„Da, Tu imi aprinzi lumina mea. Domnul Dumnezeul meu imi lumineaza intunericul meu.” (Ps.18:28)

In noptile de iarna, cand televizoarele si radiourile nu existau, oamenii isi spuneau povesti. Si, cu cat iernile erau mai lungi si mai grele, cu atat povestile erau mai multe si mai bune, caci, torcand povestire dupa povestire, talentul de narator se desavarseste si se inmulteste. Islanda, tara cu ierni lungi si aspre, cu numeroase si premature seri intunecate, este o dovada ca aceasta afirmatie este adevarata: in lungile si asprele nopti polare, care ii tineau in casa o lunga perioada, islandezii, considerand ca timpul este o resursa pretioasa, care nu este bine sa se piarda, l-au folosit pentru a spune si asculta povesti, iar roadele se vad astazi: nordica tara are cei mai multi scriitori din lume, raportat la populatia generala – unul din zece locuitori este scriitor.

In vietile noastre apar uneori adevarate nopti polare… citeste in continuare