„Caci omul nu-si cunoaste nici macar ceasul, intocmai ca pestii prinsi in mreaja nimicitoare si ca pasarile prinse in lat; ca si ei sunt prinsi si fiii oamenilor in vremea nenorocirii, cand vine fara veste nenorocirea peste ei.” (Eclesiastul 9.12) „In ziua fericirii, fii fericit, si in ziua nenorocirii, gandeste-te ca Dumnezeu a facut si pe una si pe cealalta, pentru ca omul sa nu mai poata sti nimic din ce va fi dupa el.” (Eclesiastul 7.14)
Marea criza economica se terminase, lumea parca revenea pe fagasuri normale, ba chiar parea cat se poate de infloritoare. Vechile norme se prabuseau si un val de aparenta libertate inunda lumea.
Apoi, un glas puternic si isteric a inceput sa se auda in Europa, proliferand amenintari si lansand doctrine, care pe unii ii speriau, iar pe altii, chipurile mai destepti, ii lasau indiferenti sau ii amuzau, considerand ca respectivul glas va deveni curand o soapta lugubra si penibila prin cine stie ce strazi infundate ale Germaniei. Asta credeau multi oameni cu pozitie sociala si/sau economica buna, fie pentru ca erau evrei si doreau sa alunge din mintea lor spectrul amenintarii, fie pentru ca iminenta concretizarii acelor amenintari nu coincidea cu planurile lor. citeste in continuare