Jertfa lămuritoare
Când voinţa Dumnezeiască-n planul cel de mântuire
A hotărât c-a sosit timpul, pentru-al aduce la-mplinire,
S-a născut Domnul Hristos, Maiestatea cea cerească
Omenirea s-o răscumpere, din căderea cea firească,
Astfel din nou să-i dea viaţă, prin Jertfa Sa din iubire.
Toate oştirile cele îngereşti, precum şi lumile create
Ce-n Univers alcătuiesc, un complex de culmi înalte
Prin studii şi-n cercetare, s-au lămurit şi-au constatat,
Că Domnul şi-a Lui dreptate-n Jertfa crucii-a triumfat,
Când la Calvar în susur dulce păcatele-au fost iertate.
Atunci în strigătul rostit, cu glas puternic: ,, S-a sfârşit! ”
Sunat-a clopotul de moarte, din pieptul Celui răstignit;
Pentru Satan, şi-a lui lucrare, când apogeul şi-a atins,
A fost momentul crucial, de spaimele morţii surprins
Că planul crunt ce l-a avut prin cruce a fost zădărnicit.
Acum e ultima cercare ca lumea-ntreagă s-o cuprindă
Şi spiritul nemulţumirii, pe tot pământul să-şi extindă,
Să amăgească cât mai mulţi, şi complici să îşi găsească
Pentru lupta pân-la capăt, cu Sfânta Pronie Cerească,
Şi prin semne mari ne-arată, că continuă să se întindă.
Şi-au trebuit şaizeci de veacuri, ca Invincibila Putere
Ce a creat tot Universul, să-Şi lămurească a Sa vrere,
C-orice lucrare a întreprins, la baza ei, a fost Iubirea
Fiinţelor, din lumi create, pentru-a cunoaşte fericirea
Pentru-a trăi o viaţă demnă, fără de lacrimi şi durere.
Să poată astfel, să înţeleagă, că nimănui nu s-a impus,
Sau să-l constrângă şi oblige, de a-L iubi şi-ai fi supus
Lui Dumnezeu, ce ţine totul cu forţa Sa cea creatoare
Ce stăpâneşte din vecii în dragostea-I nespus de mare,
Şi ne-a iubit în Jertfa sfântă, a scumpului său Fiu, Isus!
Flavius Laurian Duverna
