Calea Salvării
Calea Salvării
Privind, la muntele Calvar
Spre Golgota crucificării,
Isuse Doamne, al Tău har
Mi-a arătat calea salvării!
Nepăsător în drumul vieţii,
Din zi în zi tot mai departe,
Mergeam în pasul tinereţii
Pe ale lumii căi de moarte.
Tu mi-ai făcut de cunoscut
Că crucea grea ce ai purtat,
Pe umeri răni ea Ţi-a făcut
Şi pân-la sânge-ai suportat.
Astfel, Tu-ajuns-ai biruinţa
Asupra cruzii morţi pe veci,
Ce-nchis-ar fi-obligat fiinţa
Să fie prinsă, în ziduri reci.
Şi-a trebuit spre-a fi-nvinsă
Să calci,… peste puterea ei,
Prin dragostea cea neatinsă
De-a urii morţi, fără temei.
Şi-acolo, chiar la răstignire
Când joc de Tine îşi băteau,
S-a cimentat scumpa Iubire
În răni de cuie ce-ţi făceau.
Atunci, pentru a lor salvare
Pe Tatăl Ceresc, L-ai rugat,
Să-i ierte în milă şi-ndurare
Căci nu ştiu ce-au crucificat.
Astfel Tu ne-ai lăsat o pildă
Ca pe duşmani noi să iubim,
Chiar de ei vor să ne prindă
Şi prin comploturi să pierim.
Pe acest drum, ce l-ai trasat,
Supus, al umilirii şi-njosirii,
Azi sensul vieţii… l-am aflat
Prin taina ascunsă a jertfirii!
Slăvit să fii, Isuse Doamne,
Pentru preasfânta Ta iubire,
Ce-n suflet picurii să toarne
Ea a-nceput, spre mântuire!
Flavius Laurian Duverna
