Intercer – Poezii si editoriale

-Rochia de nea strălucitoare,
ce fel de țesătură are?
-Din dragoste, dor, rugă și
dulce așteptare!

-Dar drumul de petale,
de unde vine oare?
-El doar unește inimi
și vise sclipitoare!

-Auzi sunet ce-ncântă
în muzică plăcută?…
-Duetul fericirii
mirii-mpreună cântă!

-Atâtea flori frumoase
plăcut mirositoare…
-Răbdare, bunătate
și fapte iubitoare!

-Dar ce parfum nou, iată,
îndată ne vrăjește?
-E dragostea curată,
ce zilnic poate crește!

-Tu vezi? Privește cerul!
Ce ploaie minunată!
-E binecuvântarea
peste cei doi azi dată!
Credință, sănătate,
uniți pe veci să fie,
Lângă Isus în ceruri,
să stea o veșnicie! Amin!

Floare de colț

Golește, Doamne, aș vrea,
Vasul inimii mele,
De gândul, dorința cea rea,
Pune-n loc niște stele.

Curăță-mi , Doamne, Te rog,
Viața de rău și păcate,
Să las al dragostei Sol,
Drumul drept să-mi arate.

Umple-mi, Doamne, în totul,
Ființa cu Focul cel sfânt,
Gândul, vorba și portul,
Martor să-Ți fiu pe Pământ

Adu, Doamne, mai iute,
Ploaie Târzie de har,
Marea chemare s-asculte,
Oricine vrea cerul în dar.

În noi, Doamne, sădește,
Al Tău chip de lumină,
Căci a venirii veste,
Dorim la toți să vină.

Ai milă, Doamne, însă,
De cei ce sunt departe,
Stau triști, cu fața plânsă,
Suflete disperate.

Te laud, Doamne Sfinte,
De-nțelepciunea-Ți mare,
În gândul de Părinte,
Voiești la toți salvare.

Mă-ncred, Doamne, în Tine,
Ți-aduc recunoștință,
Orice vei face-i bine,
Mergem spre biruință!

Floare de colț

La stelele,… din Galaxii

La stelele,… din Galaxii
Pe care Doamne le-ai creat
În planul Tău cel minunat,
De-aici, din zonele pustii
Ale pământului îndepărtat,
În zborul sfânt, întraripat
Vreau să ajung în veşnicii!

Când spaţiile voi străbate
Prin dorul de a le cuprinde,
Mistere noi se vor desprinde
Din vasta lor imensitate,
Ce mintea dornică o prinde
Cu-a lor taine ce so-ntinde,
În veci de veci, cercetate.

Căci o Doamne, nici-o dată
Nu s-or sfârşi-n a lor minuni
Ce-n palmaresul sfânt aduni
Cu-a Ta putere înţeleaptă,
Când Universul încununi
Cu oameni deveniţi imuni
În judecata Ta cea dreaptă!

La stelele,… din Galaxii
Cu lumile ce-au fost create
În veci pentru-a fi populate
Şi-au existenţa-n veşnicii…
Doamne, care-ai făcut toate
Spre slava Ta-n eternitate,
Ajută-mă, s-ajung în bucurii!

Flavius Laurian Duverna
22 mai 2012

Zbătându-mă-n necunoştinţă

Zbătându-mă-n necunoştinţă
În Universul cel vast al ştiinţei
Ce nu-admitea rolul credinţei,
Doamne, înspre-a mea fiinţă
Te-ai îndreptat şi prin Cuvânt
Mi-ai luminat calea pe pământ!

Mi-ai confirmat, geneza lumii
Prin opera-Ţi, cea creatoare,
Şi cum că-n marea neascultare
Omul, din nou în ţărâna humii,
A trebuit în moarte să coboare
Pân-s-o-mplini noua restaurare!

Şi astfel, prin Duhul Tău Sfânt
La glasul conştiinţei-ai apelat,
Şi Universul vast ce L-ai creat
Prin măiestria Sfântului Cuvânt
Altfel îl văd ca în necunoştinţă,
Căci privesc totul prin credinţă!

Flavius Laurian Duverna
21 mai 2012

Aş vrea o Doamne, lângă Tine!

Aş vrea o Doamne, lângă Tine
Să fiu pe-al vieţii drum mereu,
Şi-atunci când el îmi pare greu
Să-Ţi-ntinzi mâna a mă susţine,
Să nu mă-ndrept pe căi străine
Căci Tu-mi eşti Salvatorul meu!

Prin încercări să-mi dai putere
Să-Ţi fiu deplin un martor viu!
Pe braţul Tău vreau să mă ştiu
Simţind prea sfânta mângâiere,
Când ea-mi alină, orice durere,
Când sufletu-mi e trist, pustiu!

Aş vrea o Doamne l-al Tău sân
Ochi-mi plânşi, să-mi pot pleca,
Spre pieptul Tău, a mă-apleca,
Căci Tu pe veci îmi eşti Stâpân
Şi-n veci al Tău vreau să rămân
Tare-n furtuni cum este stânca!

Flavius Laurian Duverna
20 mai 2012

Doamne bun şi-ndurător!

Doamne bun şi-ndurător
Din ceruri nalte priveşte,
Peste-al Tău umil popor
Care Numele-Ţi măreşte
Şi harul sfânt Îl vesteşte!

Risipit pe tot pământul
Vestea bună-a păcii duce,
Fiindcă ce zice Cuvântul,
Prin Jertfa cea de la cruce
E îndemnu-n susur dulce!

Cum cetatea ce-i zidită
Sus pe munte şi-i văzută,
Lumina Doamne-oferită
Va fi din plin percepută,
Când ea e de fapt trăită!

Doamne bun şi-ndurător
În harul Tău sfânt şi mare,
Ai grijă de-al Tău popor
Pe-a timpului grea cărare,
Când va fi zi de-ncercare!

Ducând lumii-avertizarea
Că Hristos curând revine,
Cu râvnă-şi face lucrarea
Prin partea ce-i aparţine
Martori fiind pentru Tine!

Vrednic prin credincioşie
În scumpe principii sfinte,
Va fi drept, ca o veşnicie
Să-Ţi stea pururi înainte
Îmbrăcat în alb-veşminte.

Flavius Laurian Duverna
19 mai 2012

O, Isuse, scump al meu!

O, Isuse, scump al meu
Ce din ceruri ai venit,
Ca un Fiu de Dumnezeu
Pentru mine Te-ai jertfit
La Golgota, răstignit!

M-ai iubit până la moarte,
Moartea cea pe cruce,
Ca oricine s-aibă parte
De a Ta chemare dulce,
Viaţa veşnică s-apuce!

Tu prin jertfa din Calvar
M-ai spălat, m-ai curăţit,
Şi prin marele Tău har
Mi-ai spus că sunt mântuit
Pentru Raiul pregătit!

Pentru-a mea nelegiuire
Prin sângele ce-ai vărsat,
Tu mi-ai dat neprihănire
Si sunt fiu azi de Împărat
În preasfântul Tău regat!

Flavius Laurian Duverna
18 mai 2012

Din câte lucruri, sunt în lume

Din câte lucruri, sunt în lume
Doamne-n existenţa lor aleasă,
Nici unul, nu îmi poate spune
Cum Dragostea-Ţi victorioasă
Pe lemnul crucii sus la Calvar,
Ea S-a jertfit ca să-mi dea har.

Numai Cuvântul Tău cel Sfânt
Prin Dragostea-n răscumpărare
Mi-a spus de sfântul Legământ,
De planul cel scump de salvare,
Din groaznicul păcat al morţii
Ce-a anulat vieţii, sensul sorţii.

Dar, Doamne, pe-omul amăgit
Creat după sfânta-Ţi asemănare
Nu l-ai lăsat ca pradă şi-urgisit
Sub stăpânirea morţii, ci salvare
Tu i-ai promis dându-i speranţă,
Că fi-va o biruinţă-n alternanţă.

Şi când a fost vremea potrivită,
Când sus în cer a sunat gongul
S-a întâmplat în lumea urgisită,
Prin Duh să se-ntrupeze Domnul,
Hristos, să fie-al lumii Eliberator
Asupra-I luând păcatu-ngrozitor.

Flavius Laurian Duverna
18 mai 2012

Mi-e dor de Patria de sus

Mi-e dor de Patria de sus,
Mi-e dor de ţara de lumină
Cu Domnul meu iubit Isus,
De vorba-i blândă şi divină
Prin care zilnic mă-ntăreşte
Şi puteri sfinte-mi dăruieşte.

Mi-e dor de Patria de sus,
De ţara scumpă şi frumoasă
De-ale ei plaiuri de nespus!
Mi-e dor ca să ajung acasă,
De ea mi-e dor aprins mereu
Să fiu în veci cu Dumnezeu.

Mi-e dor de Patria de sus,
Mi-e dor de ţara-nfloritoare
Cea despre care ni s-a spus
Că nu-i cu fiinţe muritoare,
Că oamenii în veci trăiesc
Cu Domnul pe care-L iubesc.

Mi-e dor de Patria de sus,
De ţara aceea îmbelşugată
Şi-unde Edenul a fost pus
Cu-a lui grădină, minunată,
Şi cu-al ei Rai veşnic sublim,
Cu-oraşul Nou, Ierusalim!

Flavius Laurian Duverna
17 mai 2012

Prieten bun,
mai scrie c-altădată,
prezența ta e leac
la amândoi.
Gândirea ta
nu fie-ntunecată
de șoapte rele
vorbe sau noroi.
Mai vino dar,
să ne-ntâlnim în vise,
nu adversari
în verbe și culori,
ci luptători spre
zările promise
de Cel Prea Bun
de dincolo de nori.
Te-aștept
și gândul bun s-ajungă,
la tine în curând
Și sănătate, pace multă,
să te-nconjoare
rând pe rând.
Semnează-aici
privind spre văile adânci,
neînsemnată și uitată floare,
Aceeași floare lângă stânci,
dar totuși îndreptându-se spre Soare.

Floare de colț