„Sunt Eu numai un Dumnezeu de aproape, zice Domnul, si nu sunt Eu si un Dumnezeu de departe?” (Ieremia 23.23)
„Domnul mi Se arata de departe: ‚Te iubesc cu o iubire vesnica; de aceea iti pastrez bunatatea Mea!’” (Ieremia 31.3)
„Caci El nici nu dispretuieste, nici nu uraste necazurile celui nenorocit si nu-Si ascunde fata de el, ci il asculta cand striga catre El.” (Ps. 22.24)
Fiul cel mic a plecat departe, in tari straine, fara sa se gandeasca, la plecare, la ce lasa in urma, la rudele sale, ci doar la „libertate”, la posibilitatea ce i se parea ca se contureaza de a trai neingradit de reguli, fara niciun fel de oprelisti. In tara in care ajunge, in prima instanta, sperantele i se implinesc si tanarul, orb fata de consecinte, se implica in cheltuieli fara limita – risipa de orice fel. Resursele se termina si, imprevizibil sau nu, asupra acelei tari vine o foamete – cum am spune in termeni actuali, o criza financiara. citeste in continuare