#13 – Bucuria în Domnul
Nu este voia lui Dumnezeu ca poporul Său să fie doborât de grijile vieţii. Dar Domnul nu ne amăgeşte. El nu ne spune: „Nu vă temeţi, căci pe calea vieţii voastre nu sunt primejdii”. El ştie că sunt încercări şi primejdii şi Se poartă cu noi sincer şi deschis. El nu plănuieşte să scoată acum pe copiii Săi din lumea de păcat şi răutate, ci îi îndreaptă spre un loc sigur de scăpare. Rugăciunea Sa pentru ucenicii Săi era: „Nu Te rog să-i iei din lume ci să-i păzeşti de cel rău”. „în lume” spunea Mântuitorul, „veţi avea necazuri; dar îndrăzniţi, Eu am biruit lumea.”
În predica Sa de pe munte, Domnul Hristos a învăţat pe ucenicii Săi lecţiile necesare ale încrederii în Dumnezeu. Învăţăturile acestea erau rânduite să încurajeze pe copiii lui Dumnezeu din toate veacurile şi au ajuns până la noi, astăzi, pline de învăţătură şi mângâiere. Mântuitorul îndreaptă atenţia urmaşilor Săi la păsările cerului, cum îşi ciripesc cântecele de laudă, libere de orice grijă, căci „ele nici nu seamănă, nici nu seceră”. Cu toate acestea, Atotputernicul Tată ceresc Se îngrijeşte de nevoile lor. Şi Mântuitorul întreabă: „Oare nu sunteţi voi cu mult mai de preţ decât ele?” (Matei 6,26). Marele Purtător de grijă al oamenilor şi al animalelor îşi deschide mâna şi îndestulează trebuinţele tuturor făpturilor Sale. Păsările cerului nu sunt trecute nici ele cu vederea. Dumnezeu nu le pune hrana direct în cioc, dar Se îngrijeşte de proviziile necesare nevoilor lor. Ele trebuie să strângă însă singure grăunţele de care El S-a îngrijit să fie împrăştiate pentru ele. Ele trebuie să pregătească materialul necesar pentru micuţele lor cuiburi. Ele trebuie să-şi hrănească puişorii. Şi ele merg cântând la lucrul lor căci „Tatăl” ceresc le hrăneşte”. Şi oare „nu sunteţi voi cu mult mai de preţ decât ele”? Nu suntem noi oare închinători inteligenţi şi spirituali, de o mai mare valoare decât păsările cerului? Oare Creatorul nostru, Păstrătorul vieţii noastre, Cel care ne-a făcut după chipul şi asemănarea Sa, nu Se va îngriji de toate trebuinţele noastre, dacă ne vom încrede în El?
Domnul Hristos a îndreptat atenţia ucenicilor Săi la florile de pe câmp care cresc într-o bogată varietate, strălucind în simplitatea frumuseţii pe care cerescul nostru Tată le-a dat-o, ca expresie a iubirii Sale faţă de om. El spune: „Uitaţi-vă cu băgare de seamă cum cresc crinii de pe câmp”. Frumuseţea şi simplitatea florilor din natură întrec cu mult splendoarea lui Solomon. Cea mai strălucită îmbrăcăminte, produs al artei şi iscusinţei omeneşti, nu se poate compara cu graţia naturală şi frumuseţea încântătoare ale florilor creaţiunii lui Dumnezeu.