Intercer – Poezii si editoriale

Sonetul Crucii

Sus, pe dealul Golgotei s-a înălţat o cruce
La fel cum a înălţat Moise şarpele-n pustie,
Şi orice păcătos privind la Jertfă-n bucurie,
Prin credinţă, Ea viaţa veşnică îi va aduce.

Prin jertfă, s-a indicat drumul spre veşnicie,
Prin sângele vărsat, el la ceruri ne conduce!
Şi orice om vinovat, dacă vrea, ca să apuce
Viaţa veşnică, lui Dumnezeu să-I dea glorie.

Căci crucea astfel, prin Jertfa cea iubitoare
Deschisu-ne-a poarta de aur în veci a iertării
Prin sfânta Sa neprihănire, a dragostei mare,

Redându-ne viaţa, prin planul răscumpărării,
Fiind posibilă din nou, măreaţa recuperare
Prin Fiul Său Isus, s-a asigurat preţul salvării.

Flavius Laurian Duverna
28 iunie 2012

Sonetul Calvarului

Mergând cu crucea-n spate, pe drumul spre Calvar
Domnul Hristos era urmat, de o mulţime de femei,
Ele-L plângeau şi-L căinau, pentrucă n-avea temei
Sentinţa de condamnare; Începea un timp de har!

Tăcut şi fără murmur, în grija scumpă a dragostei
Domnul Isus le-a spus, să nu-l mai plângă în zadar,
Ci mai de grabă să se plângă, de greutăţile-n amar
Ce-n viitor vor suporta, ca pedeapsă a consecinţei.

Căci Naţiunea Sa iubită, L-a contestat, L-a lepădat,
N-a vrut să-I recunoască misiunea Sa cea salvatoare
Ci-n conjuraţie, preoţii cei mari şi procuratorul Pilat,

Au decis prin răstignire, în zel demonic să-L omoare
Ca Naţiunea să-şi păstreze, să figureze ca un Stat,
Dar la Calvar, Domnul Şi-a pus sigiliul Său de anulare.

Flavius Laurian Duverna
27 iunie 2012

Sonetul Golgotei

Golgota, loc predestinat, pentru tâlharii răstigniţi,
Tu ai fost leagănul iubirii în sensul de-a fi salvată
Din starea ei muritoare, lumea ce-a fost vinovată,
Lumea aflată în păcat, în mari dureri şi suferinţi!

Tu ai rămas memorialul, că lumea răscumpărată
Şi-a croit un nou ideal, la bază având făgăduinţi,
Că numai în sângele sfânt, toate-ale ei neputinţi
Le va cuprinde şi-ngloba Isus în jertfa preacurată!

Prin crucea care-a susţinut Dumnezeirea pironită
Ai despărţit istoria în două, în tragedia răzvrătirii
Când între pământ şi cer, Jertfa cea neprihănită,

A demonstrat că ea aduce vestea bună a mântuirii
Lumii, care mii de ani, prin moarte a fost învinuită,
Că poartă vina şi răspunderea de a fi fost amăgită!

Flavius Laurian Duverna
27 iunie 2012

Sonetul Jertfirii

Atât de mult, a iubit Dumnezeu lumea creată
Încât atunci, când n-a ascultatat şi a păcătuit,
El pe singurul Său Fiu, L-a dat ca să fie jertfit,
Ca ea să poată fi întregită, şi iarăşi restaurată.

Prin Jertfa sfântă, El spusu-ne-a cât ne-a iubit
Şi că luându-ne păcatul ne-a dat o inimă curată,
Un duh nou şi statornic şi o credinţă minunată,
Prin dragostea divină, prin faptul că S-a jertfit.

Ecoul Jertfei fără seamăn, ne-a străpuns fiinţa,
Ne-a adus la cruce, acolo unde s-a dat bătălia
Între moarte şi viaţă, pentru-a obţine biruinţa,

Biruinţa asupra morţii, ce-a eclipsat veşnicia
De omul cel nou creat care-a suportat sentinţa
Dar care-n Jertfa preasfântă şi-a regăsit bucuria.

Flavius Laurian Duverna
26 iunie 2012

Chirurgul cerului azi face
O operație unică,
Din dragoste și multă pace
Și o reacție chimică.

Unește vis cu vis ferice,
Un ritm, un pas la amândoi,
Un singur DA – atât vor zice
Vor fi o inimă apoi.

Același dor pe a lor cale,
Le leagă sufletul de cer,
Păzind îndemnurile Sale,
Ei rup la mulți lanțuri de fier.

Vor trece zile să unească
În ei lacrimi și bucurii,
Să intre-n patria cerească,
Lângă copii și îngeri mii.

Lăsați Chirurgul să lucreze,
El taie, coase ne-ncetat,
Speranțele de vor fi treze,
Căminul veți avea salvat! Amin!

Floare de colț

Sonetul Făgăduinţei

O, Isuse Doamne, cel întâi născut din toată zidirea
După tragedia cumplită, prin răscularea lui Lucifer,
După ce el fost alungat şi dat jos în războiul din cer
A venit examenul, la care-a fost supusă omenirea!

Căzând în faţa protivnicului, necrezând că ei pier
Primilor oameni alungaţi, li s-a spus de mântuirea,
Ce va veni prin sămânţa, ce le va aduce izbăvirea
Din a lor neascultare, prin Jertfa ascunsă-n mister.

Şi, la timpul potrivit, prin puterea Duhului Sfânt
Te-ai întrupat în corp omenesc prin fecioara Maria,
Te-ai născut, şi-ai împlinit cel mai măreţ legământ,

Aşteptat, mulţime de veacuri, ca s-aducă bucuria,
Bucuria sfântă a mântuirii, prin credinţa în Cuvânt
Spre slava şi gloria, ce-Ţi arată puterea şi măreţia!

Flavius Laurian Duverna
25 iunie 2012

Sonetul Iubirii

Pe a pământului planetă, în Universul ce-ai creat
Stăpâne Doamne Creator, din Eden prin ispitirea
Lui Lucifer amăgitorul, ce-a promovat nelegiuirea,
Aici păcatul s-a extins, şi prin moarte, a triumfat!

A culminat când la Golgota a reuşit ca răstignirea
Singurului Tău Fiu iubit în corp uman întruchipat,
Venit ca lumea s-o salveze, din monstruosul păcat
I s-a opus, dar peste toate, a predominat Iubirea.

În susurul cel blând şi dulce, Iubirea sacră a biruit,
Când liniştită şi-n tăcere, păcatul lumii L-a purtat
Când Isus, urca Calvarul, sub crucea grea, istovit…

Pe tot drumul spre Golgota deloc nu a murmurat
Nici pe cruce când L-au pus, El nu S-a împotrivit
Iubirea, mai tare ca moartea-n biruinţă ne-a salvat.

Flavius Laurian Duverna
24 iunie 2012

Sonetul Păstorilor

Pe dealurile Betleemului, srtrăjuind pe lângă turme
Stăteau păstorii cercetând despre venirea lui Mesia,
Prin cugetare, ei aşteptau să se-mplinească profeţia,
Plăcerea lor era ca adevărurile ei sacre să le scurme.

Doreau din inimi, ca să vină, şi năzuiau la-mpărăţia
Ce-n toate lucrurile profeţite, vedeau ale Lui urme,
Şi cât de mult ar fi vrut, a lor necazuri să le curme,
Şi să le-aducă eliberarea, să le-ntregească bucuria.

De-odată, o strălucire mare, sus pe ceruri se arată
Şi-un înger le vorbeşte, că le-aduce o veste bună,
Cum că dorinţa lor fierbinte cea de mult aşteptată

S-a împlinit, şi la Betleem, ei să meargă împreună,
Unde vor găsi un prunc culcat într-o iesle minunată
Aproape de suflarea vitelor, ca ele să-I dea căldură.

Flavius Laurian Duverna
22 iunie 2012

Sonet Mesianic

O! La împlinirea vremii, din cerul preasfânt
Isuse Doamne, Te-ai coborât prin întrupare,
Să-Ţi arăţi din veşnicii iubirea Ta cea mare
În corp uman, prin slava Duhului cel Sfânt!

Te-ai dezbrăcat de gloria-Ţi nespus de mare,
De slava Ta de Dumnezeu, ce prin Cuvânt
Tu-ai creat totul, şi cer, şi soare, şi pământ,
Acceptând să iei păcatul pentru neascultare.

Ai arătat, Universului întreg, cum moartea
Numai în formula prin umanizare a Divinităţii,
Putea ca să aducă omului căzut, iar partea,

De a avea din nou iar drept la Pomul Vieţii
De care prin păcatul săvârşit ea-l despărţea,
De fericirea cea eternă a creaţiunii tinereţii.

Flavius Laurian Duverna
21 iunie 2012

Sonetul Magilor

După ce la Betleem, S-a născut Pruncul Isus,
Când o stea srălucitoare, sus pe cer s-a arătat
Anunţând că S-a născut un vestit mare-Mpărat,
Nişte Magi din Răsărit, au pornit înspre Apus.

Încărcaţi cu multe daruri, ei de grabă au plecat
Convinşi că ce profeţia despre El tot ce a spus,
Întocmai se-ndeplineşte, şi pe scaun va fi pus
Să domnească prin putere, înţelepciune şi sfat.

Când la Betleem ajuns-au, aur, smirnă şi tămâie
Pruncului ei I-au adus în semn de recunoştinţă,
După ce au fost rugaţi o noapte să mai rămâie.

Ei nu s-au împotrivit, ci magi de bună credinţă
Au rămas pentru o noapte în micuţa cetăţuie
Ca să mediteze-n taină, la venerabila lor ştiinţă.

Flavius Laurian Duverna
20 decembrie 2011