Intercer – Poezii si editoriale

Cea mai frumoasă Poezie Cea mai frumoasă Poezie E Dragostea lui Dumnezeu, Ce pentru om a vrut să fie Ca un balsam din empireu. Venită din cerul preasfânt Pentru salvarea minunată, Promisă-n divin legământ Dragostea S-a dăruit toată. S-a dăruit pe-altarul crucii Să poată aduce mântuirea, Celor ce stau în sfera fricii Pentru-a obţine nemurirea. […]

Standardul Sublim Pe traseul gândurilor, înspre cer cugetătoare, Care zboară zilnic, prin credinţă, tot mai sus, Vreau odată, ca s-ajung acolo unde eşti, Isus, În cetatea cea mai scumpă, veşnică în Soare! Şi-n lumina ei de iaspis, străvezie şi măreaţă Să îmi satur sufletul, gustând din făgăduinţi, Şi uitând trecutul, ce-a fost plin de suferinţi, […]

Cea mai frumoasă Poveste Cea mai frumoasă Poveste E Dragostea lui Dumnezeu, Venind din veci eternă este Şi-nveşmântată-n curcubeu. Prin Dragoste, Cel Creator Şi prin puterea Lui măreaţă, A recuperat omul, muritor, Şi l-a adus din nou la viaţă. L-a pus pe pragul ascultării Ca să păşească, în credinţă, Că-n luptă nu-i lăsat uitării În […]

Semne de Toamnă Au căzut frunzele toate Şi codrii rămas-au goi, Vântul bate zi şi noapte Şi norii-aduc iarăşi ploi. Cei care-au gătit ogorul Şi sămânţă au semănat, Trag nădejde în viitorul Unui an, cât mai bogat. Ceru-i trist şi-i mohorât, Soarele nu mai luceşte, Suflă vânt, timpu-i urât Şi sămânţa pusă creşte. Toate se […]

Cea mai frumoasă Cântare Cea mai frumoasă Cântare E Dragostea lui Dumnezeu, Ce-n Univers prin asumare Şi-a luat un rol de Corifeu. În planul sfânt de mântuire S-a pus chezaşă, in salvare, Când în faimoasa răzvrătire Lucifer, s-a vrut mai mare! Şi-a trebuit să intre-n luptă Pentru pacea, în cerul sfânt, Când se tindea, sa […]

Lacrimi de Toamnă De ce în anotimpul Toamnă, Frunzele verzi, îngălbenesc? De ce e frig, şi înspre iarnă, Din pomi veşmintele lipsesc? Cum de natura îşi dezbracă Culoarea verde, îmbietoare? De ce ţurţuri de promoroacă Îndoaie crengile-n mişcare? Privind cu gândul la-nceput, La-ntâiul om, ce-a fost creat, Vedem cum şi el şi-a pierdut Veşmântul, căci […]

Azi… s-a desprins o frunză Şi a căzut… Şi-a aşternut atât durut… Şi mă întreb de ce… De ce?  Când toamna încă nu venise De ce? Când bruma încă n-o albise De ce? Când încă nu îmbătrânise Când ruginie faţa nu-i era De ce nu mai vorbea… nu mai putea… Doar lacrima-i se mai frângea […]