Intercer – Poezii si editoriale

Din pomul vieții așezat în Rai,
Tu vei mânca doar ca biruitoare,
A doua moarte nici nu vei gusta,
De vei trăi mereu în ascultare.

Mana ascunsă și o piatră albă,
O vei primi c-un nume nou pe ea
Și stăpânire peste lumea-ntreagă,
A dimineții strălucită stea.

Ca neaua, ce sclipire vor avea
Din fir ceresc vor fi hainele tale,
În Cartea Vieții numele-ți va sta,
Naintea Lui și-a-mpărăției Sale.

Scumpă Biserică triumfătoare,
Un stâlp în Templul Domnului vei fi,
Trei nume vei purta fără-ncetare,
De-alegi pe Domnul în fiece zi.

Da, lângă Fiul pe tron alb vei sta,
De-ai ascultat de sfatul Celui Sfânt,
Privește doar spre El și nu uita,
Pe norul alb revine în curând!

Floare de colț

Ciudat album pe masă apărut,
Printre atâtea lucruri mici și noi,
Ce mă surprinde, e-al său conținut
Doar unica poză în două foi.

Dreptunghiul alb nu are personaj,
Un teritoriu gol, imaculat,
Nu încadrează-n el niciun peisaj,
Crâmpei de viață imortalizat.

Cine să fie cel ce l-a lăsat?
Un dar nu poate fi desigur, clar!
Un gând mă-ndeamnă s-ascult al său sfat,
Să inventez un joc imaginar.

Așa apar pe rând, eu mic copil
Și mama, apoi tata, bunicii,
Grădina, casa, mobila cu stil,
Un ursuleț de catifea, amicii…

Cu ochii-nchiși dau timpul înapoi,
Prin anotimpurile vieții zbor,
Pădurile de brad sau pajiști moi,
Revăd fără odihnă călător.

Și mai adânc merg în istorie,
Văd toți strămoșii ca într-un muzeu,
Demni, neînfrânți și plini de glorie.
M-aud șoptind Acum e rândul meu!

Închid albumul. Jocul s-a-ncheiat.
L-așez în bibliotecă visător.
Din toate-acestea am desprins un sfat
Să lupți mereu, să nu renunți ușor!

Floare de colț

Voi ce-ați purtat stindardul
prin gloanțe și prin flăcări
Și n-ați lăsat lumina
să piară-nlănțuită,

Voi ce-ați riscat cu viața
să răspândiți Cuvântul
Și-ați renunțat la titluri,
avere ( grea ispită! ),

Ați semănat cu lacrimi
bătuți, lipsiți de toate,
Ca mulți pe Hrist să-l aibă
în pace, libertate!

Respect, recunoștință
vă dăruim cu drag,
În liniște, odihnă
rămâneți lângă steag!

Curat, tot adevărul
și noi vestim mereu,
Foarte aproape-i cerul,
priviți spre Dumnezeu!

Floare de colț

Drumul meu cel mai frumos

Drumul meu cel mai frumos,
Calea mea cea mai aleasă
E spre-a ajunge odată acasă,
Să fiu cu Domnul Hristos,
În cerul Său maiestuos!

Spre-acel Nou Ierusalim,
Spre oraşul sfânt, ceresc
Când la el nădăjduiesc,
Mi-e dorul cel mai sublim
Sufletu-mi, de cer e plin.

Drumul meu cel mai dorit,
Calea mea cea mai curată
Este ca s-ajung odată
’N ţara ce-am nădăjduit,
Unde, să fiu pe veci fericit.

Şi-n al ei Oraş prea sfânt,
Cu Cetatea de aur plină
De-a ei veşnică lumină
Scump tezaur pe pământ,
Cu drag Domnului să-I cânt!

Drumul meu cel mai concis,
Cel mai sigur pentru viaţă,
E să-L văd pe Domnu-n faţă
Cum în Cuvânt mi-a promis,
Derept să am în Paradis!

Să-l revăd, şi-n mulţumire,
Că mi s-a-mplinit un vis
Cum în Cuvânt a fost scris,
Spre slava-I şi-a Sa cinstire
Să mă-nchin, să-I dau mărire!

Flavius Laurian Duverna
25 iulie 2012

De lume când m-am despărţit

De lume când m-am despărţit
Şi de-ale sale umblări rele,
Atunci, eu am spus inimii mele:
Gata! Tot ce-i firesc a luat sfârşit,
Prin Jertfa Golgotei sunt mântuit
Şi viaţa mi-o îndrept spre stele!

De lume când m-am depărtat
Şi mi-am aflat odihna sfântă,
Speranţa mi-e veşnic ne-nfrântă
Că Doamne, Tu m-ai salvat,
Din moarte m-ai eliberat,
Şi inima-mi spre slava-Ţi cântă!

De lume când m-am rupt cu totul
Am părăsit-o, spre-a alege
O altă viaţă, spre-a-nţelege,
Că-n Jertfa crucii-i antidotul
Pentru păcat pierzându-şi locul,
Şi că în inima-mi eu am o lege!

Flavius Laurian Duverna
24 iulie 2012

La masa albă-a Sfintei Cine

La masa albă-a Sfintei Cine
Cu inima-mi zdrobită vin
Să-mi amintesc de-un Miel divin
Cum El S-a jertfit pentru mine,
Cum dragostea Sa-n har mă ţine
Şi linişte-mi dă-n mod deplin!

La masa albă-a Cinei Sfinte
Azi vin cu sufletu-mpăcat,
Că Doamne-n jertfa-Ţi m-ai iertat
Şi că nu-Ţi mai aduci aminte
De tot ce-am făcut înainte,
Când străin eram, şi depărtat!

La Cina Sfântă, cu-albă masă,
Cu pâinea ce va fi-mpărţită,
La cei ce-au inima lor pregătită
Strâns uniţi formând o casă,
Sperând că vom ajunge acasă,
Isuse, vreau Cina aceea fericită!

Flavius Laurian Duverna
23 iulie 2012

Sonet de Iulie

Afară e senin şi cald, şi soare mult strălucitor!
E zi de vară-n toiul ei, şi-a sale raze arzătoare,
În lanurile de-aur coace grâul pentru recoltare
Când secerat va fi cu hărnicie-n luna lui cuptor.

Legat în snopi şi strâns în clăi, la numărare
Secerătorii, au în inimi bucurii c-au avut spor,
Că-n anu-n care au trudit, a fost bun şi roditor,
Că Domnu-a dat ploi la timp şi binecuvântare.

Timpul cel de recoltare, e un timp de bucurie
Că încă pentru-n an, acum au hrana asigurată,
Pâinea cea de toate zilele fiind motiv de veselie,

În viaţa oricărei familii, pentru-a fi întemeiată,
Pentru-a-şi duce existenţa, şi tot omul asta ştie,
Că hambarul dacă-i plin, viaţa nu-i periclitată.

Flavius Laurian Duverna
22 iulie 2012

Cu gândurile îndreptate

Cu gândurile îndreptate
Spre Ţara păcii de lumină,
De unde-aştept Isus să vină
Dorinţele-mi le las purtate,
Spre plaiurile-i-nmiresmate
De liniştea-n pace deplină.

Cu gândurile îndreptate
Spre Ţara păcii, minunată,
De dragoste îmbălsămată
Şi unde-i tronul de dreptate,
Dorinţele-mi le-adun pe toate
Căci doresc viaţa cea curată.

Cu gândurile îndreptate
Spre Ţara păcii mult dorită,
Prin Jertfa-i cea neprihănită
Păcatele mi-au fost iertate,
Prin sânge mi-au fost spălate
Şi viaţa mi-e neprihănită.

Cu gândurile îndreptate
Spre Ţara păcii mult visată,
Credinţa mi-este ancorată
De făgăduinţi minunate,
Ce-or deveni odată fapte
Prin dragostea cea arătată.

Flavius Laurian Duverna
21 iulie 2012

Să vii Isuse-n splendoare!

Să vii Isuse-n splendoare
Să faci sfânta judecare,
Pentru-ai Tăi copii iubiţi
Şi să-i duci printre cei sfinţi
Să-Ţi dea slavă şi onoare!

Să-i duci pe muntele sfânt
De pe-acest străin pământ,
Unde bucuria-i mare
Să-Ţi dea slavă şi-nchinare
Să se-audă-n cerul sfânt!

Şi la marea cea de cristal,
La râul vieţii, pe mal,
Să le dai din pomul vieţii
Ce posedă elixirul tinereţii
În scopul cel triumfal!

Şi nedespărţiţi de Tine
Scăpaţi de-amar şi suspine
Doamne, nelipsiţi să fie,
Să-Ţi dea laude-n vecie
Că trăiesc clipe depline!

Să cânte cântarea sfântă
Care nimenea n-o cântă,
Cântarea, experienţei lor
Prin tot cerul, cu mult dor
Pregătindu-se de nuntă!

Flavius Laurian Duverna
20 iulie 2012

Se duc anii…

Se duc anii ca şi vântul
Care suflă ne-ncetat,
Erodând subtil pământul
Cu al său, veşnc suflat
Cât e de lung şi de lat.

La fel timpul erodează
Cu-anii lui cei trecători,
Şi pe om îl degradează
Pare-se, cu paşi uşori,
Ce nu se simt, uneori.

Şi astfel, pe negândite
Sub imperiul existenţei,
Clipe ce-i par fericite
Scad din tăria prezenţei,
În aspectul influienţei.

Timpul trece, şi iar vine
Anii vin, şi-anii iar trec,
Zilele nu mai sunt pline
De voie bună şi cântec,
Şi-n iubire nu se-ntrec.

Clipele ţi-apar sinistre
Viaţa când examinezi,
Amintind nostalgii triste
Pe care, altfel le vezi
Şi-ai vrea să te consolezi.

Stai un pic în consolare
Şi tragi linie… s-aduni…
Din viaţa cea trecătoare,
Câţi au fost anii cei buni
Amintind de cei străbuni?

Câţi din ei ai consacrat
În a Domnului lucrare,
Atunci când te-a întrebat
Duhu-n-a lui cercetare,
Din dragostea Lui mare?

Sau ai îngropat talantul
În pământ ca să-l păstrezi,
Lucrarea s-o facă altul
Iar tu să-l înapoiezi,
Gândind c-ai să te distrezi?

Domnul, la a Sa venire
Socoteala îţi va cere,
De ce-ai stat în trândăvire
Faţă de a Lui cerere
Când ţi-a dat har şi putere!

Flavius Laurian Duverna
19 iulie 2012