Intercer – Poezii si editoriale

Doamne vreau cu ochii minţii

Doamne vreau cu ochii minţii
Să văd minunile prea sfinte,
La care vreau să iau aminte
Prin spectrul tainic al credinţii!
Mi-este dorinţa cea fierbinte,
Şi cea mai scumpă rugăminte!

Din tot ce faci pentru pământ
Prin forţa Ta cea creatoare,
De la puterea Ta prin soare
Şi pân-la briza cea de vânt,
Ce-aduce splendida-i răcoare,
Îmi saltă gânduri de-adorare.

Căci Doamne, Tu te-ngrijeşti
Ca-n orice zi, de dimineaţă,
Când toate se trezesc la viaţă
S-arăţi că Sfânt Creator eşti,
Nu Te ascunzi în nori şi ceaţă
Şi Te prezinţi, cu-aceeaşi faţă.

Căci nimic Doamne, nu apare
În rostul lumii ce-ai creat,
De când pământu-a existat
Şi pus a fost sub guvernare
Că legile s-ar fi schimbat,
Ci, mărirea Ta le-a protejat!

Le-ai protejat cu riscul mare
Când Unicu-Ţi Fiu L-ai trimis,
Să ducă lupta-n câmp deschis
Cu Lucifer, ce-n răsculare,
Schimbări vorbind el a promis
Şi-n ceruri sus, şi-n Paradis.

Flavius Laurian Duverna
16 decembrie 2012

Cercetează-mă!…

Cercetează-mă, şi vezi
Doamne, dacă în umblare
Sunt pe-o cale de pierzare,
Şi paşii, să-mi corectezi
Mersul să mi-l îndreptezi
Pe calea cea salvatoare!

Vezi de sunt pe-o cale rea
Spre prăpastia pustiei,
Căci pe calea veşniciei
Vreau să ştiu ce e iubirea
Ce mi-a adus mântuirea
Prin freamătul bucuriei!

Cercetează-mă, şi vezi
Dacă nu cumva-n credinţă
S-am lipsă de pocăinţă,
Ca viaţa să-mi dirijezi,
Umblarea să-mi corijezi
Spre-a cerului preferinţă!

Să cunosc harul Tău mare
Prin crucea de la Calvar,
Ce-a-nchis firescul hotar
Prin Jertfa mântuitoare,
Preţul de răscumpărare
Pentru lume-al vieţii far!

Şi-n lumina-i strălucită
Să îmi văd nimicnicia,
Să îmi biruiesc mândria,
La pământ fiind umilită
Cu inima prea-smerită,
Că m-aşteaptă veşnicia!

Flavius Laurian Duverna
15 decembrie2012

Balsam de binecuvântare

Balsam de binecuvântare
Revarsă Doamne din belşug
Asemeni flacării din rug
Care ardea fără încetare,
Când Moise sta în cercetare
Sub răspunderea-unui jug
Pentru-a poporului salvare!

Şi cum pe el l-ai sprijinit
Vorbindu-i din rugul aprins
Şi întru totul l-ai convins
C-are-o lucrare de-mplinit,
În Duhul Sfânt de săvârşit,
O râvnă mare l-a cuprins
Şi-un zel sfânt l-a-nsufleţit!

La fel şi astăzi Tu lucrează
Pentru acei ce ard de dor,
Ca pentru-al Tău ales popor
Conştiinţa să le fie trează,
Când flacăra sacră vibrează
Din rugul sfânt cel arzător,
Ce misiunea-o luminează!

Din trâmbiţă, să sune clar
Că-i timpul de eliberare
De sub robia apăsătoare
Cât este încă timp de har,
Cât încă binecuvântare
Balsam reverşi de îndurare,
Prin Jertfa cea de la Calvar.

Flavius Laurian Duverna
14 decembrie 2012

Vrei
Viață?
Vino și
Vezi!
Vestește
Venirea!
Vindecătorul
Vrednic
Vine!
Veșnicia –
Vis
Valoros
Veritabil.
Veșmânt și
Vas =
Victorie.
Voioșie
Veșnică.
Vino!

Floare de colț

Singur în fața cerului întreg,
Cu fapte, vorbe, gânduri, comportare,
Motivele ascunse. Înțeleg –
Dosarul meu e azi în cercetare.

Mă clatin, tremur, simt gheață și foc,
Păcate-au fost multe și foarte grele,
Iertate, părăsite dar deloc
Nu pot să mai îmi amintesc de ele.

Mă prăbușesc. Pierdut sunt oare?
Tăcere grea. Deodată Fiul blând rosti –
Sângele Meu, Tată, jertfă mare,
Am dăruit pentru a-l izbăvi.

Salvat! Salvat! Cântare dulce,
Răsună harpele în univers,
Un înger haina albă îmi aduce,
Dosarul meu e curățit, e șters.

Laud întruna, plâng și cânt voios,
Recunoștință pentru harul mare,
Mă plec în fața Domnului Hristos –
Judecător și Preot și salvare. Amin!

Floare de colț

Covor de frunze arămii,
Se-așterne la picioare,
Mă uit pe drum, te-aștept să vii
Și sufletul mă doare.

Din cer coboară lacrimi mii
Și plâng. A câta oară?
Cât te-am iubit, tu nu vei știi,
Prea dulce primăvară…

Floare de colț

Timpul nu are chip și formă,
Ireversibil se grăbește
Și în istorie se transformă,
Clipa devine o poveste.

Se roagă, predică, aleargă
Biserica cea luptătoare,
Pentru ca mulți, făptura dragă,
Curând să aibă-n Hrist salvare…
––––––––––––
Plâng tați, familii se destramă
Și te revolți de ce se-ntâmplă,
În interior este o dramă,
Un spin ți s-a înfipt în tâmplă…

La fel ca ei ești vulnerabil.
Nelegiuire, urâciune,
Se-ntinde-n mod dezagreabil,
Dar până unde, nu poți spune!

Cine se roagă și suspină
Și cine geme de durere,
Cu inima de jale plină,
Iertare, îndurare cere?

Prin mijlocul cetății sfinte,
Trece un om cu călimara,
Face un semn fără cuvinte
Pe frunțile ce duc povara…

Floare de colț

La tronul harului din ceruri,
În străluciri ne-nchipuite,
Se întâlnesc Fiul și Tatăl,
Să-mi dea putere în ispite.

Cu dragoste privesc la mine,
La lupta și la chinul mare,
Să nu mai cad, s-aleg ce-i bine,
Și Duhul vine ca salvare.

Mângâietor și Călăuză,
Mă face să privesc spre Cruce,
Hristos mă-mbracă-n haină albă
Și biruință îmi aduce.

Iertare și apoi sfințire,
Aceasta este biruința.
Cu preț de sânge și iubire,
Îmi dă și fapta și voința.

Te laud, Doamne sfinte, mare,
Neprihănit, milos, bun, drept,
Pentru al Tău plan de salvare!
Mi-e dor de Tine, Te aștept!

Floare de colț

M-am retras în cochilie.
Drumul e prea plin cu
critică și dispreț.
Ei au alt ritm de mers,
progresează vizibil.
Prea multe lovituri de pantof,
care să-mi arate locul meritat.
Un copil m-a așezat sus
pe o frunză de trandafir.
Ce frumoasă e lumea!
Ce parfum!
O vrăbiuță m-a privit
cu drag și m-a învățat
să nu mă mai îngrijorez și
să nu mai stau ascuns.
Sunt atâtea lucruri de care să
mă pot bucura!
Parcă mi-aș dori aripile ei,
dar sunt recunoscător
pentru căsuța mea.
În ea e liniște și odihnă.
Dar acum să pornesc la
drum, în stilul meu numit –
perseverență!

Floare de colț

Atinge-mi Doamne!…

Atinge-mi Doamne, în Duh Sfânt
Coarda sensibilă a minţii mele
Să ştiu să mă feresc de rele,
În viaţa mea pe-acest pământ
Urmând lumina-Ţi, din Cuvânt!

Condu-mi Tu paşii pe căi drepte
Să nu m-abat mergând spre rău,
Căci vreau să fiu sub scutul Tău
Sub sfaturi sfinte şi-nţelepte,
Ca să n-apuc pe căi nedrepte!

În prea-nţeleapta Ta-ndrumare
Să umblu-aş vrea-n credincioşie,
Să-Ţi cânt imnuri de bucurie
Recunoscând dragostea mare
În planul cel sfânt de salvare!

Căci o, Doamne, numai iubirea
În freamătul vieţii-n credinţă,
Mă-ndeamnă-n sus la biruinţă,
Mă-ajută să mă lupt cu firea
Să pot s-ajung desăvârşirea!

Nimic nu vrei, din partea mea
De cât ca treptele scării iubirii
Ce duc spre slava preamăririi,
O! Spre scumpă Împărăţia Ta,
Prin haru-Ţi sfânt, să pot urca!

Flavius Laurian Duverna
13 decembrie 2012