă Tine,
Ocrotire am și pace-n gând,
Pot să merg în adevăr și bine,
Neclintit să stau și demn oricând.

Știu ce triste-au fost lumile toate,
Când mureai ca om pe Golgota,
O speranță-n suflete salvate,
A fost pusă la-nvierea Ta.

Știu că ai încredere în mine,
Haina să nu o pătez deloc,
Să am doar credință cu iubire,
Ochii limpezi și în suflet foc.

Floare de colț

Povești în alb-negru sau colorate,
Stau în picioare sau așezate,
Se urcă iute, coboară pe rând,
Pe ușa din dreapta sau stânga curând.

Ce frământări au, gânduri și vise,
Durere fizică, pagini nescrise?
Se închid, se deschid uși mereu,
Dar merg înainte oricât e de greu.

Ascultă, citesc, vorbesc împreună,
Privesc telefonul, se țin strâns de mână,
Și trenul aleargă fără-ncetare…
Câți vor afla în Hrist, har, salvare?

Floare de colț