Intercer – Poezii si editoriale

O, Iubire!…

O, Iubire scumpă, Creatoare
Măreaţă eşti, în slăvi cereşti,
Deapururi în veci străluceşti
Prin Jertfa Ta cea salvatoare
Cuprinsă-n planul de salvare!

Te-ai aplecat jos, în umilire
Ca mijlocind în trup, Mesia,
Prin El s-aduci iar Veşnicia
Marcată-n veci de nemurire
Pe-un piedestal de mântuire!

Şi-astfel veacurile-or curge
În stările lor de splendoare
Cu putinţă-n Jertfa-Ţi mare,
Dându-Te, spre a ne strânge
Recuperaţi în sfântul sânge!

Când împliniri dragi vom trăi
Ce mintea-o pune-o în uimire,
Doar scumpa sfântă glăsuire
’Nălţată-n veci Te-o preamări
Şi-n imnuri sfinte te-om slăvi!

Cuprinsă-n planul de salvare
Prin Jertfa Ta cea salvatoare,
Măreaţă eşti, în slăvi cereşti
Deapururi în veci străluceşti,
O, Iubire scumpă, Creatoare!

Flavius Laurian Duverna
23 decembrie 2019

Păstorii şi Mesia

Într-o noapte liniştită, cu cerul de farmec plin
Şi cu luna-n strălucire, întregind cadrul deplin,
Pe coline-n Betleem, păstorii stau şi veghează
Păzind turmele de oi şi făcând astfel de strajă,
Lupilor cei răpitori, ei fiind trezi, calea le-aţin.

Cum stăteau în convorbiri meditând la profeţii
Despre cel Izbăvitor, Minunat Sfetnic din vecii,
Ce pe tronul lui David, va domni prin măreţie
Zdrobind jugul cel roman, jug de silnică robie,
Cerul, a străfulgerat îndată de văpăile-argintii.

Un înger, plin de mărire de păstori s-a apropiat
Şi cu glasul său cel dulce zicându-le-a cuvântat:
Astăzi, la voi în cetate, într-n Staul pentru vite
S-a născut Mântuitorul conform cu cele vestite,
S-a născut Hristos Mesia, ce va fi mare-Mpărat.

Mergeţi deci, şi în cetate, ‘ntr-un staul veţi găsi
Un prunc culcat într-o iesle, pentru a se odihni,
Iar părinţii ce-L veghează vor fi plini de bucurie
La vestea pe care-o-ţi duce, auzită pe câmpie,
Transmisă, de-un sol trimis, pentru a vă lămuri.

După ce le-a zis acestea, într-o slavă minunată
O mulţime de alţi îngeri, s-au unit cu el îndată –
Şi cântau cu toţii-n cor spe mărirea Celui sfânt:
,,Glorie în ceruri sus, şi-ntre oameni pe pământ
Pace şi bună-nvoire”, se-auzea-n câmpia toată.

Plecând îngerii spre cer, ei au zis:,,hai să vedem
Dacă ce-acum ni s-a spus, vom găsi la Betleem!”
Şi mergând ei au aflat, Pruncul unde S-a născut:
Î-ntr-un Staul de-animale, cu ierburi ca aşternut,
În bucurie zicând: ,,Ce-a spus îngerul, credem!”

Flavius Laurian Duverna

Clopoței de aur sună
Anunțând sfârșit de an,
Calea noastră rea sau bună
N-a ajuns în Canaan…

Fulgi de-argint presară cerul
Peste anul vechi, bătrân,
Stă să plece cu misterul –
Cine-a fost al lui stăpân?

Foarte tânăr, vesel vine
Un alt an la noi în dar,
Orice zi trăită bine
Va fi plus pe calendar.

Mulți bunici privind afară
Stau la geam lacrimi având,
Pentru nepoți parcă-i vară,
Zburdă, cântă alergând.

Viața, timpul – daruri fine
Mici diamante clipele,
Nu le risipim, le-om ține
Pregătind aripile.

Mici atenții toți așteaptă,
Reîntâlniri de bucurii
Sperând viață bună, dreaptă,
Și aici și-n veșnicii.

Vom avea fără de iarnă
Sus o mare de cristal,
Nesfârșită primăvară
Într-un cântec triumfal! Amin!

Floare de colț
Aviva Aurelia Evghenie

Ninge liniștit. E seară.
Alb veșmânt îmbracă firea,
Nu se vede partea-amară –
Dureri, temeri, neiubirea…

Din trompete aurite
Îngerii anunță vestea,
Părăsind ceruri slăvite
Vine Pruncul, semn e-o stea.

Cine oare Îl așteaptă?
Din profeți cine-a citit?
Câți au mers pe calea dreaptă?
Cine-i oare pregătit?

Magii și păstorii-s gata,
Să-L primească, să-I se-închine.
Drumul tău mai are pata
Din trecut, dragă creștine?

Pruncul a crescut și-ndată
A-înțeles misiunea Lui,
Viața Sa simplă, curată,
Consacrată-i Domnului.

Batjocuri și umilințe,
Crucea plină de rușine,
În pământ bun sunt semințe,
Salvează vieți din ruine.

Jertfa Lui e pentru mine,
Moartea Lui viață să-mi dea,
Înviere, mijlocire,
Sunt puteri de-a nu cădea.

Mici steluțe lucitoare,
Amintiri din tinerețe,
Mă-însoțesc în așteptare
Lecții noi vor să mă-învețe.

Astăzi așteptăm pe Domnul
Împărat în univers,
Haină, caracter, tot omul,
Sfinte fi-vor, păcat șters.

Iubind mult a Ta venire,
Te-am vestit noi zi de zi?
Vino, Doamne-n strălucire
Însoțit de îngeri mii! Amin!

Floare de colț
Aviva Aurelia Evghenie

Rondelul frumuseţii Vieţii.

O, Creator, al frumuseţii Vieţii,
Dumnezeu din veci al ei Izvor!
Când omul a căzut neascultător
El şi-a pierdut comoara tinereţii.

Fatidică i-a fost clipa dimineţii
La întâlnirea cu marele ispititor,
O, Creator, al frumuseţii Vieţii,
Dumnezeu din veci al ei Izvor!

Lucifer, învăluit în trendul ceţii
Prin hipnotismul său linguşitor,
A detronat coroana frumuseţii
Ce chipul Tău purta, de Ziditor!
O, Creator, al frumuseţii Vieţii,

Dumnezeu din veci al ei Izvor,

I-o vei reda iarăşi, ca Salvator!

Flavius Laurian Duverna

Vas mai slab, foarte smerit
Ce L-a implorat pe Domnul
– Altcuiva mai potrivit
Dă-i misiunea, nu-s eu omul!

Lucrul mult,( mari griji ce-o strâng )
S-a temut că nu e-n stare,
( Foarte mare, -întins și-adânc )
Să-împlinească răbdătoare.

– Nu pretind a fi profet
A răspuns cu umilință,
Solul Domnului, repet,
Mi s-a spus, și am credință.

Să primesc Cuvântul Său,
M-a chemat din tinerețe,
Clar și ferm mesajul Său
Să vestesc, pe toți să-învețe.

Prin Duhul Său Bun și Sfânt,
În Numele Domnului meu,
Prin scrieri și prin cuvânt,
M-a-întărit lucrând mereu.-

În tot ce-a scris este clar,
Biblia e înălțată,
Și-n predici, mesaj verbal,
Mai presus e ridicată.

Milioane-au fost conduși
La Isus și-a Lui salvare,
Prin sfat ceresc mulți ajunși
La har, binecuvântare.

Educație și slujire,
Îndrumări de sănătate,
Scrise toate cu iubire,
Sunt și azi de-actualitate.

Ea a dat avertizări
Despre lucruri ce urmează,
Sfaturi și recomandări
Pregătind o minte trează.

Cercetând și ascultând
Scrierile inspirate,
Mielul din Cuvântul Sfânt
Ne va fi Rege în toate! Amin!

Floare de colț
Aviva Aurelia Evghenie

Lacrimi – stropi calzi de durere
Udă câmp de suferință
Și răsare zel, credință.

Vorbe – șoapte de izvoare
Aduc alinare dulce,
Blând ne-îndeamnă către cruce.

Imnuri – mângâieri de strune
Se înalță-n cer departe,
Sunt învinse plâns și moarte!

Stele sclipiri de speranță
Strălucesc în noaptea neagră,
Viața Hrist Și-a dat întreagă!…

Gânduri – păsări călătoare
Pleacă-n zbor spre zări senine,
Coruri cântă – Hrist revine!

Floare de colț
Aviva Aurelia Evghenie

Sonet despre Mama

Ce mai frumoasă şi mai dragă vârstă a vieţii
De care-n inocenţă n-am prea ţinut seama,
A fost când copilaş, stând pe lângă Mama
Urcam în sus spre vârsta anilor adolescenţii.

Sub grija sa de mamă nu cunoşteam teama
Şi-urcam de zor, mergând spre anii tinereţii,
Şi-aşa păşeam pe nesimţite-n roua dimineţii
Ca floarea-mbobocită, plătind în taină vama.

Prea scumpi şi preţuiţi, î-mi sunt anii acum,
În viaţă, când mama o privesc şi nu mai e –
Cu sfaturile ei de aur bune pe al vieţii drum!

Din amintiri, doar mai răsare ca-n poveste
Şi urcă-n sus spre cer, ca valul cel de fum –
Ce-apare ca un vis, şi nostalgic se topeşte.

Flavius Laurian Duverna

-Cine ești, de unde vii?
-Sunt lucrat de Creatorul,
Mâna Sa, mă plăsmui.

-Spune-ne povestea ta!
-Nu L-am ascultat pe Domnul,
Am călcat porunca Sa.

-De ce plângi, n-ai fost iertat?
-Moartea a venit în lume
Și durerea imediat.

-Și apoi ce s-a-ntâmplat?
-Sub o stăpânire crudă
Omenirea s-a aflat…

-Povestește! Totu-i trist!
-Dinainte de cădere
Planu-a fost să moară Hrist…

-Când și unde El pieri?
-Pe o cruce de rușine
Prețul vinei El plăti.

-E gata, s-a terminat?
-Nu, Hristos moartea a învins,
Azi e-n cer, căci a-înviat!

-De ce e încă suspin?
-El în ceruri mijlocește,
Mântuire dă și-alin.

-Pe pământ totu-i pierdut?
-Cei ce L-au primit L-așteaptă,
Viața lor se schimbă mult.

-Și finalul cum va fi?
-Ascultând cu bucurie
Nou Pământ vom locui! Amin!

Floare de colț
Aviva Aurelia Evghenie

Mama, în amintiri

Când cuget cum pe lângă mama stam
Şi zilnic, de sub priviri nu o scăpam,
În anii aceia, dragi şi dulci copilăriei
M-apucă dorul neînvins al nostalgiei
Şi cât aş vrea acum, alăturea s-o am.

Căci capul, cum îl puneam în poala ei
Atunci pe loc simţeam fiorii dragostei,
Ai dragostei fierbinţi de scumpă mamă
Un adăpost, fără de griji şi fără teamă
Şi ocrotire-n ceasuri grele ale spaimei.

În somnu-atât de dulce ce-l dormeam
Parcă-ntăriri noi, în corp mi-asimilam,
Şi mă trezeam…la blânda-i mângâiere
Cu forţe mari, simţindu-mă-n putere,
Spre bucuria ei, ce-n Domnul o trăiam.

Flavius Laurian Duverna
18 noiembrie 2019