Pâinea Vieţii
Pâinea Vieţii
Când în Cuvântul sfânt citesc
De-a mă hrăni, cu pâinea vie,
Mai mult în suflet mă-ntăresc
Mă simt cuprins…de bucurie.
Căci pâinea Tu eşti Doamne!
Ce lumii întregi, Te-ai dăruit,
Ca ea să poată să se-ntoarne
Din al fagaşului drum rătăcit.
Prin planul sfânt al mântuirii
Transpus în faptă, la Calvar,
Vestea cea bună, a izbăvirii
S-a propagat prin sacrul har.
Iar dorul scump, al veşniciei
Va fi-mplinit cu scumpătate,
Căci cei din timpul pribegiei
S-or bucura-n final de toate.
Şi-atunci din nou vei reaşeza
În Universul cel etern, curat,
Şi-acest pământ cu lumea sa
Ce-n veci de veci va fi salvat.
Atunci va fi-acel mare puseu
De bucurie sfântă-a mantuirii,
Prin Galaxii…zburând mereu
Spre gloria măreaţă, a Iubirii.
Flavius Laurian Duverna
14 martie 201
