Intercer – Poezii si editoriale

În ceruri se arată,
Învăluită-n soare,
Cu luna sub picioare,
Femeia nepătată.

Era însărcinată,
Avea mare durere,
Balaur roș îi cere,
Copilul de îndată.

Ea fuge în pustie,
Mai mult de-o mie zile,
Hrană, loc sunt alese

De Domnul. Doar El știe,
Ființelor umile
Strai minunat a țese.

Floare de colț

Chiar dacă stele nu zăresc,
iar valurile greu izbesc,
nici pomii nu mai înfloresc,
și-n zări păsări nu se ivesc,
Eu tot pe Tine Te iubesc,
și vreau să-Ți spun Îți mulțumesc,
Să-Ți cânt din nou acum doresc,
O, Domnul meu, Tată ceresc!

Floare de colț

La început între ei
era semnul Egal.
Timpul s-a scurs și
norii s-au adunat.
Acum între ei este
doar semnul Ori.
( ori el, ori ea! )
S-a făcut apoi tăcere
și a rămas Minus.
Au Împărțit puținele
amintiri frumoase până
când și acelea s-au acoperit
cu nisipul timpului.
Marea vieții și-a trimis valurile
înfuriate și a șters toate semnele.

Floare de colț

Se-ntoarce elegantul domn,
De la-nchinare sau spital,
De îl auzi te îngrozești,
Așa murdar vocabular…

O ușă doar a despărțit,
Identitățile din el,
Rămâi curând înmărmurit,
E lupul îmbrăcat în miel.

Un măr frumos, strălucitor,
Poartă în el un vierme mic,
O, vai ție, așteptător,
Păcatul crește, eu îți zic!

Pe noi, martori involuntari,
Tu ne convingi că ești corect,
Dar Cineva mai sus de zări,
Te judecă precum e drept.

Mă-ntorc acasă întristat,
Oglinda mă așteaptă-n hol.
Mi-arată chipul ce-am purtat,
Sau cel nenorocit și gol?

Floare de colț

M-atrage dorul către cer

M-atrage dorul către cer
Către Căminul cel de sus,
Unde Domnul meu Isus
Pentru veci ca să nu pier,
El s-a dus să mijlocească
Prin jertfa Sa preoţească.

La Tronul Tatălui ceresc
Tronul de milă şi-ndurare,
Prin jertfa Sa salvatoare
Şi-n haru-I Dumnezeesc,
Isus spune c-al Său sânge
E-n iubirea ce ne strânge.

M-atrage dorul către cer,
Către o Patrie mai bună
Ce îmi găteşte o cunună,
Cununa vieţii care-o sper
Că-n acea zi, mi se va da
De Domnul, în slava Sa.

Pe cunună se va înscrie
Un alt nume ce-oi avea,
Dar pe care-alt nimenea
Nu va putea ca să-l ştie
De cât cel, ce îl va purta
Vrednic fiind, a-l merita.

M-atrage dorul către cer
Către Cetatea cea de aur
Al cărei Ziditor şi Faur -…
Pentru sufletul ce-i sincer
Dumnezeu, Tatăl ceresc,
A gătit-o, în chip regesc.

Este Cetatea mult visată
De toţi acei care-au dorit
Să-şi vadă dorul împlinit…
De-atâtea secole adorată,
Văzută doar prin credinţă
Ca cea mai dulce năzuinţă.

Flavius Laurian Duverna
01 aprilie 2012

Isus, mi-este-al meu adăpost

Isus, mi-este-al meu adăpost
În orice timp şi-mprejurări,
Şi-n voia Lui las viaţa mea
Când trec prin grele-ncercări
Şi prin multiple strâmtorări.

Mă-ncredinţez în mâna Lui
Ca Stâncă a vieţii mele tare,
Ce mă ascunde şi mă ţine
Sub pavăza Sa protectoare
Şi îmi dă viaţa, prin salvare.

Isus, mi-este al meu adăpost
În vremuri grele de furtună,
Când vânturi suflă în rafale
Când pe cer norii se adună
Şi trăznetele în slăvi răsună.

Sub scutu-I cel bun şi dulce
M-aşez ferm şi prin credinţă
Cred, că El e la drepta mea
Pentru-a mă duce-n biruinţă
Să trec de greu şi suferinţă.

Isus, mi-este-al meu adăpost
Când vuietul mării în valuri,
Se-aude de la mari distanţe
Sfărmându-se în semiarcuri
Cu forţa lor lovind în maluri.

Nu mi-e teamă de-orice-ar fi
Căci Domnul mă sprijineşte,
Purtându-mi de grijă-ntruna,
Cu-al Său braţ mă ocroteşte,
Prin îngeri sfinţi mă păzeşte.

Flavius Larian Duverna
31martie 2012

Minunat e Domnul Sfânt

Minunat e Domnul Sfânt
Ce m-a copleşit în viaţă,
Cu-a Sa dragoste măreaţă
Ce în mine-a luat avânt,
Prin exemplul pus în faţă
Din sublimul Său Cuvânt.

O aşa de-ntinsă dragoste
De la cer, înspre pământ
Vrednică de pus în cânt,
Fiind cea mai dulce veste
Transmisă din cerul sfânt
Din vecii a fost… şi este!

Minunat e Domnul Sfânt
Ce în dragostea Lui mare
M-a iubit prin Jertfa care
El S-a dat pe-acest pământ
Sus la Golgota, în salvare
Viaţa punând în mormânt.

Şi Şi-a pus-o pentru mine
Plătindu-mi al meu păcat,
Drept pentru care-a-nviat,
Căci viaţa-mi Lui aparţine
’N Jertfă m-a răscumpărat,
Şi-n mărire, Domnul vine!

Flavius Laurian Duverna
31 martie 2012.

Bun sosit o, zori de ziuă!

Bun sosit o, zori de ziuă,
Ce aduceţi stropi de rouă
Peste cea mai mică floare
Până-n răsărit de soare,
Ca să-nceapă viaţa nouă,
Bun sosit şi ,, Pace vouă!”

Bun sosit o, zori de ziuă,
Când în revărsat de zori
Voi aduceţi pulsul vieţii,
Farmec sfânt al dimineţii,
Care începe cu splendori
Dând viaţă la mii de flori!

Bun sosit o, zori de ziuă,
Care-n zori de dimineaţă
Voi aduceţi lumii-ntregi,
Dorinţi multe ca s-alergi
L-atâtea lucruri ce-n faţă,
Ele-ţi fac poftă de viaţă!

Bun sosit o, zori de ziuă,
Ce prin factorul credinţei
Când privim atenţi mereu
Ne vorbiţi de Dumnezeu,
Ce-n prelucrarea Voinţei
Singur, a dat viaţă fiinţei.

Flavius Laurian Duverna
30 martie 2012

Pretutindeni mă conduce

Pretutindeni mă conduce
Domnul prin a Sa iubire,
Calea Lui merge la cruce
Şi pe ea la cer mă duce,
Dându-mi sacra mântuire
Prin a Sa scumpă jertfire.

Calea Lui, prin suferinţă
Cu popasu-n Ghetsimani,
Mă-ndeamnă la umilinţă
Şi mă-ntăreşte-n credinţă,
Să merg peste bolovani,
Şi să iubesc pe duşmani.

Şi pe drumul, spre Calvar
Să duc crucea, în tăcere,
Să mă-ncred în sfântul har
Ce îmi dă cel mai bun dar,
Duhul Sfânt ca mângâiere
În orice greu sau durere.

Pretutindeni mă conduce
Domnul prin a Sa-ndurare,
Nimeni ca să nu-mi apuce
Dragostea-I atât de dulce,
Care-mi dă răscumpărare
În harul Său sfânt şi mare.

Flavius Laurian Duverna
29 martie 2012

Nu va fi nici când în lume

Nu va fi nici când în lume
O dragoste-atât de mare
Ca dragostea jertfitoare,
Motiv sfânt să ne îndrume
Să-nţelegem, ce-i iubirea,
Şi să ştim, ce-i mântuirea.

Nu va fi pe-acest pământ
Nimic pentru-a compara,
Dragostea, şi-a concura
Cu-acea taină din Cuvânt,
La Calvar, strălucind vie
Marcând calea-n veşnicie.

Nici nu va fi, cât e lumea
O dragoste-atât de mare
Să se dea răscumpărare,
Ca dragostea ce spunea
Că din slavă-I coborâtă,
Lumea spre-a fi mântuită.

Flavius Laurian Duverna
28 martie 2012