Intercer – Poezii si editoriale

Dacă n-ai fi fost…

Dacă n-ai fi fost o, Doamne
Să-Ţi arăţi iubirea-Ţi mare,
Ce-ar fi vrut să o răstoarne
În cer sus prin răsculare
Lucifer şi cu-ai săi îngeri,
Cerul ar fi fost tot plângeri.

Dar planul răscumpărării
După ce-a fost creat omul,
Prin rostul desfăşurării
În încercarea-i cu pomul,
A scos mult prea-n evidenţă
Păcatul şi-a lui prezenţă.

Şi-atunci s-a rostit sentinţa
Ce trebuia s-aibă-un sfârşit,
Anunţat, prin făgăduinţa
Că şarpele-o fi zdrobit
De ,,Sămânţa” salvatoare,
’N planul de răscumpărare.

Şi la vremea cea prezisă
În planul lui Dumnezeu,
Proorocia ce-a fost scrisă
Şi-aşteptată-n sârg mereu,
Ea întocmai s-a-mplinit
Prin Hristos, cel răstignit!

La cruce, s-a tras semnalul
Că-n lupta pentru putere,
Lucifer şi-a-ncurcat planul
Prin faptul că-n înviere,
Isus morţii-a demonstrat
Că omu-I, pe veci salvat.

Flavius Laurian Duverna
26 decembrie 2011

Cu fiecare an…

Cu fiecare an iar care trece
A noastră viaţă înaintează
Ca luntrea care navighează,
Pornind în larg pe apa rece
Tot străbătând ale ei valuri,
Având în faţă, noi idealuri.

De anul nou…ne bucurăm
Că el vine, cu-alt început
Ce în cel vechi n-a încăput,
Şi-astfel de bine, ne urăm
Aşteptând zile mai senine,
Şi-mpliniri cât mai depline.

Şi-n focul marilor speranţe
Ce dorim să se-mplinească
În viaţa noastră cea firească,
Uităm c-avem nişte distanţe
Ce-n năzuire n-am parcurs,
Şi c-avem dreptul la recurs.

Acum e timp de meditare
La cine-am fost şi am făcut
În anul vechi, care-a trecut,
Dac-avem paşi la-naintare
Făcuţi în Dragostea divină
De care viaţa, ni se-anină.

Flavius Laurian Duverna
26 decembrie 2011

Trecut-au anii…

Trecut-au anii rând pe rând
Şi-adăugându-se la număr,
Când îi priveşti de peste umăr
Te întrebi: – Atâţia-s, când,
Pe cale de neîntors s-au dus
Cu bucurii sfinte ce-au apus?

Şi tot gândind, la numărare
Azi mi se pare c-au zburat,
Aşa de repede, şi au lăsat
În mersul vremii, trecătoare
Amintiri, ce trec prin spaţii,
Trezindu-mi în suflet vibraţii.

Trecut-au anii, luând cu ei
Din anii scumpi ai tinereţii
Cel mai drag tablou al vieţii,
Misterul sacru al Dragostei
Cu forţa lui de vervă plină,
Spre-a gloriei culme Divină.

Şi dacă ani trecând s-au dus
Credinta-n suflet mi-a rămas
Pân-voi ajunge odată, acas’
În patria sfântă, cea de sus
Unde doar Dragostea va fi,
Şi unde cei sfinţi, vor locui.

Flavius Laurian Duverna
25 decembrie 2011

În Staul la Betleem

În staul la Betleem, când a fost născut Mesia,
În cerurile prea înalte, a fost scumpă bucuria
Că timpul s-a împlinit, şi-al cerului Prinţ Isus,
În planul răscumpărării a venit din cer de sus
S-aducă lumii iertarea, spre-a obţine veşnicia.

Şi-n bucuria solemnă, ce-n tot cerul s-a întins
Dumnezeul cel puternic de milă mare cuprins
Pentru neamul omenesc ce s-afla sub apăsare,
A trimis corul de îngeri să anunţe prin cântare
Că-n Isus, Fiul Său scump, păcatul va fi învins.

Trebuia, ca sărbătoarea, ce-ntreg cerul o trăia
S-o serbeze şi pământul, prin toată mărinimia,
Şi-un înger a fost trimis, să vadă şi să cunoască
Dacă cineva aşteaptă rostirea să se-mplinească
Despre cel ce-I rânduit, în profeţi numit Mesia.

Mare îi era întristarea, că pe nimeni nu găsea
Ca să spună vestea bună ce de la ceruri venea,
Dar în noaptea cea târzie pe la revărsat de zori,
Pe-o colină lângă stână, se-flau câţiva păstori
Ce vegheau şi cercetau, Mesia când s-o năştea?

Lor, le-a vorbit îngerul, că-n Btleem, în cetate
S-a născut Hristos, într-un staul, fiind noapte,
Şi-acel ce-I Mântuitorul, este-n scutece înfăşat
Şi-ntr-o iesle călduroasă, Pruncul se-află culcat,
Aşa L-au găsit păstorii, bucurându-se de toate.

Flavius Laurian Duverna
23 decembrie 2011

Pe-a Domnului cărare…

Pe-a Domnului cărare sfântă
Azi merg cu inima-mpăcată
Şi-n bucuria-i mare, cântă,
Slăvindu-I jertfa cea curată
Ce n-a putut să fie înfrântă,
Pe crucea Golgotei predată.

Pe-a Domnului sfântă cărare
Eu merg cu pas triumfător,
C-acesta-i calea de scăpare
Pentru-orice suflet truditor,
De moartea cea-nfiorătoare,
De-al ei blestem, îngrozitor.

Pe-a Domnului cale deschisă
Mă-ndrept pătruns de voioşie
Spre viaţa veşnică promisă,
Spre raiul sfânt din veşnicie,
Prin mila Tatălui ce-nscrisă
Stă-n Jertfa crucii-n părtăşie.

Pe-a Domnului, cale aleasă
Călătoresc s-ajung spre-a fi
Odată-n slava-I maiestoasă,
Cu sfinţii Săi de-a-mpărtăşi
Trăirea-n cinstea-I glorioasă
În veci de veci a-L preamări.

Flavius Laurian Duverna
16 decembrie 2011

Credinţă sfântă!…

Credinţă sfântă-n Dumnezeu
’N-Acel ce-I veşnic Creator,
Tu-ai fost şi ne vei fi mereu
Măreţul tainic, scump izvor
Ce ne-ntăreşti, fiind la greu
Dând noi speranţe, în viitor!

Ai fost purtată peste veacuri
Din generaţii,… în generaţii!
Şi dacă ochii-au făcut lacuri
– Sub persecuţii de senzaţii,
Lacrimi multe-au curs şiraguri
În temniţi grele în reputaţii!

Nu au putut, mai marii lumii
De a te scoate din conştiinţa,
A celor ce, din haina humii,
Martiri ei îşi strigau credinţa,
Din foc arzând, fiind tăciunii
Ce-şi fumegau, placizi fiinţa!

Credinţă scumpă şi măreaţă
Ce ai zdrobit prin crez altare,
– Cu propria-ţi şi sfânta viaţă –
De zei şi împăraţi sub soare,
Toţi au apus în nori şi ceaţă,
Tu-ai strălucit, triumfătoare!

Nici foc, nici apă, nici furtuni
Ce vrut-au să te nimicească,
Zvârlindu-te-n adânci genuni
Ca să te pierzi, să biruiască…
Nu au putut, ci roade aduni,
Credinţă sacră strămoşească!

Dând noi sperante, în viitor
Tu ne-ntăreşti, fiind la greu!
Măreţ şi tainic, scump izvor,
Tu-ai fost şi ne vei fi mereu
‘N-acel ce-I veşnic, Creator,
Credinţă tare-n Dumnezeu!

Flavius Laurian Duverna
15 decembrie 2011

Isus e-al meu Păstor…

Isus e-al meu Păstor iubit
Ce într-un staul pentru mine
El S-a născut spre a mă ţine
Prin viaţa-I cât mai fericit…
Recunoscând că m-a zidit,
Fiinţa-mi toată, Îi aparţine.

Isus e-al meu iubit Păstor
Ce-n turma Sa el m-a adus
Şi-n rândul sfinţilor m-a pus;
Prin braţul Lui cel iubitor,
M-ambrăţişat al Său popor
Şi merg spre patria de sus.

Isus este-azi, Păstorul meu
Cel ce mă poartă la izvoare
Cu susuri dulci, răcoritoare,
La păşuni verzi prin defileu
Sub grija Lui de Dumnezeu,
Ca să-mi dea viaţa viitoare.

Isus Păstor, îmi este veşnic
Şi-L voi urma cu zel supus,
Căci El mă duce tot mai sus,
Când sunt mic cu eu sfielnic
Atunci în El devin puternic,
Păstorul drag, mi-este Isus!

Flavius Laurian Duverna
15 dececembrie 2011

Buna Vestire

Când a fost împlinit timpul, al venirii lui Mesia
Din cer dela Dumnezeu, un înger a fost trimis
În Nazaret la o fecioară şi-adresândui-se a zis:
-Plecăciune mare ţie, căci ţi s-a dat har Maria!

De aceea, între femei, tu eşti binecuvântată,
Domnul Sfânt este cu tine, şi aflat-ai îndurare,
Am venit să îţi vestesc, să te bucuri de urare
Că-n a Lui sacră putere vei rămâne-nsărcinată!

Şi-ai să naşti un copil Sfânt cu numele de Isus,
Fiul Celui Prea Înalt, care pentru-al Său popor
Prin Duhul S-a întrupat, având rol de Salvator
Pentru un timp anumit, părăsind cerul de sus,

Din păcat să-l mântuiască, fiindu-i Mântuitor!
-Facă-mi-se după cuvânt, Maria atunci a spus,
Şi inima-i i-a tresăltat, bucurându-se nespus
Iar îngerul a plecat, spre ceruri, în falnic zbor.

Flavius Laurian Duverna
14 decembrie 2011

Magii

Pe ceru-albastru şi-nstelat, din depărtatul Răsărit
A apărut deodat-o stea, cu-o ne-ntrecută strălucire,
Şi nişte Magi veghetori, au fost plini de mulţumire,
Steaua lor le arăta, că s-a născut un Împărat vestit.

Cu daruri multe şi bogate, în aur, smirnă şi tămâie
Au plecat înspre Apus, cum steaua-ncotro mergea,
Ca să-L afle pe Împăratul, cum prorocia-L numea
Din ţara sfântă-a lui Iacov, născut în vre-o cetăţuie.

Mergând timp îndelungat după stea ei au călătorit
Tocmai pân-la Ierusalim, când şi steaua a dispărut,
Ceeace le-a sugerat, că-n acel loc nu-I cunoscut
După care pornind iarăşi,… la Betleem, s-au oprit.

Şi-ntrebând şi povestind, au găsit Pruncul născut
Căruia, I-au adus închinare, şi-ofrande I-au dăruit,
Ca unui mare Împărat, ce prin stea a fost vestit
Şi-n ţara lor s-au întors, pe alt drum necunoscut.

Flavius Laurian Duverna
13 decembrie 2011

Mesia

Venind din cer aici, din depărtate veşnicii
Penru că aşa ai rânduit, în planul salvării,
Te-ai întrupat în om, preţ al răscumpărării
Şi Te-ai născut copil, s-aduci sfinte bucurii!

Puţini vegheat-au, venirea Ta ca Împărat!
Şi-n străji de noapte, doar câţiva păstori
Vorbeau despre Mesia-n revărsat de zori,
Că au trecut ani mulţi, şi încă, a-ntârziat…

Abia vorba au închis şi deodată a strălucit
Asupră-le-o lumină, care i-a înspăimântat
Atunci un glas de inger sfânt le-a cuvântat:
Să ştiţi, că în cetatea lui David s-a împlinit

Făgăduinţa. Azi, vi s-a născut un Împărat,
Într-un staul, şi-n iesle-n scutece e învelit
Pruncul aşteptat, prin Duhul Sfânt zămislit,
Cel ce e Mesia, de slava Lui S-a dezbrăcat!

Flavius Laurian Duverna
12 decembrie 2011