Intercer – Poezii si editoriale

Am plecat pe drumul Crucii

Am plecat pe drumul Crucii
’N zorii scumpi,…ai tinereţii,
Când chemarea mi-ai făcut
Doamne, din tumultul vieţii!

Când Ţi-am auzit chemarea
Că sunt pe drumul pierzării,
M-am întors să-Ţi pot urma
Şi-având gândul,…ascultării.

Din lumea cea mare, largă,
Cu-ale ei lucruri trecătoare,
M-am despărţit cu nădejdea
Că-mi eşti pavăză-n salvare!

Deci pe calea Ta cea sfântă
Paşii vreau să mi-i conduci,
Prin cercări, când trec ades
Să-ajung ţelul ‘naltei cruci!

S-ajung sus, pân-la jertfirea
Cu-acel tot, firesc din mine,
Biruindu-mi fiinţa întreagă
Duhul Sfânt să mă sprijine!

Puteri noi să-mi dea pe cale
Şi-ochii minţii să-mi lumine,
Ca urcând pe drumul Crucii
Doamne,…să fiu lângă Tine!

Flavius Laurian Duverna
15 iulie 2010

Locaşul-templu cu altar de aur,
Ce nu-i văzut de ochii omeneşti,
Cuvântul Sfânt-ca preţios tezaur,
Respect şi cânt aici poţi să-mpleteşti.

Purtând în noi poveri de gând sau trudă,
Să le-aşezăm pe aripi îngereşti,
Ca-n ceruri laude doar să se-audă,
Şi imnuri noi cu teamă să rosteşti.

Păzim atenţi a vorbelor cale,
Oprind alergarea lor prea firească.
Tăcere acum! Căci şoaptele tale,
Din cărţi îngerii au să citească.

Să nu-ntârziem la ceas de-nchinare,
Regele-Isus e punctual orişicând,
Sufletul plin în linişte mare,
Pregătindu-l cu grijă la cer meditând.

Bucurie, tristeţe şi alte simţiri,
Aşternem la Cruce lângă tronul de har.
Liniştea, pacea realei iubiri,
Se revarsă din ceruri de dor iar şi iar.

Zi după zi, cu fiece clipă,
Viaţa o dăm, neînsemnat prinos,
Celui ce-n dragoste făcu risipă,
Domnului Creator Isus Hristos.

Floare de colţ

Doamne, numai lângă Tine!

Doamne, numai lângă Tine
Pacea sufletului meu,
Am găsit-o prin suspine
Vrând dorul să mi-l aline
Sub semnul de curcubeu!

El este semnu-ndurării
Cel ce ne aduce aminte,
Că-n planul răscumpărării
Pentru momentul salvării
Jertfa Sfântă a fost-nainte.

Ea în calcul a fost luată
Când creaţia divină,
Putea de-a fi tulburată
Şi ordinea-i răsturnată
Căutând a-i băga vină.

Când astfel s-a întâmplat
Prin răscoala lui Lucifer,
Doamne, Fiul Tău L-ai dat
Şi-aici jos S-a întrupat
Golind slava cea din cer!

Pentru-a lumii mântuire
Şi liniştea, în Univers,
Viaţa Şi-a adus jertfire
Să ne-aducă izbăvire
Când ca oaia mută-a mers.

Spre al jertfei crunt altar
Sub povară, şi-n tăcere,
Şi-a dus crucea la Calvar
Şi ne-a dat un timp de har
Sub cea mai cruntă durere.

La Golgota-ntins pe cruce
Toate lumile-au privit,
La harul sfânt, care-aduce
Celui care l-a primit
Dorul,… de-a fi mântuit.

Flavius Laurian Duverna
18 iunie 2011

Crescut de mic în adunare,
La tot programul nelipsit,
Familia mea-cămin în care
De orice rău am fost ferit.

Comportament ireproşabil,
Casa plină de musafiri,
Statutul demn şi onorabil,
Dar vorbe-spini de trandafiri.

Zeci de programe muzicale,
Şi predici multe-am ascultat,
Mustrări la semnele finale
Ce vin spre noi neîncetat.

Alcool, fumat, droguri, hoţie,
Nicicând eu nu am cunoscut.
Nici gând de la buna soţie,
Copil, părinţi, n-am abătut.

N-am cercetat în profunzime,
Păcatul groaznic şi perfid,
Nici pocăinţa-n adâncime,
Cum inima lu-Isus deschid.

Surprins că Biblia vorbeşte,
Atât de sincer şi deschis,
De păcătoşi şi te uimeşte
Să-i vezi apoi în Paradis.

Iacov sau Moise în vechime,
Din Ierihon Rahav, Tamar,
David şi Solomon-soţii mulţime,
Petru cel iute, Pavel chiar.

Sunt membrii azi în adunare,
Răspunderi au, sunt respectaţi,
Nu-i pentru nimeni o mirare,
Suntem cu toţi surori şi fraţi.

Dă-mi, Doamne, dragoste de oameni,
Şi al iertării rod deplin,
Judecătorul peste semeni,
Să nu mai fiu nicicând! Amin!

Floare de colţ

Mă odihnesc printre gândurile Tale,
Tu Cel ce ai creat galaxiile…
Sunt topit în duioşia şi
bunătatea privirii Tale senine.
Sunt iertare şi dragoste pe buzele Tale,
Simt mângâierea şi puterea
vindecătoare a mâinilor Tale…
Tresalt de bucurie sau mă frâng
de durere în inima Ta,
Alerg căutând pe cel rătăcit,
şi paşii mei nu se abat de la caleaTa,
calc pe urmele Tale.
Mă ascund în Tine
căci nu pot să lupt cu păcatul,
ispita, cu cel rău.
Mă ţin strâns legat de Tine
ca să respir oxigenul ceresc,
să-Ţi aud îndrumările dar
şi mustrările.
Mă hrănesc din Pâinea vieţii
ca să am putere să-Ţi dau
voinţa mea, fiinţa mea,
gândurile mele…
Te aleg în fiecare clipă
a vieţii mele, nu vreau să
mă despart niciodată de Tine…
Nu vreau să Te întristez,
nu suport să mai plângi şi să
suferi pentru mine.
Acoperă-mă cu mantia Ta
neprihănită, după ce m-ai
curăţit de egoism şi mândrie,
şi mi-ai dat un nou început.
În braţele iubirii Tale e atâta lumină,
pace şi dragoste!
Lumea din jur e mai bună şi mai
fericită, căci tot ceea ce vede
e doar chipul Tău.

Floare de colţ

Tu mi-ai purtat Doamne de grijă!

Tu mi-ai purtat Doamne de grijă
Din ziua naşterii-mi, cele fireşti,
Şi, deşi nu sunt, decât o schijă
De proiectil spart, mă copleşeşti
Prin dragostea…ce-mi dăruieşti.

O! trăindu-mi viaţa ce mi-ai dat
Galeş, am cunoscut al ei suspin,
Spre Tine-atunci m-am îndreptat
Cu-n gol în suflet, vrându-l plin
De-al Tău cuvant, sfânt şi divin!

Pe-al vieţii drum Tu m-ai purtat
Şi-asupra-mi ai vegheat întruna,
De am fost trist, m-am consolat
Cu-al Tău cuvânt…întotdeauna
Luptându-mă, să-nving furtuna.

Cu mine-ai fost în mersul vieţii
Prin vremi cu ploaie şi furtună,
Trecând prin norul greu al ceţii
Când toate vreau să mă răpună,
Spre cer, pornit-am…împreună!

Si-am cunoscut cu drag iubirea
Ce sus la Golgota, Ea S-a jertfit,
Pentru-a-mi vesti, că mântuirea
Prin chin de moarte a-ndeplinit
Iertarea, păcatu-mi fiind ispăşit!

Flavius Laurian Duverna
30 mai 2011

Cine-I Lumina mea pe drum,
şi Scară înspre stele?
Cine-I Comoara mea acum,
Şi Steaua vieţii mele?

Cine-I Păstorul iubitor,
şi Cale de salvare?
Cine-I în cer Mijlocitor,
şi Mare Preot oare?

Cine-I a toate Creator,
şi Pâinea cea de sus?
Este prea scump Mântuitor,
Domnul Hristos Isus!

Floare de colţ

Candelabre întoarse spre cer,
Mă răpesc din tumultul gândurilor,
Şi şoptesc o rugă de foc
Doamne, Te rog, fă-mă
lumină spre zări,
Parfum între făpturile Tale,
Frumos peste monotonia asfaltului,
Săgeată călăuzitoare spre Tine,
Dor în priviri către stele,
Şi rod mai apoi din belşug.

Floare de colţ

Pe-un ţărm îngheţat de frigul polar,
Sub stânca lovită-n furtună,
Creşte încet firul verde şi iar
Se naşte o lume mai bună.

Azi codrul cel drag, la margini cu fragi,
E-un jalnic chip cu aspre buturugi,
Pierdute-n neguri chipurile dragi,
Urme neclare pe albite cruci.

Un loc ferit de vânt adăposteşte,
O buturugă-n care-a răsărit,
Fraged vlăstar ce iute creşte,
Ca şi un prunc în braţul obosit.

Fir verde al credinţei curajos,
Păzit de al iubirii tainic dar,
Creşte puternic tot mai sus frumos,
Lâng-al speranţei înălţat altar.

Floare de colţ

Unde-aş fi Doamne?…

Unde-aş fi Doamne, fără Tine,
Pe-acest pământ ce-s peregrin,
Pe-acest pământ unde-i suspin
Şi-unde nimic, nu-mi aparţine,
Căci călător sunt şi sunt străin?

Şi ce m-aş face-n lumea largă
Pe-ale ei căi, de plăceri pline,
Prin încercări, şi-amăgiri fine
Ce vor voinţa să mi-o spargă,
De n-ai fi Doamne lângă mine?

Unde Doamne, mi-aş întoarce
Paşii pribegi, din drumul greu,
Când sub sclipiri de Curcubeu
De n-ai fi Tu, să-mi oferi pace
Ce trist ar fi-atunci duhul meu!

Străin aş fi…complet de Tine!
Şi prin prăpăstii, prin viroage,
Ce glas ar fi, să mă mai roage
S-ascult chemări sfinte, divine,
Să simt că dragostea m-atrage?

Şi unde Doamne al meu gând,
Să mi-l îndrept în ceasuri rele,
De n-ai fi Tu-n… clipele grele
Ca să mă mângâi rând pe rând
Prin harul cel plin de mistere?

Şi ce n-aş face o Doamne Bun
Să mi Te ştiu de mine-aproape!
De-ar fi să trec, prin foc şi ape,
În piept s-am dorul cel străbun
Şi-n sufletu-mi, iubirea Agape!

Flavius Laurian Duverna
21 mai 2011