Intrebarile regelui Milinda catre inteleptul Nagasena

Cu greu ne-am putea imagina prosperitatea pe care a avut-o în trecut anumite regiuni ale pământului. De multe ori ne este imposibil să distingem măreţia unor civilizaţii de mult apuse, privind la ruinele sau vestigiile care au mai rămas.

Unde este gloria Romei? Dar imperiul lui Alexandru Macedon? Sau unde este Persia lui Darius cel Mare? Toate acestea au dispărut de mult, iar ceea ce a rămas ne vorbeşte prea puţin despre ce au însemnat ele de-a lungul veacurilor. Dacă nu ar fi fost inventat scrisul, chiar şi amintirea lor ar fi dispărut cu totul.

 

O astfel de regiune deosebit de bogată în urmă cu 2.000 de ani, a fost şi zona de est a Pakistanului, precum şi o mare parte a Afghanistanului. Este incredibil cum locuri despre care aflăm din buletinele de ştiri cu privire la diferitele confruntări militare cu talibani nemiloşi, unde distrugerile prin atentate cu bombe reprezintă ceva obişnuit, au avut perioada lor de înflorire undeva, în trecut.

 

Aşa cum aminteam, în regiunea Afghanistanului a existat o interesantă cultură, ce a îmbinat elementele de civilizaţie elenistică, împreună cu cele de sorginte indiană, mai precis budistă. Este vorba despre Gandhara, un regat foarte puternic, care la apogeul dezvoltării sale l-a avut drept conducător pe Menander I Soter, care în tradiţia indiană a rămas cu numele de regele Milinda.

 

Interesant este că acest rege, grec în ce priveşte originea, a purtat un dialog interesant cu Nâgasena, un învăţat budist de mare marcă, un fel de Dalai-Lama al acelui timp, fapt consemnat într-o carte numită „Întrebările regelui Milinda”. Mai mult decât atât, convins fiind de spiritualitatea deosebită a religiei budiste, regele Menander s-a convertit la această religie, care era în multe privinţe superioară, dacă privim peste veacuri, păgânismului elen.

 

Am răsfoit cu interes prin această carte disponibilă pe Internet în momentul de faţă în limba engleză, şi am descoperit o mulţime de învăţături ce pot deveni elemente de conexiune cu religia creştină şi chiar cu psihologia secolului XXI. Fără a deveni un adept al budismului, nu pot să nu recunosc profunzimea şi valabilitatea multor afirmaţii pe care Nâgasena le oferă ca răspuns întrebărilor minţii elenistice, deosebit de abile, a lui Menander.

 

Ca manieră de prezentare a învăţăturilor din această carte, am constatat o similaritate izbitoare cu parabolele sau pildele Domnului Hristos, sau cu limbajul profeţilor Vechiului Testament, şi mai ales cu genul stilistic al cărţii Proverbelor.

 

Citind tot mai mult, am observat mulţimea de întrebări şi de răspunsuri, fiecare urmând o logică a dialogului deschis, sincer, între două persoane cu orientări culturale diferite, fiecare încercând să surprindă cât mai plastic diferitele idei sau învăţături.

 

Cu titlu de exemplu, am preluat dialogul cu privire la puterea asocierii dintre senzaţii, mai bine zis percepţii, şi gânduri, o temă deosebit de importantă în psihologia modernă:

 

Şi regele Milinda a întrebat: „Gândul ia naştere ori câte ori privirea sesizează un anumit lucru?”

 

Înţeleptul Nâgasena a răspuns: „Da, cele două sunt legate între ele, astfel că ori de câte ori va exista una, va exista şi cealaltă.”

 

Dar regele a continuat: „Dar care totuşi este prima dintre ele? Gândirea sau privirea?”

 

Nâgasena: „Mai întâi priveşti, iar după aceea apare şi gândul.”

 

Milinda: „Înseamnă că privirea are puterea de a porunci gândului? Sau gândul se pune imediat la dispoziţie pentru a da înţeles la ceea ce priveşti?”

 

Nâgasena: „Nu se poate spune că gândul porunceşte privirii, sau reciproc.”

 

Milinda: „Atunci cum se explică apariţia gândului ori de câte ori privirea sesizează ceva?”

 

Nâgasena: „De fapt există o tendinţă naturală care cauzează acest lucru, pe baza unei căi de acces şi a unui obicei deja creat de a asocia o anumită privire cu un anumit sau anumite gânduri.”

 

Milinda:  „Cum poate fi aşa ceva? Oferă-mi o ilustraţie asupra gândurilor ce apar datorită privirii, în baza unei tendinţe naturale”.

 

Nâgasena: „Ce crezi mărite rege, atunci când plouă, unde se va duce apa ce va cădea pe pământ?”

 

Milinda: „Va urma tendinţa naturală de curgere la vale, către locurile dispuse la o mai joasă altitudine.”

 

Nâgasena: „Iar dacă va ploua din nou, unde se va duce această apă?”

 

Milinda: „Va urma acelaşi traseu de scurgere.”

 

Nâgasena: „Tot astfel, prin raţiunea tendinţei naturale de scurgere, atunci când privim, privirea în cauză va determina apariţia gândurilor. Nu este vorba despre faptul că privirea domină gândirea, sau reciproc. Tot acest proces este bazat pe o tendinţă naturală ce există în noi.”

 

Dialogul se continuă cu multe alte detalii, dar învăţătură este clară, că atunci când privim, gândurile vor apărea în mod inevitabil, urmând o anumită tendinţă naturală, similară pantei de scurgere a apei. Nu am putut să nu mă gândesc la ceea ce stă scris despre Eva, în timp ce contempla pomul cunoştinţei binelui şi răului, când a răsărit gândul că „pomul este plăcut de privit şi de dorit pentru a mânca din rodul său”.

 

„Tendinţa naturală” în cazul Evei a fost rezultatul încălcării poruncii divine de a nu da atenţie acelui pom, care prin puterea asocierii de porunca „Să nu mănânci din el”, genera în mod inevitabil gânduri de răzvrătire. De aici o primă concluzie, şi anume de a nu da atenţie lucrurilor pe care Dumnezeu ni le-a interzis sub o formă de alta. Orice atenţie acordată unui lucru rău va genera gânduri care ne vor adânci în starea de păcat.

 

Pe de altă parte, nu pot să nu mă gândesc la afirmaţia pe care o face apostolul Pavel, că „privind suntem schimbaţi, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului”. Dacă vom privi către Hristos, atunci gândurile, în baza unei „tendinţe înscrise în noi de către Duhul Sfânt”, vor urma un traseu ascendent, în sensul înnobilării interioare şi asemănării cu Dumnezeu.

 

În acest moment, nu pot să nu mă întreb cu privire la cantitatea de gânduri rele ce rezultă în urma vizionării de emisiuni violente fie la televizor, fie pe calculator, pentru a nu mai vorbi de ceea ce se întâmplă în viaţa de zi cu zi în familie, biserică sau la locul de muncă. Nu putem să „glumim” cu păcatul, fiindcă tendinţele naturale înscrise în noi vor lucra prin puterea asocierii spre distrugerea noastră.

În final, cred că este bine să înţelegem că pentru multitudinea de întrebări pe care le avem, similare în mare măsură celor puse de către regele Milinda, există răspunsuri de mare valoare în Sfânta Scriptură, în această carte de unii ignorată, de alţii idolatrizată, însă cu toate acestea, puţin înţeleasă în aspectele ei practice, aplicate vieţii de zi cu zi.

 

 

1. Întrebările regelui Milinda:

2. Regele Milinda (Menander I):

3. Regatul Gandharei:

4. Predica de pe Munte:

5. Reacţia Evei în faţa pomului cunoştinţei binelui şi răului:

6. Transformarea interioară privind către Hristos: