#05 – Consacrarea

05_micFăgăduinţa lui Dumnezeu ne spune că “Mă veţi căuta, şi Mă veţi găsi, dacă Mă veţi căuta cu toată inima” (Ieremia 29,13).

Întreaga noastră inimă trebuie să se supună lui Dumnezeu; dacă nu, nici o schimbare nu se va produce în noi prin care să fim făcuţi iarăşi asemenea Lui. Din fire noi suntem înstrăinaţi de Dumnezeu. Duhul Sfânt descrie starea aceasta a noastră în următoarele cuvinte: “morţi în greşelile şi în păcatele noastre”. “Tot capul este bolnav şi toată inima suferă de moarte. Din tălpi până-n creştet, nimic nu-i sănătos; ci numai răni, vânătăi şi carne vie, nestoarse, nelegate şi nealinate cu untdelemn.” Noi suntem ţinuţi cu putere în cursa lui Satana, “de care au fost prinşi ca să-i facă voia” (Efeseni 2,1; Isaia 1,5,6; 2 Timotei 2,26). Dumnezeu doreşte să ne vindece şi să ne elibereze. Dar pentru că aceasta cere o transformare completă, o reînnoire a întregii noastre naturi, trebuie să ne supunem pe deplin lui Dumnezeu.

Lupta împotriva eului personal este cea mai mare şi cea mai grea din câte s-au văzut vreodată. Supunerea eului şi renunţarea noastră totală pentru Dumnezeu cer strădanii; dar înainte de a fi schimbaţi, înnoiţi în sfinţenie, noi trebuie să ne supunem lui Dumnezeu.