Intercer – Poezii si editoriale

Oglinda sufletului meu,
Tu, cel mai drag de pe pământ,
Cu zâmbet cald pe chip mereu,
Furtuni şi ploi goneşti cântând.

Mă sprijini când cărarea-i grea,
Speranţele îmi întăreşti,
Aşterni covor de catifea,
Şi-mi spui mereu că mă iubeşti.

Cu nerăbdare te aştept,
Coliba e palat când vii,
Mă strângi duios şi cald la piept,
Îti sar în braţe-ai tăi copii.

O, Doamne binecuvântat,
Ţine-l puternic, sănătos,
Cu biruinţe-nveşmântat,
Legat de braţul Tău, Hristos!

Floare de colţ

Mută-ţi gândurile!…

Mută-ţi gândurile sus în cer
Acolo nu e nici o dată criză,
Şi-ai să descoperi un mister
Benefic, decât orice analiză!

Gândeşte-te la viaţă pozitv,
Gândeşte-te, c-ai o menire,
E pusă-n genă, nu fii evaziv,
Viaţa-ţi poate fi şi-n fericire!

Dureri şi boale,… care-apar
Când organismul ni-l atacă,
E pentru că… tu nu ştii clar
Gena-n celulă, ce rol joacă!

Ea este vectorul ce poartă
Stigmatul unei vieţi greşite,
Dar poţi avea şi altă soartă
De-aduni gânduri, rătăcite!

Primind, un alt stil de viaţă
În dragostea lui Dumnezeu,
Vei vedea ca poţi sta-n faţă
Sub raze dulci de curcubeu.

Că-n Isus Hristos poţi totul
Prin gândurile constructive,
Ce vor lucra, fiind antidotul,
Balsamul, în stări depresive.

Flavius Laurian Duverna
13 mai 2011

Covor Ți-aștern din gândurile mele,
Iar cântul meu se nalță pân la stele,
Cu osanale flutur ramuri de finic,
Recunoștință-inima, e-un dar prea mic.
Mă plec cu drag n-adâncă umilire,
Ființa mea țesută din iubire,
Îti mulțumește-n fiecare clipă,
Pentru atâta har, de dragoste risipă.
De-aș încerca minune cu minune,
Lumii întregi povestea vieții-a spune,
N-aș termina nicicând, istoria fiind lungă,
Căci timpul prețios n-o să ne-ajungă.
Te laud că pe brațe m-ai purtat,
M-ai ocrotit ca-n ziduri de palat,
De-a încercării aspră năvălire,
Sau de-a ispitei dulce amăgire.
Prăpastia disperării n-am aflat,
Căci Tu de Tine-ntruna m-ai legat,
Și bucurii culeg la orice pas,
Pe drumul vieții ce în urmă las.
În fiecare zi Te uiți cu drag și
răbdător la mine,
Să vezi de-Ți semăn
din ce în ce mai bine,
Ca toți în mine să Te recunoască,
Chipul Tău sfânt să strălucească.
Iernile reci sunt primăveri,
de sunt ținut de mâna Ta,
N-am înghețat n-al urii ger
și veșnic Te voi lăuda.
Ceas lângă ceas, zi după zi
mă porți spre cerul Tău slăvit,
Ghirlande-n laude voios,
Ți-am împletit.
Pe-altarul sufletului meu,
mănunchi de rugi neprihănite,
Se urcă-ncet spre tronul alb-
izvor de binecuvântări primite.
Vreau viața mea-o jertfă nepătată,
În Tine veșnic să se-ascundă,
Onoarea, slava, lauda fie dată,
Celui Nemărginit ce-n bunătate-abundă!

Floare de colț

Scumpa Întâlnire

In luna scumpă, a lui April
Cu pomii-mbrăcaţi-n floare,
În suflet, lent, mi-a răsărit
Iubirea Sfântă, salvatoare.

E a venit, din zări albastre
Din ceru-nalt şi prea curat,
Să îmi arate, că prin Jertfă
M-a izbăvit…de sub păcat.

Mi-a dat putinţa, iar să fiu
Un fiu deplin în moştenire
Al cerului superb, pierdut,
Dar reîntregit, prin umilire.

Atât de mare şi de scumpă
A fost Iubirea cea sublimă,
Căci viaţa Sa până la jertfă
Viaţa-mi zilnic, mi-o animă.

Şi mă-nrdeaptă tot mai sus
Spre sferele sfinte, cereşti,
Cu-ale lor lumi, desăvârşite
Unde simţi dorul să trăieşti.

Ah! lumi dorite cu fervoare
De cei străini, tot peregrini,
Când va sosi ziua-nsemnată
A scumpei noastre întâlniri?

Cum va fi, -acea zi măreaţă
Când împreună vom cânta,
Uniţi în coruri mari şi sfinte
Psalmodiind în veci, Osana?

Flavius Laurian Duverna
07 mai 2011

Floarea Scumpă

Când m-am întâlnit cu Tine,
Isus prea drag, eram copil,
Dar ai sădit atunci în mine,
O floare… în luna lui April!

În sufletu-mi de dor înfrânt
Şi apăsat sub grea povară,
Ea a crescut ca din pământ
În cea mai dulce primăvară.

Nedespărţiţi, aşa creşteam,
Şi eu, şi floarea ce-ai sădit,
Şi tot mai mult înţelegeam
Doamne cum Tu m-ai iubit!

Atunci am simţit mângâiere
În floarea scumpă şi aleasă,
Şi prin nevoi, şi prin durere,
Noi am clădit aceeaşi casă.

Şi între timp, când a-nflorit,
Începând, să răspândească
Parfumu-i sfânt, m-a întărit
Prin lupta vieţii sufletească.

Credinţa-i miresmata floare
Şi-al ei balsam vindecător,
Mi-a potolit mâhnirea mare
În timp de cumpănă şi dor!

În ea, mi-am găsit odihnire
Şi-ncurajarea-n clipe grele,
Şi-am învăţat că în smerire
Se poate trece, peste ele.

Şi de-oi păstra-o neîncetat,
Această floare şi-a ei taină,
Având cugetul sfânt, curat,
Îmi va aduce-a nunţii haină.

Atunci la masa aceea mare
Voi fi prezent la cina sfântă,
Când oaspeţii în sărbătoare,
Îi vei privi-n haina de nuntă!

Te laud azi, Doamne Isuse,
Că-n mine floarea ai sădit,
Şi multele dorinţi, nespuse,
Prin ea, vor fi de-ndeplinit!

Flavius Laurian Duverna
26 aprilie 2008

Vârtej de gânduri, frământare,
Probleme-apar mereu, mereu,
Aşteaptă toate rezolvare,
Soluţii să găseşti e greu.

Oameni aleargă, timpul zboară,
Azi fiul tău este adult,
Absent la tot ce te-nconjoară,
Şi anotimpuri ce-ai trecut.

Aştepţi un timp de relaxare,
Să uiţi de telefon şi ceas,
Dar speri vacanţa viitoare,
Să te-odihneşti în loc retras.

„Opreşte-te!” îţi spune Domnul.
„Mergi la o parte şi te roagă,
Ascultă glasul Meu la tronul
Măreţ şi alb din Cartea dragă!

Pe braţul Meu aşază totul,
Poveri şi griji nerezolvate,
Viaţa ta şi întreg rostul,
Fiinţei tale minunate!”

Plecat, supus în rugăciune,
Cuvintele-ţi păreau stângace.
Putere şi înţelepciune,
Găsit-ai iar şi multă pace.

Floare de colţ

Au înflorit Caişii

În luna lui Aprilie, au înflorit caişii
Şi crengile sunt încărcate de flori,
Îndeaproape, se pregătesc cireşii
Pentru ei, sunt zile de sărbători!

În veşminte verzi,…de primăvară
Cu siluietele frumos atrăgătoare,
Necontenit din zori până în seară
Au vizite, de oaspeţi în colindare.

Sunt fluturaşi şi albiniţe fel de fel
Cu zbor grăbit din floare-n floare,
Pe jos în iarbă trece-un gândacel
Probabil c-a plecat după mâncare.

Prin lucru-ncepe să pulseze viaţa
Atâtor vietăţi ce ele hrana-şi cată,
Din zorii, care-anunţă dimineaţa
Până seara, mulţumirea-i laolaltă.

E soare cald şi totul este înviorat
Pluteşte-n aer un balsam mirositor
Tabloul e aşa de sublim, minunat!
Şi el inspiră minţii dragoste şi dor.

Şi-ţi este drag s-auzi şi să priveşti
Un zumzet fin, în zi de primăvară,
Când cu natura împreună reuşeşti
Sa reînvii, peste anii…care zboară.

Flavius Laurian Duverna
11 aprilie 2011

Creator şi Salvator

Doamne bun a Ta iubire
Demonstrată-n Fiul Tău
La Golgota, adus jertfire
M-a-nstrăinat de cel rău.

Când adânc am cugetat
La iubirea Ta cea mare,
Atunci Ţie m-am predat
C-am aflat har şi salvare.

Tu-n planul de mântuire
Sus la Golgota, împlinit,
Ai pus toată-a Ta iubire
Dovedind, cât m-ai iubit.

Din căderea, în amăgire
Prin vorbirea cu Lucifer,
M-ai salvat, de la pieire
Ca să pot iar intra-n cer.

Forţă… în vastul Univers
Ca Dumnezeu protector,
Tu le ţii pe toate-n mers
Cu mâna-Ţi, de Creator!

Şi Tu, îmi eşti şi Păstorul
Ce mă poartă, la păşuni,
Noaptea eşti ocrotitorul
Chiar de bântuie furtuni!

Eşti şi soare, eşti şi scut
Care-n slavă şi îndurare,
Peste mine acum ai vrut
Să reverşi, iubirea mare!

Flavius Laurian Duverna
13 aprilie 2011

Pace Sfântă

Doamne,…câtă mângâiere
Şi pace sfântă, mi-ai adus,
Şi-n clipele de grea durere
În suflet liniştea mi-ai pus!

Credinţa că-am un Salvator
Ce Şi-a dat viaţa mulţumit,
În clipe grele, cu mult dor,
Şi-n desnădejde m-a-ntărit.

M-au ţinut cât mai aproape
De scumpe dulci făgăduinţi,
Care au fost, şi zi şi noapte
Ca o mireasmă, în suferinţi.

Când am avut de suportat
Cercări majore cu suspine,
De mâna Ta m-am apucat
Să mă-ntareşti şi a susţine.

Şi am văzut că-ntotdeauna
Doamne,-ai găsit rezolvare,
Chiar deşi vântul şi furtuna,
Mă-nvăluiau, distrugătoare.

Sub semnul de curcubeu
Al dragostei, şi-al îndurării,
În rugă-am stăruit mereu
Mi-ai dat şansa recuperării.

Prin Fiul scump Isus Hristos
Prin jertfa-I, cea salvatore,
M-ai ridicat Doamne de jos
Mi-ai dat viaţa nemuritoare.

Flavius Laurian Duverna
07 aprilie 2011

E noapte şi-ntuneric, Mireasa aţipeşte,
Lumina în candele-i mai slabă şi totul amorţeşte.
Curând se-arată zorii iar Mirele nu vine,
Clepsidra omenirii măsoară timpul bine.

Leacul vindecător ce curăţă privirea,
Îi reînnoieşte clarul şi-i redă strălucirea,
Aşteaptă ca Mireasa să-L ceară,
conştiinţa să-i trezească,
Ce dornic e-ntreg cerul
cu drag să-L dăruiască!

În viaţă alb de negru cu grijă să aleagă,
Voinţa Lui şi rostul mai bine să-nţeleagă,
Putere să reziste şi-un caracter frumos,
Continuă transformare în omul păcătos.

Trimis demult de Mire,
veşmântul alb ca neaua, neprihănit şi sfânt,
rămâne-n aşteptare. Mireasa să-l îmbrace
amână iar şi iar.
Se naşte-o întrebare:”Dar astfel până când?”

Iar diadema-n aur , credinţă şi iubire,
uitată-ntre-atâtea urgenţe de-mplinit,
Se odihneşte încă-n tristeţe şi uimire…
Mireasa nu e gata. Nimic nu dovedeşte
devotament, slujire Celui ce zăboveşte!

Eşti tu Mireasa? Biserica, sau cine?
Trezeşte-te degrabă, Mântuitorul vine!
Fii gata deci acum, şi nu întârzia,
Isus pe nori soseşte, răsplată să îţi dea!

Floare de colţ