Intercer – Poezii si editoriale

Marea Minune

Când pe pământ, în corp uman Te-ai întrupat
Să împlineşti întocmai, voia Tatălui Cel Sfânt,
O! Isuse Doamne, cerul întreg fiind eclipsat
De slava Ta, n-a înţeles, misterul din Cuvânt,
Că prin Jertfirea vieţii, păcatul trebuia înfrânt.

Prin viaţa ce-ai trăit-o aici, în ascultare sfântă
În care Te-ai supus curat la suflet consacrării,
Ai mers la Golgota, pe calea cea mai strâmtă
Ca o pildă şi model, ce indicau drumul salvării,
C-a s-aduci la îndeplinire, planul răscumpărării.

Ne-ai pregătit astfel prin dăruire şi prin umilire,
Prin viaţa sfântă pusă pe cel mai crâncen altar,
Cea mai sublimă şi cea mai scumpă mântuire
Din cel mai negru şi oribil, şi macabru coşmar,
Când a trebuit să sorbi, tot paharul cel amar.

Te-ai ridicat crescând aşa, ca din pământ arid
Şi ai primit tăcând, la Golgota blestemul morţii,
În faţa ei ai stat neprihănit fiind complet placid,
Nu te-ai ferit, ci ai purtat iubind emblema sorţii
În ceasul greu, când ai fost prins în toiul nopţii.

O, dar pentru noi, Tu ai urcat cu greu Calvarul
Ducând crucea în spate, cea grea, osânditoare,
Şi-astfel ai revărsat iubind din abundenţă harul
În dragostea ce Te-ai Jertfit, ca preţ de salvare,
Pentru-a aduce izbăvirea şi-n Univers pacificare.

Din guvernarea morţii crude, crunt apăsătoare
În timpul celor şase mii de ani asupra omenirii,
O, Doamne, prin dragostea-Ţi nespus de mare
Tu ne-ai recuperat din nou prin planul mântuirii,
Dându-ne prin Jertfă, haina albă a neprihănirii!

Ne-ai reaşezat, în ordinea, cea sfântă şi divină
Şi ne-am recăpătat locul, în planul de creaţiune,
Ca pacea să-şi reintre iar în rosturile ei, deplină,
Şi-n Univers să se proclame, marea Ta minune,
Că Doamne,-n biruinţă, ai trecut peste genune!

Flavius Laurian Duverna

Rondelul zilelor de Iarnă

E vremea zilelor de Iarnă –
Şi corbii croncănesc în zbor,
Un croncănit, parcă li-i dor
De zilele târzii de Toamnă.

Şi croncănitul lor înseamnă
Că traiul de-acum nu-i uşor,
E vremea zilelor de Iarnă –
Şi corbii croncănesc în zbor.

Pân’ zilele calde se-ntoarnă
Ca-n vaiet spun necazul lor,
Căci frigul e-ameninţător –
Şi norii neaua şi-o răstoarnă,
E vremea zilelor de Iarnă –

Şi corbii croncănesc în zbor.

Flavius Laurian Duverna
22 decembrie 2017

A venit Mesia!

Azi peste pământul tot
Oriunde oameni trăiesc,
Servii Domnului vestesc
Cu râvnă şi fără zgomot
Împlind planul Ceresc, –
Din cer c-a venit Mesia
Să-ntregească bucuria
La toţi cei care-L iubesc.

Peste tot din ţară-n ţară
În zbor iute ca şi gândul,
Se întinde azi Cuvântul –
Vestea bună lin coboară
Peste suflet luminându-l,
Transmiţându-i bucuria
C-a venit din cer Mesia –
Cuvântul, El împlinindu-l.

Şi-astfel, măreaţa lumină
Prin steaua cea plutitoare
Ca un semn de întrebare
Pe-a cerului boltă senină,
Într-o noapte-n cercetare
De Magi fiind descoperită
Le-a spus cum e împlinită,
Prin Mesia, Împărat mare.

După patruzeci de veacuri
De când groaznica cădere
A-mpins pe om în durere,
A venit har peste neamuri:
Ce-au sperat apologeţii –
Într-un Domn şi Împărat
Prin Hristos s-a-ntâmplat
Cum au vestit toţi profeţii.

Flavius Laurian Duverna

Aş fi dorit, să văd Steaua.

Aş fi dorit, să văd ‘n-adânc de noapte
Pe cer o privelişte maiestuoasă, aparte:
Steaua ce-a strălucit spre a cunoaşte
Un fenomen nou pe bolta cea cerească
Pe când Magii cercetau ca să citească
În stele viitorul, acelui care se va naşte.

O! Văzuseră ei multe stele-n cercetare,
În practica avută ani de ani,stăruitoare
Dar între stele ca aceasta să şi meargă,
Şi iar să se oprească-n siderala-i cale
Părea un lucru straniu-n spaţiile astrale,
Era un subiect ce trebuiau să-l înţeleagă.

Şi-aş fi dorit să intru-n rândul cercetării
Cu Înţelepţii cititori, pe semnul indicării
Tainei, ce Steaua, o arăta cu precădere,
Căci ea era învăluită-ntr-o alură sfântă
Prin profeţia din Scripturi care te-ncântă,
Căci cercetând, ea îţi aduce mângâiere.

O! Şi ce dorinţă mare, Magii-au dovedit
Prin fenomenul apărut şi ne mai întâlnit
Ca să cunoască pe copilul, Împărat Divin!
Şi ei, cu bogăţii şi daruri multe au plecat,
După cum Steaua sus pe cer le-a arătat
Spre ţara cea din profeţie, spre Ierusalim.

Flavius Laurian Duverna

Ai venit Doamne din Cer!

Ai venit Doamne din cer
Părăsind locul cel sfânt
Să Te naşti într-o colibă
Aici, la noi, pe pământ
Ca-mplinitor de Cuvânt,
Al dreptăţii, – fără hibă!

Ai venit, prin întrupare
Ca planul de mântuire
Pentru lumea vinovată
Să-l aduci la-ndeplinire
În Jertfa-Ţi de ispăşire,
Fără bani şi fără plată!

Nici nu se putea-n alt fel
Dragostea atât de mare
Ca s-o poţi, lumii arăta
În deplina ei grandoare
Fără a cerului predare…
Nu se putea demonstra!

Prin calea cea adoptată
Gloria sfântă, cerească,
Ea a fost astfel ascunsă
În pulberea omenească,
Firea s-o desăvârşească
În Jertfire fiind pătrunsă!

Ai fost cunoscut ca om
Sub aceleaşi legi fireşti,
Însă mai pe sus de legi
Stau puteri dumnezeeşti,
Fiu de Dumnezeu că eşti
Salvator, al lumii-ntregi!

Şi-n puterile-Ţi, Divine,
Doamne, rău-ai suportat,
Pân-la Jertfa din Calvar
În care-n veci sunt iertat
Prin sfânt sângele vărsat,
În măreţul timp de har!

Flavius Laurian Duverna

Odiseea Mesianică

Evocare Biblică

Partea VII -a

Irod

,, Aşa vorbeşte Domnul: Un ţipăt se aude
la Rama, plângeri şi lacrimi amare; Rahela îşi
plânge copiii; şi nu vrea să se mângâie pen-
tru copiii ei, căci nu mai sunt!” ,, Aşa vorbe-
şte Domnul: Opreşte-ţi plânsul, opreşte-ţi
lacrimile din ochi; căci truda îţi va fi răsplătită,
zice Domnul; ei se vor întoarce iarăşi din ţara
vrăjmaşului. ,, Este nădejde pentru urmaşii
tăi, zice Domnul; copiii tăi se vor întoarce în
ţinutul lor!” Ier. 31, 15 – 17.

………………………………….

Şi după ce Magii, au plecat
În vis lui Iosif când dormea,
Din cer un înger s-arătat
De-al instrui, ce-i de urmat
Şi către el, vorbind zicea:

,, Tu scoală-te acum, îndată!
,, Ia Pruncul şi pe mama lui!
,, Fugi în Egipt, deocamdată,
,, Cu viaţa Pruncului salvată,
,, Acesta-i planul Domnului!”

,, Acolo-ai să rămâi o vreme
,, Până Eu din nou voi spune,
,, Că nu mai ai de a te teme
,, Şi că nu mai sunt probleme,
,, Să te întoarci în zile bune.”

,, Şi iată că-ţi fac o-nştiinţare:
,, Irod, pe Prunc Îl va căta,
,, Să-L găsească şi omoare,
,, Să-i treacă necazul mare
,, Nemulţumirea, a-şi arăta.”

,, Căci el se zbate de mânie
,, Să stingă vestea cea bună,
,, Tiran şi-umplut de gelozie
,, Că de Prunc nimic nu ştie
,, Va izbucni, ca o furtună.”

Şi Iosif, de grab’ s-a sculat,
A luat pe Prunc şi pe Maria,
Şi-n spre Egipt, ei au plecat
Îndreptându-se ne-ntârziat
Să scape pe Pruncul Mesia.

Şi-a aşteptat mult Împăratul
Ca Magii duşi să mai revină,
Zicând că e deschis palatul
Pentru-ai aduce rezultatul –
Privind vestirea cea divină.

Şi după ce-a trecut o vreme
Destul de lungă-n aşteptare,
S-a hotărât la el să-i cheme
Pe cei ce-ascultă şi se teme,
Pe toţi aprozii-n grabă mare.

N-au trebuit cercetări multe
Ca toţi să poată să-nţeleagă,
Magii că n-au vrut s-asculte
Prefăcătoriile-i prea multe –
Şi pe la el ca să mai meargă.

Astfel gândind, c-au şi ajuns
Acolo, în ţara lor din Răsărit,
Înseamnă că-au ţinut ascuns
Posibilul… de dat răspuns –
Despre copil cum L-au găsit!

Atunci, Împăratul s-a mâniat
Şi-n supărarea-i foarte mare,
Văzând cum Magii la-nşelat
Şi el degeaba… a aşteptat
Iar ei s-au dus pe-altă cărare…

La gândul întoarcerii, turba,
Că mai de mult n-a priceput,
Şi-n sinea lui stând se-ntreba:
,, Cum aş putea, mai rezolva?
,, Ce poate fi-acum de făcut?”

Atunci în minte, a născocit
Un groaznic plan de nimicire,
Un plan de martiraj cumplit
Prin front de sabie pornit
Ce nu aştepta… zăbovire.

Şi cum dela Magi se aflase
Când sus pe cerul înstelat,
O stea în lumină se-arătase
În licăriri de-aur frumoase
Vestind acel mare Împărat,

A socotit spre-a se-nţelege
Copilul când s-ar fi născut,
Copil, ce-urma să fie Rege
După a cerului, măreaţă Lege
După cum Magii, au văzut,

După câtva timp, de socotit
Cam câtă vreme-ar fi trecut,
De când şi Magii s-au pornit
Din Ţara lor,… din Răsărit
Să afle Pruncul nou născut…

A stabilit de grab s-omoare
Pe cei de parte bărbătească,
Pe pruncii toţi, fără cruţare,
O! Niciunul, să aibă scăpare!
Niciunul, să nu mai trăiască!

Şi-n Betleem au fost trimişi
Şi-n toate-acele împrejurimi,
(Pruncii mici, spre-a fi ucişi)
De la doi ani, fiind proscrişi,
Ostaşii cruzi, fără de inimi.

Şi-au junghiat, fără cătare
Pe toţi, dela doi ani în jos,
Ca prin această răzbunare
Ce-a provocat o jale mare
Să fie-ucis, şi Isus Hristos.

Astfel, s-a împlinit profeţia
Cum Dumnezeu a înştiinţat,
Prin proorocul… Ieremia –
Că-n inimi va intra pustia,
Atunci, când El a declarat:

,, Un ţipăt se aude în Rama!
,, E plângere şi bocet mult,
,, Rahela-şi vesteşte teama
,, Că se-ntinde-n suflet rana,
,, Ostaşii cruzi, însă n-ascult.”

,, Ea îşi jeleşte-ai săi copii
,, Şi nu primeşte mângâiere,
,, Ei nu mai sunt între cei vii,
,, Pentru-a le-aduce bucurii –
,, Cuprinsă-i de grea durere!”

După o vreme,… oarecare,
Irod, Împăratul crud a murit,
Ducând cu el osânda mare
A mii de lacrimi, arzătoare
Pentru pruncii, ce-a jertfit.

Din nou, un înger se arată
Lui Iosif noaptea, iar în vis,
Zicând: ,, Scoală-te, îndată!
,, Căci calea ţi-este aranjată,
,, În faţă ai drumul deschis.”

,, Ia Pruncul şi pe mama Lui
,, Şi mergi în ţară, c-au murit,
,, Toţi cei ce viaţa Pruncului
,, Călcând glasul Cuvântului,
,, Au căutat mult şi-au râvnit!”

Iosif pe loc, a ascultat de el,
A luat pe Prunc şi pe Maria,
Şi iar, ei s-au întors în Israel
Marcaţi de groaznicul măcel,
Să-L aibă în grijă pe Mesia.

Doreau acum să locuiască
În Betleemul drag, regăsit,
Şi ei copilul să şi-L crească
În dragostea părintească,
De-ntâi născut şi prea iubit.

Dar când ei veste-au auzit
Cum că-n Iudeea, Arhelau,
Domneşte după ce-a murit
Irod, al său tată nelegiuit –
Să se-ntoarcă, se temeau.

Stau în cumpănă, gândind
Spre care cetate s-apuce,
Şi tot plănuind şi socotind
Pentru copil, în grijă fiind –
Au înţeles că-s la răscruce.

Şi tot Domnul, i-a înştiinţat
Să se întoarcă din Iudeea,
Iar ei ascultând au plecat
Spre Nazaretul ce-au lăsat,
Să locuiască… în Galileea.

De îngerul ce-a fost trimis
Ei s-au convins, povăţuiţi,
Privind cu gândul deschis
Peste încercările de vis –
În tot ce fost-au sfătuiţi.

Mergeau cu inima-mpăcată
Că Domnul poartă grija lor,
Pe-acelaş drum de altă dată
Ca şi-o familie… întemeiată
Ducând cu ei, un Pruncuşor.

Prin greutăţile ce au trecut
Dela venirea,… la-nscriere,
Ei amândoi,… au cunoscut
În multe lucruri ce-au făcut
C-au împlinit o sfântă vrere.

Şi tot astfel, de-aci înainte
Încrezători căci Dumnezeu,
Le-a îngăduit, învăţăminte,
Privind lucrările Lui sfinte –
Îl vor urma cu drag mereu.

La Nazaret,… s-au stabilt
Pruncul crescand an de an,
Prin prooroci cum s-a vestit
Ca un Lăstar verde şi iubit
Căci El va fi,… Nazarinean.

Şi-astfel, El zilnic se-ntărea
Făcând în jur tot fapte bune,
Iar Duhul Sfânt, Îl ocrotea
Spre slava cerului, creştea
Şi era plin, de înţelepciune!

Flavius Laurian Duverna

23 decembrie 2007

Odiseea Mesianică ( VI )

Evocare Biblică

Partea VI -a

Magii

,, Îl văd, dar nu acum, Îl privesc, dar nu
de aproape. O stea răsare din Iacov, Un
toiag de cârmuire se ridică din Israel. El
străpunge laturile Moabului, Şi prăpădeşte
pe toţi copiii lui Set.” Num. 24, 17.

…………………………………..

Era atunci, în vremea aceea,
Când S-a născut Pruncul Isus
Ce-avea părinţi din Galileea,
Ca să domnească în Iudeea
Un Împărat rău, pe rele pus.

Era Irod! Şi el nu cunoştea,
Nimic, din ce s-a întâmplat,
Căci viaţa sa şi-o petrecea
Străin de tot ce-i temerea
’N-orgii deşarte, şi-n păcat.

El, dela Magi care-au venit,
Din Răsăritul… cel bogat –
Când ei la curte-au poposit
Şi lămuriri multe-ar fi dorit –
Despre copil, veşti a aflat.

Când au ajuns, au întrebat,
Ca să-L afle-n primul rând:
,, Unde e Pruncul, Împărat,
Ce steaua-n cer L-a anunţat?
Vrem să-L vedem în curând!”

,, Fiindc-am văzut în Răsărit
Steaua Lui, pe bolta cerului,
Şi-acuma noi, deci am sosit
Ca-ntr-un ceas bun şi fericit
Pregătiţi, să ne-nchinăm Lui!”

,, El, e Împăratul… cel vestit
Din vremuri vechi, depărtate;
Acum când steaua, a răsărit
E semn că vremea s-a-mplinit,
Ea ne confirmă acestea toate.”

,, Căci un toiag de cârmuire
Ne-anunţă acea stea arătată;
Ca Israelului, să-i dea mărire
Printre popoarele în rătăcire,
Din ziua aceasta, însemnată.”

,, El va domni prin fapte mari
Ca fiind Suprem Judecător,
Spre-a birui, pe cei mai tari,
Mai mari ai lumii, ca gropari
Şi liberând,… pe prinşii lor.”

,, De El vor asculta popoare,
Iar neamuri vor fi luminate
Sub marea-I binecuvântare,
Ce-o va-mpărţi cu îndurare
Şi-or fi atrase prin dreptate.”

Când toate acestea, a auzit,
Că s-a născut… alt Împărat,
Irod, s-a spăimântat cumplit
Iar chipu-i… s-a schimonosit
Şi vestea-n cetate-a lansat.

Ierusalimul… a fost tulburat
Fiind cuprins de mare teamă,
Căci Împăratu-a strâns îndat’
Pe sfetnici de grabă-n palat
Şi preoţii, cei mai de seamă.

Şi chiar pe-nvăţaţii cei mari
Să afle repede de va putea,
De l-aceşti vestiţi cărturari,
În cunoştinţe,… cei mai tari
,, Hristos, unde s-ar năştea?

,, În Betleemul, din Iudeea!”
Ei au răspuns toţi într-un glas,
,, Căci în proorocia lui Miheia
Ne este dată-n simbol cheia –
Precum s-a scris şi a rămas!”

,, Tu, Betlteeme, ţara lui Iuda,
Nu eşti cea mai neînsemnată,
Prin haru-I Domnul te-o uda
Căci dintre toate tu eşti ruda
Din seminţii, ce-ai fost notată.”

,, Din tine, va ieşi Căpetenia,
Pentru poporul meu, Israel;
Tu-ai fost aleasă, seminţia,
( Ce lumii-i va da… armonia )
Din care-astfel, s-o naşte El!”

Irod de-ndată, a consultat
Pe Magi, şiret să îi descoase,
Iar dânşii lui i-au confirmat
Aproape timpul, cam exact
Când Steaua sus se arătase.

Şi-apoi, i-a trimis la Betleem,
Zicându-le: – ,, Să cercetaţi,
Cu de-amăruntul, să vedem,
Cum am putea să înţelegem
Minunea aceasta, s-o aflaţi!”

,, Când Pruncul, Îl veţi găsi
Să-mi trimeteţi urgent ştire,
De grab să vin, – n-oi zăbovi –
Spre a-L recunoaşte şi cinsti
Şi cu respect să-I dau mărire.”

După ce Magii, au ascultat
Pe-acest Împărat prefăcut,
S-au ridicat toţi şi-au plecat
Mânaţi de scopul lor curat
Spre Betleemul… cunoscut.

Din nou, sus steaua s-a ivit
Pe cer mergând-naintea lor,
Cum i-a condus din Răsărit,
Prin mersul ei, cel strălucit
Tot ea le-a fost îndrumător.

Au mers aşa, până-au găsit
Unde se-afla, Pruncul Isus,
În Betleemul… mult dorit –
De-asupra locului… numit
Steaua se-oprise pe cer sus.

Nu mai mergea, ci sta pe loc
Şi-acum era mai luminoasă,
Şi raze sfinte, în dâri de foc,
Le indicau, ca şi-un mijloc
Marcând calea pân- la casă.

Toţi s-au umplut de bucurie
Cum Domnul aşa i-a condus,
În cea mai lungă… călătorie,
Întreprinsă, după proorocie
Prin steaua luminând de sus.

Intrând în casă, au văzut?
Un Prunc ce sta cu mama lui,
Care-ntr-un staul S-a născut
S-au minunat, şi au crezut –
Vestirea sfântă, a Domnului.

S-au aruncat pân-la pământ!
Smeriţi şi-umili, s-au închinat,
În faţa Pruncului Prea Sfânt
Crezut ca Rege-n legământ,
Şi-a lor ştiinţă, şi-au plecat.

Şi-apoi, visteriile-au deschis
Şi-au adus daruri însemnate,
Îndepărtând stările de vis
Întocmai, cum se află scris
În prea vestitul sul de carte.

Aur lucind, a fost întâiul dar
Ce Pruncului,… I-au oferit,
Şi-n dulci sclipiri de chilimbar
Ca stropii de must din pahar
Bucuroşi toţi,… I-au dăruit.

Şi tămâia, mult mirositoare,
Şi smirna cea de-mbălsamat,
Ele a-ntregit, în completare
Spre bucuria cea mai mare,
Darurile, ce Magii-au purtat.

La urmă, au fost înştiinţaţi
De Dumnezeu noaptea în vis:
,, Pe la Irod, să nu mai daţi
Căci totul vrea să-i raportaţi,
Nimic voi lui, n-aveţi de zis!”

Şi ei, întorsu-s-au în ţara lor
Sub voia sfântă a ascultării,
Pe un alt drum, … ocolitor,
( Neprevăzând crudul omor )
Spre-a împlini, planul salvării.

Flavius Laurian Duverna

Va urma, partea a VII -a

Odiseea Mesianică ( V )

Evocare Biblică

Partea V -a

La Templu

,, Toiagul de domnie nu se va depărta din
Iuda,
Nici toiagul de cârmuire dintre picioarele lui,
Până va veni Şilo, ( Mesia )
Şi de El vor asculta popoarele”. Gen. 49,10.

………………………………….
Şi după starea de acalmie
Urmare-a Pruncului născut
În prea cucernica familie,
În pace sfântă si-armonie
Un şir de trebi au început.

Când ziua a opta, a venit
Şi după cum scrie ritualul,
Părinţii Pruncu-au pregătit
Şi-n dragoste s-au îngrijit
De-a-nfăptui ceremonialul.

El împrejur,… a fost tăiat
Şi nume I-a fost pus, Isus,
Aşa cum îngerul a declarat
Când naşterea I-a anunţat
Mai din vreme şi le-a spus,

Căci El va fi,… Mântuitorul
Eliberând lumea din cel rău,
Şi-a o-ndrepta la Creatorul
Acel ce i-a fost,… Ziditorul,
Din al păcatului adânc hău.

Ei au dorit, să împlinească
Pentru copil ce a fost scris,
Lăstar verde El să crească
Sub ocrotirea părintească
În prooroci cum s-a prezis.

Când curăţirea s-a-mplinit
Părinţii, cum din Lege ştim,
Cu Pruncul au mers, însoţit,
Spre-a fi Domnului, dăruit –
La Templul din… Ierusalim.

Şi, ca şi-orişice întâi născut
Copil de parte bărbătească,
Ei Domnului cu drag au vrut
Să i-L predea, de la-nceput
Sa-L închine, să-I slujească.

La Templu… jertfă-au adus
De ispăşire, două turturele,
După cum, şi-n lege-i spus
Pentru cei săraci, răspuns –
Să împlinească, toate cele.

În vremea aceea în cetate
Se-afla un bătrân, Simeon,
Care era-n zile… înaintate
Dar care ‘nainte de moarte,
Umblase despre el un zvon.

Duhul cel Sfânt îl înştiinţase,
Că el, zilele nu-şi va sfârşi,
Fără să vadă ce-aşteptase
Un Salvator în carne şi-oase
Prin Pruncul, ce-i va mântui.

Şi când părinţii, şi-au adus
Pentru măreaţa consacrare,
Pe Pruncul lor cel drag Isus
Ce Îl iubeau cu dor nespus,
A cunoscut, minunea mare.

A cunoscut vremea-mplinirii
A celei mai scumpe dorinţi –
Ce s-a născut sub legea firii
Nădejdea scump-a mântuirii
Prin multe, dulci făgăduinţi.

Şi mulţumit că-n harul sfânt
În faţă avea, descoperirea,
Privind la viaţa-I pe pământ
Prin harul Duhului cel Sfânt
Şi-a pregătit, – mărturisirea.

El cu respect şi-n reverenţă
Având în minte sacrul gând,
Că-I dă slavă prin prezenţă
Şi-L recunoaşte-n existenţă
L-a luat în braţe, declarând:

,, Acum, în pace slobozeşte,
Pe robul Tău Stăpâne Sfânt,
Căci Cuvântul se împlineşte
În dragostea ce străluceşte
Luminând pe-acest pământ!”

,, Căci mântuirea am văzut
După-mplinire, ‘n-aşa fel,
În planu-Ţi sfânt conceput
Cum l-ai făcut de cunoscut
Poporului cel sfânt, Israel.”

,, Lumină tuturor popoarelor
Le-ai pregătit astfel, să fie!
Strălucind asupra gloatelor
Prin har tuturor noroadelor,
Ce-o vor primi, cu bucurie.”

,, Caci mântuirea făgăduită
Iată, pentru multe popoare,
A fost complet descoperită
În grandoarea cea-mplinită
Prin slava Ei, nepieritoare!”

,, Peste neamuri s-o întinde
Ca-n bunătăţi şi-n îndurare,
Poporul Său, de a-l cuprinde
În dragostea ce şi-o extinde
Cu mâna Sfântă-ocrotitoare.”

Şi-astfel, tatăl şi mama Lui,
Se minunau de ce spunea,
Căci din îndemnul gândului
El prin Cuvântul Domnului –
Prorocirea,… şi-o-ntărea.

Şi stăruind, cu înflăcărare,
De vorbe nu se dispensa;
După-acea binecuvântare,
A deslegat taina cea mare,
I-a spus Mariei, mama sa:

,, Ca un semn de dărâmare
A fost sortit, pentru-a lupta
Acest copil, ce-n lăcrimare –
El pentru mulţi spre ridicare
Prilej va fi, de-a se-ndrepta.”

,, De a se-ntoarce în căinţă
Primind vestirea cea Divină
Cu fapte sfinte-n pocăinţă,
Făcute toate prin credinţă –
Şi zilnic crescând în lumină.”

,, Un semn, El va fi-n Israel
Stârnind o mare-mpotrivire,
Şi pentru mulţi, în-acest fel
În stări de necredinţă-n El
Va fi-un prilej, de poticnire.”

,, Şi sufletu-ţi va fi străpuns,
Chiar de sabie, fără cruţare,
Şi-aceasta va fi ca răspuns
De oameni răi fiind străpuns
Pentru iubirea Lui cea mare.”

În Templu fiind zi şi noapte
Stătea atunci şi-o prorociţă,
Ce petrecea în post şi fapte
Prin rugăciuni nenumărate –
Şi-n consacrare, în umilinţă.

Ana, acesta era numele ei,
Venea din seminţia lui Aşer,
Şi pentru semnul dragostei
Ce din copil zburau scântei,
Şi ea ‘nălţase, rugi spre cer.

’N-acelaş ceas, iată-a venit
Şi-a început spre-a-L lăuda,
Pe Dumnezeu, ce-a împlinit
Atâtea lucruri… ce-a vorbit
Făgăduinţa,… ce-aştepta.

Pentru prea sfânta mântuire
Vorbind la toţi despre Isus,
Spunea că-I marea Izbăvire
Din planul sfânt de mântuire
Aşa cum în profeţi s-a spus.

Că El va fi chemat,… ca Fiu
Al Dumnezeului cel Preaînalt,
După cum suluri sfinte scriu
Făcând Cuvântul tot mai viu
De la un capăt,… la celălalt.

Flavius Laurian Duverna

Va urma, partea a VI – a

Odiseea Mesianică ( IV )

Evocare Biblică

Partea IV -a

Păstorii

Dar îngerul le-a zis: ,, Nu vă temeţi, căci
vă aduc o veste bună, care va fi o mare bu-
curie pentru tot norodul; astăzi în cetatea
lui David, vi s-a născut un Mântuitor, ca-
re este Hristos, Domnul”, Luc. 2, 10 – 11.

…………………………………

Şi-a fost atunci’n-acel ţinut
Nişte păstori în câmp afară,
Şi straja ei, când a-nceput
Ceva straniu, s-a petrecut,
O veste din cer, toţi aflară.

Un înger sfânt s-a înfăţişat
Şi-n slava sfântă a strălucit,
Şi ei cu toţi, s-a-nfricoşat –
‘N-acel moment neaşteptat
De-acea mărire, ce-a uimit.

Dar îngerul din cer le-a zis:
,, Nu vă temeţi! Să se ştie!
Căci v-aduc precum e scris
În Scripturi de mult prezis,
O veste scumpă-n bucurie.”

,, Să afle astăzi tot norodul
Cum că-n cetatea lui David,
S-a născut, Hristos Domnul,
Cel…ce va mântui… omul,
Şi-acum mintea vă deschid.”

,, Iată semnul, de-a-L afla
Un Prunc în scutece-nfăşat,
Ce-L veţi găsi, cu mama Sa
Ce stă veghind, alăturea –
Cum pus în iesle stă culcat.”

Cum că părinţii-s bucuroşi
Vâzând prin El Izbăvitorul,
Făgăduit din moşi strămoşi
La cei sinceri şi credincioşi,
Al lumii-ntregi, Mântuitorul.

Atunci de-o dată împreună
Cu îngerul sfânt ce-a venit,
A da crezare veste-i bună
După-a păcatului furtună –
Mulţimi de îngeri s-au unit.

Era astfel, în număr mare,
Un cor de îngeri lăudând,
Şi cântul lor suna mai tare
În prea frumoasa arătare
Ecoul răspundea, zicând:

,, Slăvit, să fie Dumnezeu,
Pe veci, în ’naltul cerului,
Şi pace pe pământ, mereu
Sub semnul de curcubeu
Între oameni, plăcuţi Lui!”

Era din lauda prea sfântă
Cea mai frumoasă melodie,
Pe care soli cereşti o cântă
Şi inimi omeneşti le-ncântă
Spre pace lumii-n armonie.

Era o copie din repertoriul
Ansamblului din cerul sfânt,
Ce-a fost trăită prin fiorul
A celui ce-a fost muritorul,
Nemaivăzut de pe pământ.

Grupaţi în slava strălucită
Ce au putut să o privească,
Cu-a lor lucrare-ndeplinită
Spre patria lor mult iubită –
Au apucat calea cerească.

Şi după ce îngerii-au plecat
Să se-ntoarcă-n ceruri sus;
Şi când astfel s-au depărtat
Păstorii atunci au cuvântat:
,, Să vedem, ce ni s-a spus!”

,, Să mergem, la Betleem!
De-acum e locul cunoscut,
Şi ca noi totul să-nţelegem
Să căutăm, ca să-L vedem
Pe Pruncul, care-i născut!”

Astfel s-au dus cu bucuria
De-a-L căuta, şi L-au aflat,
Vegheat de Iosif şi Maria,
Pe cel numit de-acum Mesia
În iesle, în scutece înfăşat.

Şi mulţumiţi, că L-au văzut,
Cu amănunt le-au povestit
Făcându-le-astfel cunoscut
Părinţilor… tot ce-au ştiut,
Ce Domnul le-a descoperit.

Ei s-au uimit, când auzeau
De cele ce ziceau păstorii,
Însă în inimă-şi strângeau,
Mulţimi de vorbe ce aflau –
Şi satisfacţia, dar şi fiorii.

După un timp ei au plecat
Slăvind şi lăudând întruna,
Pe Dumnezeul neschimbat
Ce grija vieţii, le-a purtat
C-Acelaş este, totdeauna.

Căci tot ce lor li s-a vestit
De către îngerul strălucitor,
Întocmai, s-au şi-adeverit
În staulul vechi ce-au privit
Căci au văzut cu ochii lor.

Ei au fost cei, ce au vestit
Că s-a născut Pruncul Isus,
Şi pe-oriunde-au călătorit
Au dus cu ei faptu-mplinit,
Minunea peste tot au spus.

Cum s-a născut un copilaş
Nu în castele, nici palate,
Ci într-un staul, ca locaş,
Făcându-l, un sfânt sălaş
De găzduire peste noapte.

Şi cum atunci s-au împlinit
Mariei ceasul ca să nască,
În Staulul, ce-au poposit
Cum de profeţi s-a vestit
Pruncul avea să cunoască.

Şi cum pe întâiul ei născut
În scutece-albe L-a-nfăşat;
Şi pat din ierburi I-au făcut
Ca cel mai frumos aşternut
Şi-n ieslea caldă L-a culcat.

Cum vitele cu-a lor suflare
Căldură în Staul au produs,
În noaptea cea de cercare
Sub a părinţilor îngrijorare
Din viaţa,… Pruncului Isus.

Şi vestea s-a tot răspândit
Şi a cuprins întreg norodul,
Cum Dumnezeu s-a îngrijit
Planul sfânt de-a fi-mplinit
Trimiţând, pe Isus Domnul.

Pruncul, e-acel Mântuitor
Promis cândva în Paradis,
Nădejdea întregului popor
Trimis… spre-ai fi Salvator
În profeţii precum e scris!

Sămânţa ce lupta va duce
Cu Lucifer,… cel travestit
În şarpele, ce sus la cruce
Prin susurul cel lin şi dulce
Capul său, -i va fi zdrobit…

Şi-astfel, va fi Izbăvitorul
Al multora din închisoare,
Ce-n luptă cu nimicitorul –
În veci de veci Mântuitorul
Va birui, prin braţu-I tare!

‘Şi va-ntemeia o Împărăţie
Ce nu va mai avea sfârşit,
Cu-a ei frumoasă veşnicie
În cea mai scumpă armonie
Pe-aripi de îngeri, de dorit.

Aşa, se răspândea mereu
În toată ţara-n lung şi-n lat,
Minunea… dela Dumnezeu
Din om în om în lanţ mereu
Ce-n Betleem s-a întâmplat.

Flavius Laurian Duverna

Va urma, partea a V – a

Odiseea Mesianică ( III )

Evocare Biblică

Partea III -a

Betleem

,,Şi tu, Betleeme Efrata, măcar că nu eşti prea mic
între cetăţile de căpetenie ale lui Iuda, totuşi din
tine Îmi va ieşi Cel ce va stăpâni peste Israel, şi a
cărui obârşie se suie până în vremuri străvechi, până
în zilele veşniciei”. Mica 5, 2. ,,Căci un Copil ni s-a
născut, un Fiu ni s-a dat, şi domnia va fi pe umărul Lui;
Îl vor numi: Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele
veşniciilor, Domn al pacii”. ,,El va face ca domnia Lui
să crească, şi o pace fără sfârşit va da scaunului de
domnie al lui David şi împărăţiei lui, o va întări şi o va
sprijini prin judecată şi neprihănire, de acum şi-n veci
de veci: iată ce va face râvna Domnului oştirilor”. Is. 9, 6-7.

………………………………..

Trezindu-se din cugetare
Iată, Maria avu o tresărire!
Privind atentă-n depărtare
Se profila-n albastra zare
Soarele stând, în asfinţire.

Un soare de-aur şi frumos
Îşi răspândea razele sale,
Peste colinele ce maiestos
Sub fluxul său cel luminos
Îşi impuneau tablou-n vale.

Era prea dulce, minunată,
Priveliştea, prinsă-n ront,
Care-ncânta ornamentată,
În culori vii înveşmântată
Cu roşu aprins, la orizont.

De-o parte şi de alta cercul
Părea în raze că-i cuprinde
Atrăgându-i pe de-adreptul
Şi-arătându-le c-au dreptul
La frumuseţea ce se-ntinde,

Şi-ncântă-a ochilpr privire
În licăriri dulci de curcubeu,
Ce saltă sufletu-n gândire
În ceasuri dulci de regăsire
Către Acel Ce-I Dumnezeu,

Ce toate-a creat din iubire
Pentru o lume-n ascultare,
Completă prin desăvârşire
Şi-n propria-i… neprihănire
Dup-a Sa sfânt-asemănare.

Şi care-atunci când a greşit
De Domnul n-a fost urgisită,
Ci prin har sfânt, i-a amintit
Ce-n Paradis, i-a consfinţit,
Că-n Jertfă, va fi mântuită.

Dorinţa prin veacuri adusă
În cea mai sfântă mântuire,
Va fi-mplinită, cum e spusă
Deschizând salvării-o uşă –
De îngerul, şi-a lui vorbire.

Şi planuri sfinte, o mulţime
Făcea Maria-n mintea ei –
Lăsând-o în gândiri divine
Dar cu-nţelegeri depline –
Privind problema izbăvirei.

Voia mai repede s-ajungă
Cât ziua-încă mai stăruia,
Căci îi păruse calea lungă
Iar apăsările s-o strângă
Pe drumul, pe care venea.

La Betleem, ea se-aştepta
Naşterea, să se petreacă,
Atunci când ziua s-o-nopta
Când tot tumultu-o înceta
Şi la odihnă, au să treacă.

Se tot gândea de pe acum
Călătoria, să sfârşească,
Cu grijile-i… venind duium
Căci obosită de lung drum
Năzuia să se-odihnească.

Lui Iosif, îi spuse-n şoapte
Despre semnul presimţirii,
Poate chiar în acea noapte
După-un drum aşa departe
Sel va-mplini ceasul vestirii:

,, Iată, sceptrul de domnire
Din Iuda, nu s-o îndepărta,
Căci un toiag de cârmuire
Spre-ai da deplina izbăvire
Prin Şilo (El) îl va cerceta!”

,, De El vor asculta popoare
Cum de-alfel zice profeţia,
Şi dela mare, pân-la mare
Ne-având graniţi şi hotare
Va domni, Împărat Mesia.”

,, Pân’la margini de pământ
Va vesti pacea la neamuri;
Va birui, cu-al Său Cuvant,
Ca sol slujind alt Legământ
Fără armuri, şi fără arcuri.”

Trudiţi, călătoreau pe cale
Spre Betleemul mult dorit,
Şi gândind mergeau agale
Ca în cetatea cea din vale
Să aibă un loc de-odihnit.

Şi însfârşit, când au ajuns
Din inimi ei s-au bucurat,
Văzând cetatea celui uns
Aşa cum Domnul a răspuns
Lui Samuel, de-un Împărat.

Aici, la Betleem, el a venit
Să vadă pe-Mpăratu-ales,
De Domnul cel Nemărginit
Peste al Său popor… iubit
Şi-n plănuiri, de neînţeles.

Mare i-a mai fost mirarea
Când, din toţi copiii lui Isai,
Domnul făcuse… alegerea
Şi nimeni chiar nu-nţelegea,
De ce cel mic, cu păr bălai?

Şi David a fost uns ca Rege
Peste poporul sfânt, Israel,
Semnul Său, de-a înţelege
Pe ce constatări se merge
Că-n planuri, hotărăşte El.

Astfel, mica cetate Betleem,
A devenit un loc de seamă,
Ce inspira un gând suprem
Prin amintiri, care te chem
De-nţelepciune şi de teamă.

Treziri de prevestire sfântă
Pe amândoi, îi cuprindeau,
Căci în dorinţa neînfrântă
Din inimi care se frământă,
Iat’ că-mplinirea, aşteptau.

Şi vremea fiind pe înserate
Multe griji aveau în minte,
Străini în locuri neumblate
Şi-n întunericul din noapte
Ce au să facă mai-nainte?

Trudiţi fiind, ei mult doreau
O găzduire pentru noapte,
Şi toţi cei întrebaţi spuneau
Prin voci seci, că loc nu au
Răspunzând abia-n şoapte.

Cetatea toată-au străbatut
Dela un capăt, l-altul, iară,
Şi loc de-odihnă n-au putut
Cum după drum ei ar fi vrut
Să afle pentru acea seară.

Nici hanul cel de poposire
N-a mai avut loc pentru ei,
De a-i primi spre odihnire
Pân-la a zilei… strălucire
Pe-aceşti călători Galilei!

Într-un târziu, către ieşire
Tot întrebând, pe şoptite,
S-au pomenit la o clădire,
C-o veche, şubredă zidire
Un staul sărac pentru vite.

Era, aşa dar, singurul loc
După prea multa căutare,
Ce s-a găsit, ca un mijloc
Prea bun, c-au avut noroc
De găzduire-n criza mare.

Când porţile şi le-a deschis
Pentru-ai primi pe călători,
Nimic ei n-au avut de zis –
Credeau că e un dulce vis,
Când se-mplineşte uneori.

În staul, era linişte şi bine,
Pe jos un aşternut de paie,
Şi-o luminiţă,… în raze line
În sclipiri dulci,… cristaline
Îl transforma într-o odaie.

Târziu, au poposit drumeţii
Şi-acolo-n staul S-a născut
Domnul Isus, Prinţul Vieţii,
Luceafăr Sfânt al dimineţii
Prin care toate s-au făcut.

Care din ceruri preaînalte
S-a pogorât şi S-a-ntrupat,
Ca prin har omul să-l salte
Către-alte lumi nevinovate
Către-Universul cel curat.

Astfel prin planul mântuirii
Dragostea Sfântă, a decis,
Să îmbrace haina… umilirii
Purtând păcatul omenirii –
În profeţii cum a fost scris.

Să lase slava Lui cerească
Şi scaunul Său de domnie,
Pentru-o fiinţă omenească,
În staul umil… să se nască
Şi să se-accepte-n sărăcie.

Să pătimească, în umilire
Pentru imensul greu păcat,
Cel ce-a dus la despărţire
În lupta sa spre preamărire
Din Universul scump creat.

În rostul Marii Înţelepciuni
S-aducă astfel la împlinire,
Marea minune, din minuni,
Cu oameni noi şi iarăşi buni
În planul sfânt de mântuire.

Şi-astfel taina cea ascunsă
Din veacuri veşnice ţinută,
În tot misterul, nepătrunsă
Când ziua ei a fost ajunsă,
La Betleem, fu cunoscută!

Pruncul în iesle, L-a culcat,
Maria! Şi ca mamă grijulie,
După ce-n scutece-nfăşat
Ea peste El… a privegheat
Ca nu cumva, frig să Îi fie.

Dar vitele, cu-a lor suflare
Staulu-ntreg, l-au încălzit,
Şi sub privirea veghetoare
A mamei în dragostea mare
Căldură noaptea, au dăruit.

Flavius Laurian Duverna

Va urma, partea a IV – a