Intercer – Poezii si editoriale

Sonet de Toamnă

A venit Toamna, plină de roade încărcată
S-aducă pretutindeni, mulţime de bucurii;
S-au copt fructele şi strugurii-n podgorii,
Şi se aşteaptă, să s-adune recolta bogată.

Toamna, e anotimpul, când la cules de vii
Vin oamenii s-adune munca binecuvântată
Ce au sperat mult, că ea va fi-mbelşugată,
Şi cântec şi voia bună, prilej va fi de veselii.

Şi ce multe roade vor strânge în hambare,
Ca nimic să nu rămână, neglijate în risipire
Din rodul muncii lor, prin trudă şi sudoare!

Ci mai de grabă, printr-o mai bună îngrijire
Cultivând capacităţi, pentru-a lor păstrare,
Să dea slavă Domnului, pentru-a Sa iubire!

Flavius Laurian Duverna
05 septembrie 2011

Sonet de Vară

Au început fructele coapte să ne-arate ca e vară,
Că-i sezonul priincios, pentru-a noastră sănatate
Să ne-alegem spre hrănire, fel de feluri de bucate
‘N-anotimpul călduros, de cu zori şi până-n seară.

Peste tot: căpşuni, cireşe, şi zmeura sunt coapte
Fructe bune şi gustoase, pline de-o dulceaţă rară,
Ca viaţa să ne-o întreţină într-o formă exemplară
Mulţime de bunătăţi, dela Domnul, ne vin toate!

Căci pământul nu rodeşte, cu de la sine putere
An de an şi tot mereu, revărsând daruri bogate
Pentru fiinţele umane ce cunosc truda-n durere,

Ci în grija Lui cea mare, pentru-a lumii sănătate
Binecuvântări revarsă, după preasfânta Sa vrere,
El, ce este Creator, Dumnezeu în tot şi-n toate.

Flavius Laurian Duverna
19 iunie 2012

Sufletul meu – șir nesfârșit
de-abateri și păcate,
Curăță-l Tu cu sângele Tău sfânt,
În fața Ta acum le-aduc pe toate,
Șterge din cer, din traiul pe pământ!
Dă-mi aprobare, pune
semnătura purpurie,
Fă-mi fila vieții albă
ca la început,

Prin Tine Hrist ce ești și
Cel ce va să vie,
Să fiu imaculat, să Te iubesc
mai mult!
Să port sigiliul Tău și Numele-Ți
prea sfânt,
Al Tău pe veci doresc în toată
viața mea,
Purtând iubirea Ta în lume
orișicând,
Privesc numai la Tine,
am semnătura Ta.

Floare de colț

Priviri albastre mângâiau
ființe, obiecte, plante.
Orice detaliu era înregistrat
ca prețios. N-am reușit
să-mi ascund chipul
și mâinile. Doream
ca vălurile nopții
să mă-nfășoare cu totul,
dar regina cerului înstelat
mă învinse.
Clădi o punte de argint
peste ape, până la noi.
Ce feerie! Un vis nesperat,
plin de strălucire și pace!
Parcă pluteam.
Nicio șoaptă nu tulbura
farmecul priveliștii.
Deodată luna zâmbi
și se ascunse între nori…

Floare de colț

O zi ca orişicare,
Dar oare ce se-ntâmplă?
E zgomot, e strigare,
Mulțimea se frământă.

Ștefan plin de credință,
De har și de putere,
Discută cu mai marii,
Căci tot Soborul cere.

Cu multă-nțelepciune,
De Duhul dăruită,
Istoria o spune
Și Tora-i limpezită.

El nu mai ține firul
Și acuzări aduce,
Cum Cel Neprihănitul,
Fu omorât pe cruce.

Vorbele ce rostește,
Pe inimă îi taie,
Gloata se năpustește
Târându-l din odaie.

Spre cer Ștefan privește,
Pe Fiul în picioare,
Îl vede, Domnul este
În slava Sa cea mare.

El strigă cu glas tare,
Nu le ținea în seamă,
Doamne, păcatu-acesta
Și-adoarme fără teamă.

Doar pietrele-aruncate,
Opresc vorbele sale,
Afară din cetate,
E-un prim martir pe Cale.

Floare de colț

Sonet de Iarnă

Din cerul negru, înnorat cu-aspect de iarnă
Cad fulgii albi de nea peste pământul rece,
În zbor s-aude-un croncănit de corb ce trece
Şi croncănitul său sinistru, sună ca o goarnă.

În anotimpul iernii, zile multe vom petrece
Văzând cum norii negri continuă să cearnă
Încărcătura lor ce iute pe pământ o toarnă,
În măiestria lor ce nimeni n-o poate întrece.

La munte, peste tot, pe şesurile din câmpii,
Mantia albă de zăpadă în troiene se întinde,
Pe derdeluş, veseli, apar o droaie de copii;

Rotindu-ţi achii peste tot cât poţi cuprinde
Vezi, că-i numai alb, şi-n glasurile lor argintii,
Citeşti cu nostalgie, ce bucurie îi surprinde.

Flavius Laurian Duverna
15 decembrie 2011

Sonet de Primăvară

E zi de pimăvară, o zi caldă şi frumoasă,
Se simte în aer mirosul proaspetelor flori
Şi pajiştea s-a îmbrăcat în multele culori
Cu-al ei veşmânt, în coloritul de mătasă.

E un tablou superb, ce nu-l vezi deseori
Şi după-o iarnă lungă, în suflet el îţi lasă
Impresii scumpe, şi griji nu te mai apasă
Parcă uiţi de ele-n faţa atâtor splendori.

Şi florile, şi pomii, care s-au trezit la viaţă
Cresc zilnic, şi tot mai mult se-mpodobesc,
Veşminte noi îşi pun în fiecare dimineaţă;

Iar păsărelele, din zori, glasurile îşi unesc
În cântări noi şi-n triluri noi, ce le învaţă,
Şi-n armonie ele, pe Dumnezeu Îl măresc.

Flavius Laurian Duverna
17 iunie 2012

L-avem pe Isus, Salvator!

L-avem pe Isus, Salvator
Din marea lumii de păcate,
Că El ne-a iertat de toate
Şi-n veci ne e Mântuitor,
Prin jertfă S-a dat tuturor
Eliberându-ne din moarte.

L-avem pe Isus, Salvator
Din valea plângerii amare,
Unde-n iubire şi-ndurare
În modul cel mai-njositor
El a venit la al Său popor
Prin neînţeleasa întrupare.

L-avem pe Isus, Salvator
După modelul din pustie
Al şarpelui, ce-n bucurie,
A fost-nălţat pentru popor
Ca cel cu ochiul scrutător,
Privindu-l, vindecat să fie.

L-avem pe Isus, Salvator
Pe crucea cea de la Calvar!
Şi cugetând la El, prin har
Sângele-I, preasfânt izvor
Prin jertfa Sa,… curăţitor,
Ne-a pus vieţii-un alt hotar.

Flavius Laurian Duverna
16 iunie 2012

Cât de înălţătoare e iubirea Ta!

Cât de înălţătoare e iubirea Ta
Doamne, în inepuizabila Ei tărie,
Prin inconfundabila Ei măreţie
Ce străluceşte în splendoarea Sa,
Splendoarea cea mai minunată
Chiar pentru o lume blestemată
Aflată-n moartea care-o apăsa!

Cât de înălţătoare e a Ta iubire
Ce veşnic luminează din Calvar
Prin crucea devenită-al lumii far!
Privind la sfânta Ta neprihănire,
Prin jertfa dată ca răscumpărare,
Isuse scump, adusu-ne-ai salvare
Şi dreptul ni l-ai dat la mântuire!

Cât e-a Ta iubire de înălţătoare
Prin măreţia Ei cea ne-ntrecută,
Care la cruce a fost satisfăcută
Prin lupta-n jertfa cea biruitoare,
Căci clopotul de moarte a sunat,
Când ,, S-a sfârşit ”! ai declarat
Pentru Satan şi-oribila-i lucrare!

Flavius Laurian Duverna
15 iunie 2012

Când Doamne mergeai trudit!

Când Doamne mergeai trudit
Sub crucea grea către Calvar,
Tu ai deschis drumul de har
Prin faptul că Te-ai răstignit,
Purtând păcatul lumii întregi
Surprinsă în mari fărădelegi
Astfel, Tu omul l-ai mântuit!

Prin jertfa sacră din Golgota,
Prin sângele-Ţi ce L-ai vărsat
Tu Universului ai demonstrat
Că l-ai-nălţat pe om la cota
Cea mai sublimă prin credinţă,
Numai prin Tine, cu putinţă!
Pentru păcat, plătit-ai nota!

I-ai smuls prada lui Lucifer – :
De mii de ani, omul în moarte,
Ca el să poată iar a avea parte
De moştenirea sfântă din cer,
De viaţa veşnică de la-nceput
Aşa cum Doamne Tu ai vrut,
De lucruri care-n veci nu pier!

Flavius Laurian Duverna
14 iunie 2014