Intercer – Poezii si editoriale

Atingeri ce prefac în aur
Mici pietricele sau monede
Și încălzesc topind ghețari din inimi,
Sclipiri măiestre suflet cald le vede.
Din neputințe vise se-nfiripă
Și din dureri atâta bunătate,
Transformă-n aur fiecare clipă,
Săpând în stâncă și-n eternitate.
Dezavantajul este oportunitate,
Iar handicapul doar un stimulent,
De-a demonstra că, da, se poate
Mai sus s-ajungi, voință de-ai
și ești atent.
O lume se-mpletește neștiut,
Când celuilalt picior îi ești, vedere,
Mândrie, egoism au dispărut
Și nimeni locu-ntâi nu îl mai cere.
Un fluture e-ascuns în vierme
Și-atât parfum în mică floare,
Un ciob neobservat de vreme,
E un diamant lucind în soare.
Precum poetul vom descoperi și noi,
Virtuți și bogății nemuritoare,
În bube, mucegaiuri sau noroi
Și alte-nfățișări îngrozitoare.
Te laud, Doamne, ca și Iosif
de demult,
Că răul Tu în bine-ai transformat,
Să Te iubesc oricând, vreau să Te-ascult,
Să locuiesc cu Tine în Regat!

Floare de colț

Din Veşnicii…

Din veşnicii, când ai venit
În întruparea pe pământ
Isuse Doamne-ai fost primit
De îngeri cu laude-n cânt
Venind din cerul preasfânt
Ce-au luminat al lui zenit!

Aici, n-ai fos întâmpinat
De învăţaţii mari ai vremii,
De ei n-ai fost înconjurat,
Nu vreau să fie subalternii,
Doreau să fie ei eternii,
N-au vrut să le fii Împărat!

Te-au căutat nişte păstori
Ce cercetau ca ei să ştie,
Când stau nopţile în zori
Gândind la sfânta-mpărăţie
Ce aşteptau cu dor să vie,
Şi să-i declare-nvingători.

Să-i scape de cotropitori,
De-oştirile cele duşmane
Ale romanilor asupritori,
Cu lanţul lor de caravane,
Cu coifuri pe cap diafane
Inspirând frica-n trecători.

N-au înţeles c-a lor salvare
Era din mreaja de păcat,
Prin scumpa lor eiberare
A sfântului sânge vărsat,
De Hristos marele Împărat
La Golgota-n crucificare.

Flavius Laurian Duverna
18 iulie 2012

Când m-ai chemat Doamne Isuse!

Când m-ai chemat Doamne Isuse
Din lumea ce zace-n păcate,
Eram străin de-a Ta dreptate,
De lucruri ce nu-mi erau spuse
Dar care prin Cuvântul Sfânt,
Mi-au dat imbold şi mare-avânt!

Un mare-avânt, sprea-a Ta iubire
Fiind Fiu al Tatălui din ceruri,
Ce-ai dezlegat multe misteruri
Din planul sfânt de mântuire,
Când la Calvar jertfă Te-ai pus
Să mă salvezi, o, scump Isus!

Să mă salvezi, din cruda moarte
Prin care şarpele, cu amăgirea,
A stăpânit astfel omenirea
Ce-ncă şi astăzi, o desparte
De Tine Doamne, şi-al Tău har,
De Jertfa-Ţi scumpă din Calvar!

Dar preamărire fie-Ţi Doamne!
O, Isuse, scump Mântuitor,
Stăpân al viilor şi-al morţilor
Ce-ai dezlegat mulţmi de taine,
Şi dintre cei puşi în morminte
Tu iar le-ai dat viaţă, ca-nainte!

Flavius Laurian Duverna
17 iulie 2012

Dacă Doamne m-ai chemat!

Dacă Doamne m-ai chemat
Ca făptură-a Ta-n zidire
Să-mi dai scumpa mântuire
Prin harul sfânt acordat,
E pentru că m-ai iubit
Prin Fiul Tău scump jertfit,
Ce la Golgota, L-ai dat!

Cerul tot, L-ai dat prin El
Lumii pentru-a fi salvată,
Din păcat răscumpărată
Sub numele ,,Emanuel”,
,,Dumnezeu cu noi” fiind
Prin dragostea-I mântuind
Căci nici nu se putea altfel!

Dacă Doamne m-ai chemat
Viaţa să îmi schimb în bine,
Să mă-ncred deplin în Tine
Şi-n harul cel sfânt lăsat
Să-mi aducă transformare,
E pentru că-n jertfa-Ţi mare
Pe deplin, eu sunt iertat!

La crucea, sus din Calvar
Prin preasfânta răstignire
Mi-ai dat scumpa izbăvire,
Mi-ai dat timpul cel de har,
Timp pe care-l peţuiesc
Prin faptul că Te iubesc,
Şi nu trăiesc viaţa-n zadar!

Dacă Doamne m-ai chemat
A-Ţi urmez pe sfânta cale,
Cântând imnuri de-osanale,
E pentru că m-ai salvat
Din a morţii grea-nchisoare
Prin Jertfa-n răscumpărare,
Prin sângele-Ţi sfânt vărsat!

Flavius Laurian Duverna
16 iulie 2012

Sub planul măreţiei Tale!

Sub planul măreţiei Tale
Mă mişc Doamne şi-am fiinţa,
Şi-n sufletu-mi arde dorinţa
De-a Te slăvi pe-a vieţii cale
Prin imnuri sfinte şi-osanale,
Din partea mea, recunoştinţa!

Supus voinţei Tale sfinte
Mă las purtat în luntrea vieţii
Chiar de e negru valul ceţii,
Cărarea mea e tot ‘nainte
Mânat de dragostea fiebinte,
Spre zorii dulci ai dimineţii!

Sub planul măreţiei Tale
La vremea cea mai potrivită
Când inima-mi era rănită,
Când toate planurile sale
Se spulberau mergând la vale
Ţi-am dat-o spre-a fi întărită!

Aşa cum sunt, Tu m-ai primit
Plin de păcate şi murdar,
Şi-n Jertfa cea de la Calvar
Tu m-ai spălat, m-ai curăţit
Prin sângele-I, m-ai mântuit
Şi mi-ai dat un timp de har!

Sub planul măreţiei Tale
Am stat cu sufletu-n durere
Ca să-mi arăţi a Ta putere,
Să-mi intervii pe-a vieţii cale,
Să mă ridici din griji şi jale,
Să-mi dai clipe de mângâiere!

Slăvit să fii, o, Doamne bun
Pentru c-a mea nimicnicie
Privită a fost cu simpatie,
Nu m-ai lăsat ca fiind nebun,
Ca unul ce nu pot s-adun
În suflet, clipele de bucurie!

Flavius Laurian Duverna
15 iulie 2012

Dincolo, de ce nu vedem

Dincolo, de ce nu vedem
De cât cu ochiul credinţei
Prin stâlpi ai făgăduinţei
Principiu în care credem,
Stă-n slăvi Forţa creatoare
A Dumnezeului sfânt care,
Prin dragoste-L înţelegem.

Dincolo de-alte-adevăruri
Ce ni s-au descoperit
Prin Cuvântul sfânt rostit
Explicând multe misteruri,
Se-află marea Înţelepciune
Care veşnic, Ea n-apune
Dumnezeul viu din ceruri!

Dincolo,… de pregătirea
Personală a schimbării
Prin Isus Domnul salvării,
El ne-a dat neprihănirea
Sfântă, dar nemeritată
Prin haina albă, curată,
Şi ne-acordă mântuirea!

Flavius Laurian Duverna
14 iulie 2012

Se duc oamenii… de bine

Se duc oamenii… de bine,
Se duc să se odihnească
Ştiind că viaţa lor cerească,
Prin Hrist Isus le aparţine
’N făgăduinţi sfinte, divine.

Toţi ce au dus lupta cruntă
Purtată pe parcursul vieţii,
Se vor trezi-n zorii dimineţii
La viaţa veşnic ne-ntreruptă
Ce în etern n-o mai fi ruptă.

Se va striga din mii de guri:
„Moarte, boldul unde-ţi este?”
A luat sfârşit trista poveste
Peste-ale Domnului făpturi,
Cu chinuri, cu dureri şi uri!

Lumea, îşi va lua iar locul
În ordinea lui Dumnezeu,
Căci dragostea-I la apogeu
Prin moarte a fost antidotul,
Pentru salvare, mijlocul.

Flavius Laurian Duverna
13 iulie 2012

Unde Doamne, să mă duc?

Unde Doamne, să mă duc,
Căci Tu ai Cuvântul vieţii?
Din zori scumpi ai tinereţii
Am vrut cu drag să apuc,
Pe drumul ce urcă-n sus,
Pân-la Tine, scump Isus!

S-ajung în ţara cea sfântă,
Patria prea mult râvnită
Cu-al ei statut: ,,fericită”,
Unde îngeri veşnic cântă
Spre slava-Ţi la apogeu,
Intonând cântări mereu.

Unde Doamne, să mă duc,
Departe de-a Ta iubire,
De preasfânta-Ţi mântuire
Care dragostea mi-aduc,
Prin sângele de la cruce,
Şi paşii vieţii-mi conduce?

Pân-la Tine, Doamne bun!
Vreau s-ajung în strălucirea,
‘N Slava-Ţi şi neprihănirea
Şi-n suflet pacea s-adun,
Pacea sfântă pentru care
Te-ai dat Jertfă salvatoare!

Flavius Laurian Duverna
13 iulie 2012

În fața voastră,
încet se deschide,
o poartă din raze și flori.
Un văl se ridică
privirii uimite,
descoperă mii de culori.
Se-aud harpe și clopoței,
îngeri cântând,
inimi tresaltă unite,
vocea lui – Isus zice blând

Cântați pe cale,
zidiți pe Stâncă,
Înălțimi cuceriți,
chiar dacă noaptea
fi-va adâncă
Tot înainte priviți!

E seara voastră,
bolți parfumate,
pașii timizi vă-nsoțesc,
Mai sus de ele,
cupola albastră
are sclipiri, har ceresc.
Păstrați parfumul,
culoarea, cântarea,
Iubirea vie mereu
și veți găsi fericirea
clădind cu Dumnezeu! Amin!

Floare de colț

Ce tânguiri de strune
te sfâșie în noapte?
Ce plânset și ce jale
stârnesc prin frunze șoapte?

Sub ce cadență fermă
în tonurile grave,
Se-apleacă, se ridică
pe negre, albe clape?

Din ce tărâm sau astre
coboară înspre suflet,
Chemări din zări albastre
și-atât de dulce sunet?

Aș vrea și eu, Isuse,
la harpa minunată,
Pe-un Nou Pământ în slavă,
glorii să-Ți cânt odată! Amin!

Floare de colț