Intercer – Poezii si editoriale

Pe-o cale nevăzută,
Din ceruri se coboară,
Foc sfânt și Ploaie multă,
E-o Cinzecime iară.

E curățat păcatul,
Din faptă și gândire,
Om înnoit cu totul,
Hristos în toți – iubire.

Mănunchi de inimi calde,
Și mâinile unite,
Flacăra sfântă arde,
Aisberguri sunt topite.

Armata cu iubire,
Porni pe meridiane,
Mesaj de mântuire,
Pe munți și pe oceane.

Temeți-vă de Domnul,
Și slavă Lui să-I dați,
Căci El a făcut omul
Marea, munții înalți!

Lăsați doctrine false,
Mituri și superstiții,
Poveștile frumoase,
Zecile de tradiții!

Păstrați ziua a șaptea,
De Dumnezeu sfințită,
Și nu veți gusta moartea,
Celor răi pregătită!

Azi foc de-avertizare,
Cuprinde-ntreg pământul,
Și-aleargă până-n zare,
Mai iute decât gândul.

Ridică sus lumină,
În viscol să se vadă,
Rezerva fie plină,
Ai grijă să nu scadă! Amin!

Floare de colț

Încet ridici măhrama,
pe-ale gândirii cute…
Cu lanțuri nevăzute
credeam că sunt oprit
Și că-n tăceri divine
mă-nvălui tot mereu.
Dar azi, când zările-s senine
văd aripi de lumină
ce-au stat în jurul meu.
Și mâna Ta cea caldă
cu drag m-a ocrotit.
Ochii spălați cu lacrimi
văd chipul Tău iubit.
Spre cer înalț ofrande
de laude și cânturi,
de dor, recunoștință,
iertare implorând.
Mi-e foarte dor de Tine,
mi-e sete de-Apă Vie,
și foame de Cuvânt!
Mai mult, mai mult cu Tine,
simt dor de cer crescând!
În palma Ta mă ține
Isuse, orișicând! Amin!

Floare de colț

În faţa Ta!…

În faţa Ta, o Domne bun
Vin azi în umilinţă,
Mă plec în rugă să Îţi spun
Că trec prin suferinţă!

Şi Te implor ca să priveşti
Din slava Ta senină,
Să-mi ierţi păcatele fireşti
În dragostea divină!

Copil al Tău vreau să rămân
Un ucenic ascultător,
Căci Tu eşti singurul Stăpân
Chiar de rănile mă dor!

Îmi port durerea suspinând
Şi mi-o revărs în lacrimi,
Ce în burduful Tău punând
Rămân a mele patimi!

Ascultă Doamne ruga mea
Şi vezi a mea durere,
Căci inima-mi dorită-ar vrea
Să aibă-o mângăiere!

Să simtă că Tu eşti aproape
Când ea este mâhnită,
Şi de dureri ar vrea să scape
Prin dorinţa împlinită!

La nimeni Doamne nu găsesc
O vorbă de-alinare,
Numai Cuvântul Tău ceresc
Mi-aduce-mbărbătare!

Ca şi-un balsam vindecător
Tu lasă-L peste mine,
Şi răni ascunse, de mă dor
S-or vindeca depline!

Flavius Laurian Duverna
25 iunuarie 2012

Mă-ncred în Tine!…

Mă-ncred în Tine, Doamne sfinte
Când bântuie vremea cea rea,
Când urlă vântul prin suflarea
Să-mi spulbere tot ce-n-nainte
Am strâns pe calea cea aleasă,
Călătorind spre scumpa casă!

Mă-ncred în Tine, Doamne sfinte
Când norii de plumb în furtună
Mă-ameninţă să mă răpună,
Atunci a Tale învăţăminte
Mă pregătesc şi mă-ntăresc
Mergând spre locul cel ceresc!

Mă-ncred în Tine, Doamne sfinte
Că Tu eşti Stânca mea cea tare,
Sub care stau-n-arşiţa mare
A soarelui, ce-arzând fierbinte,
În foc de grele strâmtorări
Căci grija-mi porţi, în încercări!

Mă-ncred în Tine, Doamne sfinte
Ştiind c-acestea toate-or trece;
Prin Duhul Sfânt, cu sânge rece
Voi merge-astfel mereu-nainte
Spre patria cea mult dorită,
Spre-a ei cetate-n veci slăvită!

Flavius Laurian Duverna
24 ianuarie 2012

Sunt gata Doamne!…

Sunt gata Doamne, orişicând
S-ascult de voia Ta cea sfântă,
Al lumii veac nu mă frământă
Ci voia Ta în primul rând,
Vreau cu drag s-o împlinesc
Şi Numele să-Ţi preamăresc!

Sunt gata Doamne, orşicând
S-ascult de glasul Tău divin,
Poruncile cu drag să-Ţi ţin
Şi Numelui cu drag cântând
Să-I aduc slavă şi mărire,
Că mi-ai dat sfânta mântuire!

Sunt gata Doamne, orişicând
Pe calea Ta să merg voios,
Să-mi închin viaţa ca prinos
De jertfă sfântă, aducând
Şi corp şi suflet la altar,
Sub crucea Ta, de la Calvar!

Sunt gata Doamne, orişicând
Despre iubirea Ta cea mare
Să spun la toţi cu înfocare,
Şi-asupra ei tot contemplând
Să mă prefac, să mă-nnoiesc
În omul nou, cu chip ceresc!

Flavius Laurian Duverna
23 ianuarie 2012

Gânduri

Când stau atent şi mă gândesc
Că jertfa Ta, o, scump Isus,
Pentru-al meu suflet S-a adus
Să pot ca să mă mântuiesc,
La crucea muntelui Calvar
Mă plec şi-nchin în al Tău har!

Venind din slava Ta divină,
Din străluciri şi-n măreţie,
Ai vrut, ca Universul să ştie
Că dragostea-Ţi de dor e plină,
Pentru-a lumii răscumpărare
Din moartea cea despărţitoare!

Ai demonstrat marea-Ţi iubire
Prin faptul că Te-ai dezbrăcat
În ceru-Ţi sfânt şi preacurat
De slava cea-n desăvârşire,
O, şi-ai îmbrăcat, altă natură
La fel cu-a omului făptură!

Şi Te-ai făcut cu omul una
Şi-n gânduri şi în sentimente,
Şi-ai strâns destule elemente
Să poţi s-arăţi că-ntotdeauna,
Omul, poate să-şi biruiască
Natura sa, complet firească!

Flavius Laurian Duverna
22 ianuarie 2012

Credinţa Noastră…

Credinţa noastră în Hristos
E sfântă şi atât de tare,
Că nimeni nu-o poate stinge
În lupta ei cutezătoare.
Ea este tare ca o stâncă
Pe care valul o loveşte,
O spală şi-o-nfrumuseţează
Şi tot mai mult o şlefuieşte.

Credinţa noastră în Hristos
E sfântă şi atât de mare,
Că nimeni, n-o poate smulge
Din sufletul în căutare.
Ea este vectorul ce ţine
Nădejdea noastră arzătoare,
Din sfintele făgăduinţe
Privind, viaţa cea viitoare.

Credinţa noastră în Hristos
E sfântă şi atât de clară,
Că oricât ar vrea vrăjmaşul
Să se stingă şi să piară,
N-ar putea, că atât moartea
Cât şi sfânta-I înviere,
Ne vorbesc despre iubirea
Ce ne-a dat drept de-nfiere.

Credinta noastră în Hristos
E sfântă şi atât de scumpă,
Că nici-o forţă asupritoare
N-ar putea ca să ne-o rumpă.
Oricât de mult s-ar încerca
Nu poate să ne-o alunge,
Din conştiinţa luminată
A dragostei care ne strânge.

Flavius Laurian Duverna
21 ianuarie 2012

Același țărm te-mbracă,
Și-n cer aceleași stele,
Frumoasă dar săracă,
În gândurile mele.

În undele albastre,
Din proaspete izvoare,
Porți dorurile noastre
Spre Ființa Creatoare.

Martor tăcut în noapte,
În zori de zi, amiază,
Ai ascultat voci, șoapte,
Ce nu se mai păstrează.

Nici urmele pe ape,
Sau mrejile cu pește,
Doar vântul e pe-aproape,
Obrazul ți-l lovește.

Atingeri răcoroase,
Sunt apele-ți curate,
Alți ucenici vor coase,
Năvoadele azi, poate.

Și ei cu drag ascultă,
Îl văd pe-Nvățătorul,
Doar prin credință multă
Și-astâmpără tot dorul.

Și pare-aievea, iată,
C-a adormit la cârmă,
Din nou ca altădată
Isus, și chiar la urmă…

Floare de colț

Te-ai coborât din ceruri,
Rece și diafană,
Dorind albă de-a pururi,
Ca a lebedei pană,

Să fii întotdeauna.
Te-ai înșelat. Mândria,
Dulce păcat-minciuna,
Ți-au biruit tăria.

Călcată în picioare,
Și de noroi stropită,
Devii ca orișicare
Făptură sub ispită.

Zăpadă nepătată,
Erai strălucitoare,
Dar te-a învins deodată,
Ciudata nepăsare.

Corupție, răutate,
Ți-au întinat voința,
Dorința de dreptate,
S-a dus, cu ea, conștiința.
––––––––––-
O lacrimă își șterse,
Un om – o amintire,
La geam când el privise,
Ninsoarea de iubire.

Floare de colț

Suflet pribeag ce-n noapte
Și-n viscol rătăcești,
La noi sunt turte coapte
Și mai găsești doi pești.

Intră degrab în casă,
La foc să te-ncălzești,
La masa cea frumoasă,
Ți-om spune bune vești!
–––––––––––-
Scripturile grăiră,
Și totul s-a-mplinit,
Chiar David cu-a sa liră,
De Hrist a prorocit.

Și Moise și Isaia,
Mica sau Daniel,
Au dus pe rând văpaia,
Și-n suflet dor de Miel.

Veni Mântuitorul,
Pe cruce Se jertfi,
Și-astfel tot muritorul,
Salvat azi poate fi.

El a-nviat și-n ceruri,
Ca blând Mijlocitor,
Slujește vrând de-a pururi,
Cu El, al Său popor.

Nisipul din clepsidră,
Se termină curând,
Dar lumea cea perfidă,
Culege numai vânt.

Daniel, Apocalipsa
Vorbesc de viitor,
Avertizări trimis-a,
Dreptul Judecător.

Cât timp mai ești în viață,
Mai ai speranță, deci
Vin la Isus și-nvață,
Cu El la drum să pleci!

Fugi de păcatul groaznic,
Prinde-te de Isus,
Nu vei plânge amarnic,
Vei fi în ceruri sus!
–––––––––-
În rugă se plecară,
Iertare implorând,
Credința, pacea rară,
Umpleau suflet și gând.

Floare de colț