Steaua lui Mesia
Steaua lui Mesia
Când sus pe ceru-nstelat
Într-o noapte… liniştită,
O stea nouă… -a răsărit
Ea de magi a fost zărită.
Cercetând mai cu migală
Ei din carţi au constatat,
Că ea vesteşte-mplinirea
Unei naşteri, de Împărat.
După steaua, mişcătoare
Încărcaţi cu multe daruri,
Au pornit ca să găsească
Împăratul peste neamuri.
După ce Pruncu-au găsit
Cu respect s-au închinat,
Şi-aur, smirnă şi tămâie
Cu reverenţă… I-au dat.
Şi-astfel magi cei străini
L-au căutat pe… Mesia,
Ce din vremile străvechi
L-anunţase, – proorocia.
El ce-a fost lumina lumii
S-a-ntrupat prin umilinţă,
Şi-ntr-un staul s-a născut
Cea mai simplă locuinţă.
A fost culcat într-o iesle
Şi-nfăşat, cu îngrijorare,
Peste El… boii s-arunce
Valuri calde, prin suflare.
Flavius Laurian Duverna
19 decembrie 2010
