Doamne bun!…
Doamne bun!…
Doamne bun, iubirea-Ţi mare
Ce sus la Golgota Ţi-ai arătat,
E-atât de sfântă, în grandoare
Căci grad, n-are de comparat.
Privind la crucea, din Calvar,
La jertfa-Ţi sfântă din iubire,
Mă văd cuprins în al Tău har
De-acum părtaş la…izbăvire.
Prin ea-m să fiu răscumpărat
Ca să-mplinesc scopul divin,
Prin drept, al sângelui vărsat
Edenul scump să-l am deplin.
Şi-a lui frum’seţuri uimitoare
Să stau s-admir, cu precădere,
Mulţimi de taine ce sub soare
În veci răspuns toate vor cere.
Şi din marea-Ţi, Înţelepciune
Să cercetez cu sârg şi-ardoare,
Conceptu-acelor lucruri bune
Ce au rămas, neschimbătoare.
Să văd că-n planul pus la cale
Prin jertfa singurului Tău Fiu,
S-a reîntregit tot, voinţei Tale,
Din moarte omul e-n veci viu!
Flavius Laurian Duverna
