Intercer – Poezii si editoriale

Ce mult ne bucurăm de daruri
Dar nu privim spre Dătător…
Stăm toți ca țintuiți pe maluri,
Foarte-însetați lângă Izvor…

Căci n-am gustat și nu cunoaștem
Cum este-al nostru Creator,
Recunoștință nu-I aducem,
Nici mulțumiri ca drag Păstor…

Moise și Filip vrând să vadă
Pe Domnul, Bunul Dumnezeu,
Aflat-au caracter-dovadă
În Fiul ce lucra mereu…

Prieten plin de bunătate,
Îndurător și milostiv,
E lângă noi mereu în toate,
Și mângâiere în suspin.

Neobosit spre cel ce-alege
Să se despartă de Cuvânt,
Iubirea Sa cu dor va merge
Ca să-l întoarcă la Cel Sfânt.

Va face totul să-l aducă
În siguranță în cămin,
Cu lanț de aur, milă-adâncă,
Salvând din prăpastie și chin.

Domnul ne este ajutorul,
Prin rugă să-I vorbim mai mult,
Smeriți să-I dăruim tot dorul
Și-al inimii noastre tumult.

Înțelepciune și tărie,
Cetate, dulce adăpost,
Voința Lui în gând ne fie,
Și slava Sa singurul rost! Amin!

Floare de colț
Aviva Aurelia Evghenie

Sonetul Golgotei

Pe aripile credinţei, Doamne am zburat
Până acolo sus, la Golgota chinuitoare,
Să-Ţi văd suferinţa cea nespus de mare
Când pe crucea răstignirii, ne-ai purtat.

Tot noianul de păcate grele, apăsătoare,
Din vremelnicia vremilor Le-ai adunat, –
Şi pe crucea spre Calvar, Le-ai suportat
Până ce căzut-ai jos, fără pic de îndurare.

Te-am văzut, sub liniştea deplină atârnat
Între doi tâlhari ce se zbăteau de moarte,
Dintre care unul Te-a rugat să aibă parte,

Când pe norii cerului, vei veni ca Împărat,
Mântuirea s-o aduci prin strălucire mare,
După ce-ai trecut durerea fără asemănare.

Flavius Laurian Duverna
13 noiembrie 2019

Rondelul Respingerii

Tu venita-i Doamne în lume
Ca-n har s-aduci mântuirea –
Dar ea nu Ţi-a vrut primirea,
Ci să-Ţi stingă al Tău Nume!

Când zdrobită sta-n genune
Şi-aşteptându-şi doar pieirea,
Tu venita-i Doamne în lume
Ca-n har s-aduci mântuirea!

Şi-a-ncercat prin a se-opune
Cu tot ce-a plăsmuit firea –
Gard de-a pune-mpotrivirea
Cu scop rău de-a Te răpune,
Tu venita-i Doamne în lume

Ca-n har s-aduci mântuirea!

Flavius Laurian Duverna
12 noiembrie 2019

Rondel de Toamnă dulce

Toamna dulce, cea de aur,
Pe aripi de-argint şi soare
Peste câmpii şi ponoare
Şi-a adus scumpu-i tezaur.

Împodobită-n flori de laur
A venit cu îmbelşugare –
Toamna dulce, cea de aur
Pe aripi de-argint şi soare.

La semnalul cânt de graur,
Cu pregătirea-n grandoare
‘N roade care mai de care,
Vieţii-a-mpărţit din tezaur
Toamna dulce, cea de aur,

Pe aripi de-argint şi soare!

Flavius Laurian Duverna

Rondel de patria cerească

Mi-e dor de Ţara cea de sus
Mi-e dor de Patria Cerească,
De lumea ei cea îngerească
Şi unde-i Domn Hristos Isus…

Când a plecat, aşa le-a spus
La ucenici, să-i întărească…
Mi-e dor de Ţara cea de sus
Mi-e dor de Patria Cerească!

A fost la noi, dar iar S-a dus
Ca locuri să le pregătească
Şi-aleşii Săi să le primească,
La-nălţare, cum El le-a spus,
Mi-e dor de Ţara cea de sus

Mi-e dor de Patria cerească!

Flavius Laurian Duverna
12 noiembrie 2019

Rondelul revenirii Domnului

Prin clepsidra timpului se-arată
Că suntem pe pragul veşniciei;
Să-nălţăm sus glasul bucuriei,
Că avem o mântuire asigurată.

Prin salvarea sfântă, minunată,
Spre-a vedea slava Împărăţiei,
Prin clepsidra timpului se-arată,
Că suntem pe pragul veşniciei.

O, de ani mulţi se tot aşteptată
Revenirea în puterea măreţiei
Domnlui, prin dragostea frăţiei –
Care-n suflet ea a fost turnată,
Şi-n clepsidra timpului se-arată

Că suntem pe pragul veşniciei!

Flavius Laurian Duverna
11 noiembrie 2019

Solia probatoare

Motto: Isaia 59. 14.
„şi astfel izbăvirea s-a întors îndărăt,
şi mântuirea a stat deoparte; căci
adevărul s-a poticnit în piaţa de ob-
şte şi neprihănirea nu poate să se
apropie.”

S-a poticnit în piaţa de obşte
Adevărul, cel ce mântuieşte!
Dreptăţii Doamne, salvatoare
Călcată deavalma-n picioare.
Mai marii, i-au pus barieră
Considerând că-i o himeră –
Prin necredinţa în pierzare
Urând iubirea Ta cea mare!

S-a poticnit în piaţa de obşte
Adevărul curat ce stăruieşte
Privind Dreptatea iertătoare
Din planul de răscumpărare
Prin Mielul cel făr-de păcat,
Ce-asupra-Şi în chin L-a luat,
Prin Jertfa-I cea ispăşitoare
La Golgota-n,… crucificare!

S-a poticnit în piaţa de obşte
Cuvântul ce-adevăr vorbeşte
Amintind harul şi dreptatea
Ce stăruiau ziua şi noaptea,
Căci n-au putut fi suportate,
Fiindcă relele erau mustrate,
Precum şi ura, strâmbătatea,
Ce-şi da-n pomelnic răutatea.

Izbăvirea, s-a-ntors îndărăt,
A încetat glasul din freamăt
Şi mântuirea a stat deoparte,
Ea, izbăvitoarea din moarte!
N-a fost văzută-n străduinţă
Şi nici primită prin credinţă
Ca Adevăr Sfânt şi Dreptate,
Ci mai de grabă-ndepărtate!

Flavius Laurian Duverna

Realităţi de Toamnă

Frunzele verzi, ruginite
Peste lunca încă verde
Au format un covoraş,
Ce e-atât de drăgălaş –
Pentru cel care îl vede
Cum se-ntinde pe imaş.

Frunzele verzi, ruginite
Numai freamătă în cânt;
Şi-arată zile de Toamnă
Ce privirile ne-ndeamnă
La orice boare de vânt –
Cum ele cad la pământ.

Frunzele verzi, ruginite
Ne atrag luarea aminte:
Că verdele-ncet se trece,
Cum şi viaţa se petrece,
Nu poate fi verde-nainte
Tot omul, să ţină minte! . .

Că şi omu-i, ca şi frunza
Care creşte şi-nverzeşte
Până-n vremea tinereţii…
Şi spre pragul bătrâneţii
El fără să vrea descreşte,
Ca şi frunza-ngălbeneşte.

Şi va fi… în această stare
Pân’ l-a Domnului venire,
Când pe nori El va apare
S-aducă-n răscumpărare
Şi prea sfânta, întinerire
‘N viaţa cea nemuritoare.

Flavius Laurian Duverna

Izvor de viață și putere
Pentru bărbați, femei, copii,
Ivit din Stâncă și din stele,
Cu minunate vorbe vii…

S-a coborât la noi să scrie
Cuvinte sfinte de-împlinit
Domnul slăvit din veșnicie,
Vrând omul liber, fericit.

În minte înrădăcinate
Poruncile din Cartea Sa
Și-n inimă de-s adunate
Calea cea dreaptă vom urma.

Trăind cu drag învățătura
Pricepere toți vom găsi,
Vom îmbrăca astfel armura
Ce de păcat ne va feri.

Cu sabia Duhului vom rupe
Lanțuri grozave ce-au legat
Mulți oameni. Răsturna-vom cupe
Ce amăgiri, datini împart.

Puterea extraordinară
A Evangheliei va schimba
Persoana cea mai rea și-amară
În omul bun, gata să dea.

Prin Duhul luminat e drumul,
Și cugetul e înălțat,
Obstacole cad câte unul,
Asemeni Lui fiind transformat.

Scriptura are frumusețe
Și armonie pentru-acel
Ce contemplând piscuri semețe
În studiul său află pe Miel. Amin!

Floare de colț
Aviva Aurelia Evghenie

Şi totuşi Doamne, vin la Tine!.

Şi totuşi Doamne vin la Tine!
Aşa cum sunt, vin din păcat,
Din vraja celui rău ce-n mine
Găsise-un loc bun de lucrat,
În breasla lui, fiind integrat.

Pe calea vieţii, stând departe
De sfintele făgăduinţi cereşti,
M-ademeneau gândiri deşarte
Când cugetam lucruri lumeşti
Din standul celor pământeşti.

Mi-erau prea scumpe, uneori
Plăceri gustate-n valul lumii,
Plăceri ce-n mreje-ţi dau fiori
Topindu-se-n clocotul spumii
Cum fără jar se sting tăciunii.

Dar undeva-n misterul minţii
Cu tainele-i mari, nepătrunse,
S-au aprins perlele credinţii
La care firea-mi nu răspunse,
Căci ea dorea să fie ascunse.

Era prea greu a se desprinde
Din lanţu-atâtor dezmierdări,
Crescută doar de a pretinde
Din plăceri tandre, desfătări,
Stranii mijloace,-n delectări.

Până-ntr-o zi, zi când a-nvins
În lupta firii-mi, Duhul Sfânt,
Prin dragostea care i-a stins
Puterea de-a mă ţine înfrânt
Intrând într-un nou legământ.

Şi-astfel murdar, şi zdrenţuit
De firea-mi cea stăpânitoare,
La Tine Doamne, m-am oprit,
Mi-ai dat haină de-mbrăcare
Prezent de-a fi la sărbătoare.

M-ai primit oaspete la nuntă
Şi pentru dragostea Ta mare,
Azi inima-mi cu dor Îţi cântă
Că mi-ai adus răscumpărare,
Că-n Jertfa sfântă am iertare!

Flavius Laurian Duverna