Biserica Adventistă, creştină sau nu? – de CATANA BENONI
Probabil că v-aţi confruntat şi dvs cu intrebarea: „Cine sutem noi şi care este de fapt mesajul nostru ca Adventişti de Ziua a Şaptea?” Suntem angrenaţi într-un mare motor de acţiuni misionare, unele personale, de la om la om, altele mai nepersonale, cum ar fi răspândirea de pliante, de cărţi, etc. În iureşul acestora m-am trezit şi eu întrebându-mă: „De fapt care este mesajul nostru? Ce vrem să transmitem celor din jur? Are Biserica AZS un mesaj specific?
Mulţi ani de zile, pe firma Bisericii noastre din Roman era scris: „Cultul creştin Adventist de Ziua a Şaptea” şi an de an aşteptam să dispară cuvântul „Cultul”, deoarece nu-mi plăcea deloc şi doream cuvântul „Biserica”. Nu-mi doream însă să dispară şi cuvântul „creştin”, aşa cum s-a şi întâmplat.
Mai nou, am observat că şi pe situl oficial al Bisericii noastre nu mai apare cuvântul „creştin” şi nici pe alte articole pe internet sau prin cărţi. Probabil că lucrul acesta nu are nici o semnificaţie, cu toţii spunem că se subînţelege că Biserica Adventistă este o Biserică Creştină… Poate fi aşa, sau nu, cine ştie?…
Prin titlul unei confesiuni se încearcă a se evidenţia tocmai cine sunt membrii, care este crezul sau mesajul principal al confesiunii respective. Că suntem „adventişti” nu se înţelege de la prima citire, dar dacă cineva vrea să afle şi deschide un dicţionar sau vreo pagină de internt, ajunge la ideea de aşteptare a revenirii Domnului Hristos, şi acesta este într-adevăr mesajul nostru specific. Că suntem „de Ziua a Şaptea”, la fel, cineva poate începe cu întrebarea „care este ziua a şaptea?” şi se ajunge la răspunsul „sâmbăta”, deci noi suntem sâmbătari.
Cuvântul „creştin”, ar însemna că noi credem în punctele esenţiale de doctrină ale creştinismului, în Dumnezeu Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, suntem convinşi de tot ce spune crezul creştin, etc. Dar, ceva foarte important este legat de mesajul de bază al creştinismului, care este dragostea. Domnul Isus Hristos a excelat în dragoste. Atât prin exemplu cât şi prin învăţăturile Sale, ne-a dat să pricepem că a fi creştin, urmaş al Său, înseamnă a iubi. Dacă uităm dragostea, inclusiv dragostea de vrăjmaşi ca fiind esenţa creştinismului, adică tocmai ceea ce face deosebirea, sau ar trebui să facă deosebirea netă între creştinism şi toate celelalte religii, înseamnă că rămânem cu coaja şi aruncăm tocmai ce este mai bun dintr-un fruct. E adevărat că în coaja unui fruct avem foarte multe vitamine, dar aici ilustraţia nu se potriveşte. O coajă de creştinism nu hrăneşte pe nimeni!
Prin urmare, dispariţia cuvântului „CREŞTIN” din titulatura Bisericii noastre, întâmplătoare sau nu, semnificativă sau nu, ar trebui să ne pună pe gânduri… Dacă „creştin” a dispărut din titlul Bisericii, măcar să ne asigurăm că n-a dispărut din Biserică! Doamne, ajută!