Intercer – Poezii si editoriale

Rondelul Salcâmilor înfloriţi

În luna Mai, când înfloresc Salcâmii
Doamne, atâta frumuseţe e-n natură,
Cu salbe-n mii de flori care concură
Spre-a face mai sublimă viaţa lumii!

Un abur cald îl simţi din crusta humii
Când el se răspândeşte-n anvergură
În luna Mai, când înfloresc Salcâmii –
Doamne, atâta frumuseţe e-n natură!

Ca şi-un balsam ne întăresc plămânii
Cu-a lor mireasmă sfântă pe măsură,
Şi-atâtea cântece de aur pun în gură
Slăvind mărirea Ta, Stăpân al lumii!…
În luna Mai, când înfloresc Salcâmii

Doamne, atâta frumuseţe e-n natură!

Flavius Laurian Duverna
05 mai 2018

Splendoarea Templului din ceruri
Cine-ar putea să o cuprindă
Și gândul cel mai nalt s-o afle?
Mielul divin e Mare-Preot
În Locul cel Preasfânt la Tatăl.
Sângele Său scrie IERTARE,
Tămâia meritelor Sale,
Neprihănirea Lui e CURĂȚARE,
Salvare și eliberare.
Mijlocitorul omului, El – Iată-L!

Vrem să-Ți slujim doar din iubire
În orice clipă pregătiți,
Voința Ta ni-e fericire,
Astfel suntem zilnic sfințiți.
Vrednic ești, Doamne, de mărire,
Tu ai puterea, bogăția!
Recunoștință, mulțumire,
Primește cinstea căci tăria,
Înțelepciunea-n Tine sunt.
Slavă și laudă! Ai toată gloria! Amin!

Floare de colț
Aviva Aurelia Evghenie

Rondel de Mai

În luna Mai, aşa frumoasă,
Cu mult promiţător belşug
În brazda reavănă de plug,
E-atâta voie bună în casă!

Ăn Domnul, inima-i voioasă
Şi clipe de aur, nu-i ajung,
În luna Mai, aşa frumoasă
Cu mult promiţător belşug!

Ea poartă coroana-i aleasă
Cu soarele dulce-n amurg,
Când izvoare în şipot curg
Cu-a lor sclipire unduioasă,
În luna Mai, aşa frumoasă,

Cu mult promiţător belşug!

Flavius Laurian Duverna

Am ars în versuri de Iubire

( Rondel II )

Am ars în versuri de Iubire,
Am ars ca mirul cel de nard
În stihuri de-aur şi smarald,
Slăvind Preasfânta izbăvire.

Pe calea cea spre mântuire
Sub razele-n care mă scald,
Am ars în versuri de Iubire,
Am ars ca mirul cel de nard!

Topitu-m-am sub vechea fire
‘Mbrăcând culori de diamant
Prin străluciri vii de amarant!
După a cerului – Neprihănire –
Am ars în versuri de Iubire,

Am ars ca mirul cel de nard!

*

Am ars în versul de Iubire

( Rondel I )

Am ars în versuri de Iubire
Şi m-am topit sub slava Ei,
Când la Golgota, cei mişei
Pe lemn au pus-o în neştire.

Privind la crunta răstignire
Un act nejust făr’ de temei,
Am ars în versuri de Iubire
Şi m-am topit sub slava Ei!

În jaru-arzând în strălucire
Ce-a răspândit fluid scântei,
Aflat-am… Forţa Dragostei
Şi-n drumu-I, spre mântuire
Am ars în versuri de Iubire,

Şi m-am topit sub slava Ei!

Flavius Laurian Duverna

Cât de măreaţă-Ţi e Iubirea!

Cât de măreaţă-Ţi e Iubirea
O Doamne, Dumnezeul meu,
C-ajunsă-n faza de-apogeu
La cruce-a suportat Jertfirea,
Ca s-aduci lumii mântuirea
Rupând al morţii lacăt greu!

În taina-I prea sfântă, divină,
Veacuri multe fiind ascunsă,
La cruce S-a lăsat străpunsă
Şi-n noapte s-a făcut lumină
Asupra-Şi luând a lumii vină,
Spre mărturie fiind împunsă.

Cât de măreaţă-Ţi e Iubirea!
Cât de adâncă-n taina-I mare
Ce pentru-a Ei desfăşurare,
Şi-a pus în joc neprihănirea,
Pentru a da lumii, mântuirea
Din vraja morţii-ngrozitare!

Cuvinte, n-ar putea descrie
Iubirea Doamne, ce-a uimit,
De groază lumi,ce Le-ai zidit
Cu-orânduiri, – în măiestrie,
Cu-a lor pace, din veşnicie,
La cruce Ea când S-a Jertfit!

Căt de măreaţă-Ţi e Iubirea
Cea neschimbată din vecie,
Balsam de scumpă bucurie
Pentru a da lumii, izbăvirea,
Să-Ţi cânte-n glorie slăvirea,
Cu-ntregul cer, în armonie!

Flavius Laurian Duverna

Isus a biruit

Pe „Pământul” scos din haos, în Universul creat
Stăpâne Doamne Creator, din Eden prin ispitirea
Lui Lucifer amăgitorul, ce-a promovat nelegiuirea,
Aici păcatul s-a extins, şi prin moarte a triumfat
Când omul ce-a fost creat, porunca n-a ascultat.

A culminat când la Calvar, a reuşit în răstignirea
Singurului Tău Fiu, ce-n corp uman S-a întrupat
Ca El lumea s-o salveze, din monstruosul păcat…
Şi la cruce-n marea Jertfă, a predominat Iubirea
Ca să poţi prin sânge aduce omului neprihănirea.

În susurul cel lin şi dulce, Isus Domnu’ a biruit,
Când liniştit şi-n tăcere, păcatul lumii L-a purtat,
Şi în drumul spre Golgota, deloc nu a murmurat;
Şi când El urca Calvarul sub crucea grea, istovit…
Universului a demonstrat, cât omu-i de preţuit.

Prin voinţa cea cerească, S-a lăsat prins şi legat;
Nici pe cruce când L-au pus, El nu S-a împotrivit
L-ai Săi cruzi omorâtori, şi-astfel ei L-au răstignit
Spunând lumilor astrale, că-n iubire ne-a salvat
Cu viaţa-I călcând pe moarte, biruinţa a câştigat.

Flavius Laurian Duverna

Dragii noștri miri iubiți,
Casă nouă azi zidiți,
Cu iubire și răbdare
E-o schimbare foarte mare.

De azi totul e în doi,
Ce-a fost EU de-acum e NOI,
Gândul celuilalt veți spune,
Hotărâri vor fi mai bune.

Treburile împărțind
Zâmbitori și strălucind,
Mult mai mult timp pentru voi
Va rămâne mai apoi.

Împreună vă rugați,
Citind veți fi luminați.
Zi de zi tot cu credință
Veți cunoaște biruință.

Azi sunteți sărbătoriți,
Curând invitați cinstiți.
Mirele ceresc vă cheamă
Să-L urmați, nunta-i de seamă! Amin!

Floare de colț
Aviva Aurelia Evghenie

Pământul ca o portocală-albastră,
Se-mparte simplu în felii,
Aceasta-i locuința noastră,
Să o iubim, s-o apărăm vom ști?

Nu vrem război și nu vrem ură,
Prea mult atâți au suferit!
Pace voim și-orice făptură
Hrană să aibă fericit!

Nici răzbunarea, nici puterea
Lumea mai bună n-o vor face,
Armele v-au luat vederea,
Nu vărsați sânge, noi vrem pace!

Voi ce distrugeți azi Pământul
Și omenirea prețioasă
Veți dispărea cu toți de-a rândul,
Stăpânul se întoarce-acasă!

Iar voi creștini prin suferință,
Prin moarte și multă durere,
Luptați neclintiți în credință
Fiece meridian iubire cere!

Floare de colț
Aviva Aurelia Evghenie

Ecoul Biruinţei la Golgota

Trecut-au două milenii, de când smerit îşi ducea
În spate crucea-osândirei, Isus Hristos batjocorit
De-ai Săi compatrioţi şi de Romani, greu chinuit,
” Fiindcă atât de mult, a iubit Dumnezeu lumea”.

Acolo, la Golgota, între tâlhari El a fost răstignit
Şi lupta cosmică s-a încheiat aducând izbăvirea,
Mai tare fiind ca moartea, căci a izbândit Iubirea
Dându-ne iar drept la viaţă, viaţa cea fără sfârşit!

Biruinţa asupra morţii, -a triumfat când învierea
Din mormânt a treia zi… prin îngeri s-a adeverit
Întărind mărturisirea, în Cel ce-a fost răstignit –
Urmând ca toţi ucenicii, -n El s-aibă încrederea…

Că ce-au spus profeţii, în Scripturi s-a-ndeplinit,
Având de mântuire parte, cei ce-acceptă înfierea
Prin Legământul cel Nou,şu-n Duhul concilierea –
În jertfa-I ce-a fost adusă, ca un Miel neprihănit!

Flavius Laurian Duverna

Ca să-nţelegi Iubirea-I mare

Ca să-nţelegi Iubirea-I mare
A Domnului ‘n-al Său Cuvânt
Şi-n Hristos dată pe pământ
Prin planul de răscumpărare,
O, priveşte o clipă, în istorie,
Şi vezi lupta pentru victorie!

După naşterea Sa-n Betleem,
S-a urmărit crâncena jertfire
Sub cea mai crudă osândire
A pruncilor, pe care-i vedem,
C-au fost ucişi, fără-ndurare
De-ostaşii trimişi să-i omoare.

Pruncul Mesia, a fost salvat
Doar prin cereasca înştiinţare
Către părinţi ca-n grabă mare
Să fugă spre Egipt, de îndat’ –
Spre a scăpa viaţa Pruncului
De cei ce doreau moartea Lui.

Priveşte atent la a Sa lucrare
Cu vestea a cerului Împărăţie
Umplând suflete de bucurie
Prin minuni mari de vindecare
Turnând in inimi balsam sfânt
Celor sărmani de pe pământ.

Priveşte apoi, în Ghetsimani
La agonia-I… cea de moarte
Ca noi de viaţă s-avem parte,
Când Domnul luat de duşmani,
L-au dus noaptea la judecare
Dorindu-I trista condamnare.

Priveşte-o clipă-n spre Calvar
Cum Îşi ducea crucea-n spate
Pentru-ale lumii mari păcate,
Ca noi s-avem un timp de har
Prin al Său sânge-n răstignire,
Cu dreptul sfânt, la mântuire.

Poate-n-acest fel, vei înţelege
Că-n costul cel mare-al Jertfirii
Prin planul sfânt al mântuirii –
Din moartea cea-n fărădelege
Domnu-n iubirea Sa te-a prins,
Şi-n Jertfa de la cruce a-nvins.

Te-a prins ca s-afli mântuirea
Că-n Jertfa sfântă ţi-e deplină,
Căci Ea ţi-a luat întreaga vină
Să-ţi ofere-n schimb fericirea,
Ce-a fost pierdută prin păcat
Dar care-n sânge, te-a iertat!

Flavius Laurian Duverna