Intercer – Poezii si editoriale

E un personaj sensibil,
De oglinzi înconjurat,
Este mâniat teribil,
Când nu e apreciat.

Supărat stă și oftează,
De-un cuvânt mai ascuțit,
Cu atenția foarte trează,
De-i uitat sau umilit.

El privește doar spre sine,
Strălucit e îmbrăcat,
Ținându-se foarte bine,
Pe tronul său înălțat…
––––––––
Te întreb, te rog fierbinte,
Să descoperi nu e greu,
A ridicat mai-nainte,
Capul mândru, Domnul Eu?

Floare de colț

La ușa sufletului meu,
Bătu un călător pribeag,
Flămând, murdar, vorbind cu greu,
Și se opri chiar lângă prag.

Prin ger, zăpadă și pustiu,
Un peregrin de toți respins,
Spre ce oraș nici azi nu știu,
Se îndrepta pe drumul nins.

O pâine veche și-un palton,
I-am dat în grabă. L-am zorit
Și l-am gonit pe-un aspru ton,
Că-i treabă multă și-s grăbit.

Târziu am înțeles, un sol
Mă vizitase, m-a probat,
A dus raportul trist și gol,
De egoism întunecat…

Floare de colț

Alb veșmânt îmbracă totul,
Și mașini, și oameni, case,
Cum ornat cu frișcă-i tortul,
Prăjiturile gustoase.

Îngerii fac curățenie,
Scutură aripi și haine,
Zboară fulgi o sumedenie,
Ca-ntr-un vis dezleagă taine.

Trecător destin din stele,
Fiecare-i o minune,
Acoperă multe rele,
Fulg de nea povești ne spune.

Floare de colț

O mielușea sau un mărgăritar,

Ascund învățături de viață,

Cu drag mulțimile ascultă iar,

Lecții profunde ele-nvață.

Omul de rând sau foarte educat,

Din vorbe simple cu putere,

Răspunsuri și-ntrebări a adunat,

Hrană ce sufletul său cere.

La-ntoarcere pe drum și-a amintit,

Privind din când în când la păsări sus,

Jos crinii cu veșmântul strălucit,

Parabolele Domnului Isus.

Floare de colț

Cu cât adaugi, cu-atât scade,
Viața e-un gingaș evantai,
Zile cu ger sau zile calde,
Fug iute și răgaz nu ai.

Acum sunt pomii plini de floare,
Peste o clipă lanuri coapte?…
Când s-a umplut de roade oare,
Mărul vecin ca într-o noapte?

Nedumerit privesc în urmă,
Număr din nou și calculez,
Trecutul stă ascuns în umbră,
Prezentul are puțin miez.

Atâtea semne de-ntrebare,
Se-arată înspre viitor,
Câte au cer senin și care,
Vin cu furtuni sau răni ce dor?

În țesătura colorată,
De anotimpuri și minute,
Un fir apare deodată,
Doar alb și cu sclipiri mai multe.

Popas de-odihnă și-ntâlnire,
La șapte zile tot mereu,
Rugă și studiu, regăsire
Cu frații și cu Dumnezeu.

Spre cer înalț recunoștință,
Cu mulțumire și cântare,
Întreaga mea slabă ființă,
O dăruiesc în consacrare.

Floare de colț

Haina de slavă, haina de mărire,
A dezbrăcat și-n om S-a întrupat,
Sfânt, Creator și Cel ce e iubire,
Iesle-a primit, nu tronul minunat.

Fără de pată ,liber de greșeală,
Copil și tânăr a crescut curat,
La fel ca noi în tot , nu-i îndoială,
În ploaia de ispite provocat.

În atmosfera plină de păcate,
Neîncetat pe un pământ murdar,
Insulte-au fost și suferințe toate,
Drum greu prin iesle și Iordan, Calvar…

Atâta umilință și iubire,
Pe teritoriul celui răzvrătit…
Îngeri, lumi necăzute dau de știre,
Drept și milos, Hristos a biruit!
–––––––––––––
Nu mai lăsa nimic să te despartă,
De Domnul tău, Mântuitor iubit,
Căci El pe nori revine, iată,
Edenul nou cu drag ți-a pregătit! Amin!

Floare de colț

Grăbeşte-te!…

Grăbeşte-te, şi vin la Domnul,
Vino, cât El încă te cheamă,
Nu-ntrelăsa, glasul Lui sfânt,
Trezeşte-te, şi ia-l în seamă
Te cheamă ca o dulce mamă!

Să vii, cu toată a ta povară
La crucea cea de la Calvar,
Căci El a dus-o greu în spate
Şi ţi-a trasat un drum de har
Punând păcatului un stăvilar!

Pe el poţi merge, încrezător
Căci la Golgota pentru tine,
El sfântul sânge Şi-a vărsat
Ca să-ţi croiască zori senine,
Ca să te ducă-n slăvi divine!

Purtând asupra Lui păcatul
El te-a iertat, şi te-a spălat,
Să poţi ajunge-n cerul sfânt
Ca un om nou, pe veci curat
Prin jertfa-n care El S-a dat!

Şi-acolo-n slavă şi-n mărire
În cerul prea măreţ şi sfânt,
Îi vei cânta cântarea scumpă
Că prins ai fost în legământ,
Să fii salvat, de pe pământ!

Grăbeşte-te, şi vin la Domnul,
Vino, cât El încă te cheamă,
Nu neglija glasul cel Sfânt
Ce cheamă ca o dulce mamă,
Trezeşte-te, şi ia-l în seamă!

Flavius Laurian Duverna
20 decembrie 2012

Fericirea…

Fericirea…-n astă lume
Să n-o cauţi, e-n zadar!
Numai privind la Calvar
Vei afla acolo-un Nume,
Ce-n iubire îţi va spune
Că privind la El prin har,
Mântuirea, o ai în dar!

Şi-astfel, inima-ţi ferice
C-ai găsit dulce-alinare
La dorinţele arzătoare,
Că Domnul nu se dezice
Privitor la tot ce zice,
Va primi cu-mbelşugare
Marea-I binecuvântare.

Viaţa îţi va fi frumoasă
Dacă-ai s-o trăieşti aşa
După cum zice porunca,
Fiind pe calea aleasă
Bucuros, c-ai altă casă,
Pregătită-n ceruri sus
De Domnul Hristos Isus.

Flavius Laurian Duverna
19 decembrie 2012

Mântuirea, ce mi-e dată

Mântuirea, ce mi-e dată
Prin vestea bună-a iubirii
Că-n Hristos, Fiul măririi
Mi-este dată, fără plată,
Mi-a dat curajul trăirii.

Ea-mi poartă fiinţa toată
Spre ţinta desăvârşirii,
Şi-n contextul izbăvirii
Spre o viaţă mai curată
Lupta-voi, cu legea firii.

Mântuirea, ce mi-e dată
Prin crucea de la Calvar,
Prin al cerului sfânt dar
Nu poate fi cumpărată,
Cu aurul… cel mai rar,

Ci ea-mi este acordată
Prin credinţă, ca un dar
N-are zăgaz, nici hotar,
În Isus, mi-e-asigurată
Ca un scump mărgăritar.

Ea se-acordă la oricine!
De ascultă şi-o primeşte
În credinţă se-nnoieşte,
Făcând totdeauna bine
Şi în Duhul se-ntăreşte,

Şi-n cântări sfinte divine,
Sufletul, şi-l primeneşte
Pe drumul ce vieţuieşte,
Gândurile având senine
Că prin har, călătoreşte.

Scumpă îmi e izbăvăirea
Ce mi se dă prin Hristos!
Şi de umblu-n pas voios,
Cânt şi laud mântuirea
Darul scump şi preţios.

Ea mi-a adus fericirea,
Când m-a ridicat de jos
Prin sfântul har valoros,
Şi de am altfel gândirea,
O am prin Isus Hristos!

Flavius Laurian Duverna
18 decembrie 2012

Eram dus…

Eram dus în neagra noapte
Cu-al întunericului ei gros,
Şi nu ştiam, cine-I Hristos
Nici mântuirea că El poate
S-o dea oricărui păcătos
Prin al Său sânge preţios,
Ducându-Şi crucea în spate.

Eram pierdut, dar m-a găsit
Când bâjbâiam în întuneric
Şi gândeam în chip himeric
La viaţa ce-o am de trăit,
Pe-acest pământ de ură plin
Cu-ncărcătura-i de venin,
Şi mă vedeam chiar părăsit.

Eram pierdut, dar dragostea
Ce după chipu-I m-a creat,
Trecând peste al meu păcat
A dat startul la povestea
Prin planul de răscumpărare,
Să pot avea, totuşi salvare
Prin Fiul Său, ce S-a-ntrupat.

El L-a trimis, să împlinească
Cea mai frumoasă mântuire
Prin scumpa Sa neprihănire,
Păcatul ca să-l nimicească…
Din Dumnezeu, S-a făcut om
Până-n minusculul atom,
Ca viaţa iar, să-mi dăruiască.

Flavius Laurian Duverna
17 decembrie 2012