Intercer – Poezii si editoriale

Sub gene ai un cer albastru,
Văd marea în privirea ta,
Aș înota în ea sihastru,
De ai dori și m-ai lăsa.

Sub bucle blonde și rebele,
Un lung popas aș vrea acum,
Putem călători spre stele,
Cu un mic Da dulce și bun.

Înlănțuit de mângâiere,
Vreau prizonierul tău să fiu,
Să-ndeplinesc orice mi-ai cere,
Acum nu este prea târziu.

Tot ciripești fără-ncetare,
Cu glasul tău melodios,
Gonind îngrijorări amare,
Visez și zbor spre loc frumos.

Alergi ușor, te-ascunzi la stâncă
Și te urmez ca fermecat,
Cu dor și dragoste adâncă,
Îți cer ce încă n-ai visat.

N-a fost un joc, nici amăgire,
Căci ne cunoaștem de demult,
Vrem dragoste și fericire,
Având Cuvântul ghid și scut.

Ne leagă fire de iubire,
De aur pur, strălucitor,
Credință, multă dăruire,
Fac drumul nostru mai ușor!

Floare de colț

Pe lângă – atâtea obligații
Și datorii neîncetat,
Noi suntem privilegiații,
Urmași ai Celui Minunat.

Cu dreptul de-a lăsa iubirea,
Să curgă-n valuri peste toți,
Făcând mai bună omenirea,
Veghind sărmani zile și nopți.

Un adăpost și hrană caldă,
Odihnă într-un pat curat,
E dreptul nostru la slujire,
Celui orfan, de toți uitat.

Să dăruiești la mulți speranță,
Ca infirmier și voluntar,
Și să consumi a ta vacanță,
Lângă bolnavi pe moarte chiar.

E dreptul cerului ce vine,
Lângă cel singur, părăsit,
Ce povestește printre lacrimi
Cum te-a găsit și-i fericit.

E dreptul tău să cauți oameni,
Ce drumul nu-și găsesc defel,
Rătăcitori pe străzi, sub poduri.
Semeni cu – Isus, deci fă ca El!

Și-apoi cu tact și cu răbdare,
Să-i duci la Cruce iubitor,
Le povestești de Lupta Mare,
Să afle scump Mântuitor.

Ai dreptul să privești lumina
Și zâmbetul pe chipuri noi,
Când Domnul șterge toată vina
Și scoate omul din noroi.

Creștine drag, încurajează
Pe cel bolnav sau ostenit,
E dreptul tău, atenția trează
Găsește pe cel chinuit

O vorbă bună de valoare,
Ridică pe cel disperat,
Și-o rugăciune salvatoare,
Alungă norii imediat.

E dreptul nostru să ne-ncredem,
Că Domnul grijă va purta.
Noi grijă să avem de semen,
Hrana va fi problema Sa

Un înger rezolva desigur
Rapid și bine orișicând,
Pe cel sărman și pe cel singur,
Sau pe bolnav, pe cel flămând…

Domnul voi ca noi, creștinii,
Din bucuria Lui gustând,
S-aflăm atâtea privilegii
Ce duc iubirea pe Pământ.

Floare de colț

P.orți mantie de flori suavă,
R.isipă faci de-atât parfum,
I.ubirea ți-e motiv de grabă,
M.ereu spre inimi îți faci drum.
A.vânt și tinerețe-n cale,
V.rei tuturor să dăruiești,
A.cum te plimbi pășind agale,
R.amuri și triluri ți-aduc vești –
A.zi toți zâmbesc sosirii tale!

Floare de colț

În lumea cea fără de pată,
S-a întâmplat un incident,
Satana și-a privit odată
Sclipiri și geniu mai atent.

El tot mereu gândea la sine,
Era mai sus, mai important
Decât mii îngeri din mulțime
Și-astfel ajunse arogant…

Iar când femeia nou creată,
S-a depărtat de soțul ei,
Satana – șarpe de îndată
O îndemnă – Din pom să iei!

Cunoaștere și-nțelepciune,
Tu vei avea fără să mori,
Vei fi ca El, vei putea spune
Ce-i bine, rău, fără erori!

Cădere, vai, și tragedie,
Le știm cu toții au urmat,
Cain voi apoi să fie,
El mai presus, mai admirat.

Aplauze și comparații,
Vrem, facem, iată, chiar și noi –
Mai credincios sunt decât frații,
Chipeș, inteligent cât doi!

Un mic cuvânt lipit de toate –
Sunt Mai bogat, Mai muncitor,
Mai priceput, știu a dezbate,
Sunt diriginte, dirijor!

Ce bucuros este Satana,
Aceste gânduri insuflând,
Căci a distrus curând iubirea,
Recunoștința, rând pe rând.

Nemulțumiri se instalează,
Rațiunea s-a întunecat,
Dispreț în zori sau la amiază,
Aruncă-n jur neîncetat.

Mândrie – cancer pentru suflet,
De întuneric boală grea,
Un singur chip porți tu în cuget,
Numele și persoana ta!

De recunoști, găsești salvare,
Nu ești pe veci încă pierdut.
Roagă-te Lui – remediu mare –
Umblă cu-Isus ca la-nceput!

Ah, vrei să știi ce-i umilința?
Nici servilism, nici cap plecat.
E optimism ce are ființa,
Care atent te-a ascultat,

Și a uitat mereu de sine,
A renunțat de tot la eu,
Face în jur tuturor bine,
Privește doar la Dumnezeu.

Floare de colț

Iarbă roz.
Cer verde.
Copaci albaștri.
Adevărul e minciună.
Minciuna e adevăr.
Frumusețe sau vulgaritate?
Totul se poate cumpăra cu bani.
Doi bărbați – părinții unui copil.
Regulile – restricții ale libertății.
Respectul – ceva demodat.
Limbajul șocant – originalitate.
Nebunia – artă.
O lume ce vede astfel
pentru că a respins
etalonul cerului.

Floare de colț

Trei șoapte – Mama – se topesc,
Pe rând în noaptea nesfârșită,
Chemarea dulce nu primesc,
Nici Noapte bună! blând rostită.

Trei lacrimi care nu se șterg,
Nu simt privirea protectoare
Peste cărarea ce-o aleg,
Niciun îndemn când vor să zboare.

Trei bobocei neînfloriți,
Rămași sub arșiță sau geruri,
De neagra veste copleșiți,
Plâng îndelung privind spre ceruri.

Ah, trei dureri rămân de-acum,
Mult dor ce frânge inimi de copii,
Trei întrebări ce plâng și spun –
Mămică dragă, când o să mai vii?

Floare de colț

Bătu demult la ușa mea,
Vestitul Grădinar de flori,
Un coș foarte-ncărcat avea,
Înmiresmat, plin de culori.

Priveam veșmântul delicat,
Ce proaspăt, pur și prețios,
Petale, frunze a-mbrăcat,
Având parfum misterios.

El a-nțeles dorința mea
Și iute a ales apoi,
Doar nouă fire ca să-mi dea,
Din cele scumpe și de soi.

-Aceste flori se vor păstra,
Dacă le dăruiești mereu,
Cu drag din toată inima,
Chiar uneori de-ți va fi greu.

Am îngrijit și aranjat,
Aceste flori foarte atent,
Ca dar de cinste minunat,
Mă-nveselesc și în prezent.

Iubire, pace, bucurie,
Răbdare multă, bunătate,
Fă bine, ai credincioșie,
Fii blând și cumpătat în toate!

Parfumul lor mă însoțește,
Pe drumul vieții zi de zi,
Urcând pe dificile creste,
Fiu demn al cerului voi fi.

Floare de colț

Dacă o, Doamne, Tu ai vrut!

Dacă o, Doamne, Tu ai vrut
Ca-n cortu-acesta pământesc
Să port un greu ţepuş firesc,
E pentru că, de la-nceput
În planul Tău ceresc şi sfânt
Tu hotărît-ai, prin Cuvânt!

Dacă o, Doamne, Tu ai vrut
Ca să cunosc în lanţ dureri,
Lipsit să fiu de mângâieri,
Cu mintea-mi n-am priceput
Răspuns la multele-ntrebări,
Ce mi le-am pus în încercări!

Dacă o, Doamne, Tu ai vrut,
Ce mi-a fost şi scump şi drag
În viaţa aceasta de pribeag,
Să nu-mi poată fi cunoscut
Prin satisfacţia de părtăşie,
Mi-ai dat undă spre veşnicie!

Şi o, Doamne-Ţi mulţumesc
Că prin dureri, şi nu puţine,
Treptat, Tu m-ai adus la Tine
Prin haru-Ţi cel sfânt, ceresc,
Prin scumpa Ta neprihănire
Ce mi-a dat sfânta mântuire!

Flavius Laurian Duverna
29 septembrie 2012

Atenţionare

Dacă eşti vajnic, prin putere
În anii cei mai dragi ai vieţii
Din vârsta scumpă-a tinereţii,
Gândeşte-te că Domnul cere
Să meditezi, căci totul piere,
Ca şi-aburul, sub vălul ceţii!

Sprijinându-te, pe-a ta tărie
Sau pe-alte surse, s-ai curaj,
Bazat, pe un puternic aliaj
Ce l-ai lucrat prin măiestrie,
Să ştii că toate, pot să-ţi fie
În viaţa aceasta, un apanaj!

Să ştii că totul, se destramă
Din planuri, cât ar fi de tari,
Şi-orice proiecte cât de mari,
Dacă la Domnul nu iei seamă
Şi viaţa ta nu-ţi mai reclamă,
În El, paşii să-ţi fie temerari.

Nimic, n-ar putea să reziste
În pregătirea cea mai sfântă
Prin care viaţa se confruntă,
Cu-atâtea păreri fanteziste
Ducând război ca să subziste,
În firea ce-n duh se frământă.

Numai încrederea cea mare
Prin harul care ne-a fost dat,
Prin sângele ce-a fost vărsat
Îţi poate-aduce acum salvare,
Şi-o nouă viaţă, de-a începe
Cuvântul altfel, de-al pricepe.

Flavius Laurian Duverna
28 septembrie 2012

A te-ntoarce, la Dumnezeu

A te-ntoarce, la Dumnezeu
Din ale lumii căi deşarte
Pentru-avea de viaţă parte,
Nu-ţi va fi, deloc prea greu
Numai voinţă tu să ai
Şi viaţa-ntreagă să-I predai,
Ca El să-ţi fie scut, mereu.

A te-ntoarce la Domnul Sfânt
Din ale lumii căi deşarte
Ce toate te conduc la moarte,
Nu e deloc greu pe pământ,
Numai că-ţi trebuie voinţă
Ca să ajungi sus prin biruinţă,
Prin sprijinul dat de Cuvânt.

A te-ntoarce, la Cel ce este
Cel Creator şi Dumnezeu,
Va trebui-n grabă al tău eu
Să-l răstigneşti pentru a creşte
Omul cel nou spre dezvoltare
După-al Său chip şi-asemănare,
Un martor viu, de dulce veste.

A te-ntoarce, la Creatorul
Aşa cum eşti, plin de păcate,
Să ştii că El prin har le poate
Ierta, şi-a-ţi fi, Mântuitorul
Prin Jertfa Sfântă ce-a adus,
Când răstignit a fost Isus
Ca El spre-a-ţi fi, Izbăvitorul.

Flavius Laurian Duverna
28 septembrie 2012