Intercer – Poezii si editoriale

Pe țărmul lumii dârză peste veacuri,
Ruptă din Stânca cea mai neclintită,
Înfruntă lovituri, vânturi și valuri,
Rămâne tare în orice ispită.

Nici amânare, oboseală, foame,
N-o pot abate de pe drum în sus,
Nici lipsuri, persecuție și moarte,
Nu-i dezlipesc ochii de la Isus.

În rugă ea fierbinte stăruiește,
Să biruiască orișice păcat,
Iată că-n agonie, chinuri este,
Cerând veșmântul Celui nepătat.

Mereu credință cu iubire poartă,
Și haina Celui ce-a jertfit prea mult,
Cu Duh Preasfânt privirea-i vindecată,
Deschide ușa! Domnul a bătut!

Putere va primi nemăsurată,
Toată lumina ce-a avut trăind,
Întreaga lume este-avertizată,
Dar luptă încă, neguri se întind…

Floare de colț

Grădina-i plină de-amintiri,
Parfumul lor nu l-am uitat,
Și n-au pierdut din străluciri,
Căci le-am păstrat neîncetat.

De ne despart azi kilometrii,
Suflet de suflet stă lipit,
Cu gândul tot la pomul vieții,
Prietenie-am împletit.

Să ai copiii sănătoși,
Belșug să ai zilnic în casă,
Să fiți mereu la fel frumoși,
Și tu la fel de inimoasă!

Mulți ani de mâna lui Isus,
Și-o veșnicie printre stele,
Cu toți cei dragi să fii-n cer sus,
Urez cu drag, surioarei mele!

Floare de colț

Umbră nemiloasă
nedezlipită de sufletul meu,
m-ai urmărit prin ani,
în ninsoare și arșiță.
Îngrozit am alergat
fără odihnă
printre stânci și spini
rănindu-mi picioarele
și zgâriindu-mi fața.
Am făcut pelerinaje
lungi și chinuitoare.
Am postit și am vegheat
zile și nopți
fără sfârșit…
Erai tot lipită de mine
necruțătoare.
Când priveam în cioburi
de oglindă, te vedeam
tot pe tine – o împărăteasă
crudă și rece…
Disperat și neștiind încotro
să apuc, rătăceam
neîndrăznind să privesc
cerul. M-am prăbușit
lângă Cruce.
Un Soare arzător
de miezul zilei,
mă înconjură cu razele Sale.
O pace și o liniște eliberatoare
mă cuprinse.
Păream abandonat sub
lacrimi de sânge.
Umbra dispăruse.

Floare de colț

Pe monitorul zilei e-o listă ce cuprinde
Urgent și important. Te-arunci deci înainte
Și-apoi o zi întreagă alergi fără oprire,
La multe rezolvare s-aduci la-ndeplinire.

O șoaptă insistentă în strigăt e schimbată.
Oprește-te, căci viața o ai numai o dată!
Schimbări să faci! Te roagă! Cuvântul cercetează,
În loc retras cu Domnul și mintea-ți va fi trează!

Alungă griji și gânduri ce zboară-n altă parte,
Credința ta va crește speranțe noi să poarte,
Mai bine și mai iute-ți vei face datoria,
Pe fața luminoasă zâmbi-va bucuria.

Pornește deci cu Domnul! Scriptura o să-ți placă,
Îndemnuri noi, mustrare, făgăduința dragă,
Te-or însoți la treabă sau în călătorie,
Ferindu-te de-ispite și provocări o mie!

Floare de colț

Zâmbet – zâmbet
Mulțumire – mulțumire
Apreciere – apreciere
Încredere – încredere
Iubire – iubire
El – ea
Ea – el
Respect – respect
Fidelitate – fidelitate
Devotament – devotament
Bunătate – bunătate
Răbdare – răbdare
Pace – pace
Tăcere – tăcere
Iertare – iertare
Uitare – uitare
Suferință – suferință
Așteptare – așteptare
Credință – credință
Lacrimă – lacrimă
Fericire – fericire
Mâini unite
Inimi unite
Veșnicie

Floare de colț

Vreau Isuse, lângă Tine!

Vreau Isuse, lângă Tine
Să stau toată veşnicia,
Să-Ţi dau slavă-n veselia
Că Te-ai îndurat de mine,
În lacrimi fiind şi suspine!

M-ai luat din căi străine
Ca să ştiu ce-i părtăşia
Cu cei sfinţi în bucuria
Imnurilor sfinte, divine,
’Nălţate spre zări senine!

Vreau Isuse, lângă Tine
Să stau pentru totdeauna,
Să-Ţi văd faţa Ta întruna
’N bunătatea ce mă ţine,
Revărsată, către mine!

Prin puteri, ce ai divine
Ca Rege ce porţi cununa
Biruinţei, din furtuna
Păcatului, de-a se susţine
Mărturii, ai dat depline!

Şi-n prea sfânta bătălie
Câştigată sus la Calvar,
Ai adus timpul de har
Cu-a lui dulce armonie,
Şi-n Tine-o credinţă vie!

În drumul spre veşnicie
Tu ai şters negrul hotar
Dărmând orice stăvilar,
Ca lumile, toate să ştie
Că jertfa-Ţi, e garanţie!

Flavius Laurian Duverna
17 septembrie 2012

Lăsat-a-I Doamne, cerul sfânt!

Lăsat-a-I Doamne, cerul sfânt
Pentru măreaţa împlinire
A Planului de Mântuire,
Ca omul cel de pe pământ
Aflat sub greaua osândire
Prin jertfa-Ţi s-aibă izbăvire,
Din păcat şi-al lui mormânt.

Lăsat-a-I Doamne, cerul sfânt
Cu-a lui nespusă fericire,
Cu pacea-n veşnică iubire,
Cu coruri îngereşti în cânt
Slăvind puterea-Ţi în mărire
A slavei în desăvârşire
Ce ne-ncetat creşte-n avânt.

Lăsat-a-i Doamne, cerul sfânt
Ca să Te pleci prin înjosire
În cea mai de jos umilire,
Împotriviri ştiind că sunt
Din partea lumii în orbire,
Prin nebuloasa amăgire
A celui rău, de pe pământ.

Din dragoste Doamne-ai venit
S-aduci iertarea de păcate
În ascultarea de dreptate
Prin Legea care-ai împlinit,
Ca păcătosul, fără fapte
Neprihănit să fie-n toate
Căci pentru el Tu Te-ai jertfit!

Flavius Laurian Duverna
16 septembrie 2012

Dacă trăiesc, iubite Doamne!

Dacă trăiesc, iubite Doamne,
Este-o minune-n harul mare
A Dragostei, cea jertfitoare,
Ce nimeni, n-o s-o răstoarne;
Ea e mai tare decât moartea,
Ce-mi hotărâse, deja partea!

Din ghiara ei prins în păcat
N-aş fi avut în veci scăpare,
Dacă-n iubirea Ta cea mare
Nu aş fi fost răscumpărat
Prin planul sfânt de mântuire
Cu punctul terminus: Jertfire!

Dacă trăiesc, Doamne-i voinţa
A Ta-n harul, ce m-a cuprins
Şi-n Jertfa Golgotei, a-nvins,
Ca să-mi transfere biruinţa
În lupta grea ce-a fost purtată
Prin răstignirea confirmată!

Chemat, prin Sfântul Cuvânt
Prin vestea bună-a izbăvirii
Că-a sosit timpul mântuirii
Prin Jertfa-n noul Legământ,
Mă-nchin plecat în umilinţă,
Că-n har viaţa-i, cu putinţă!

Dacă trăiesc o, Doamne sfânt
Este-o minune, a izbăvirii
Prin actul sublim al jertfirii,
Venit din ceruri pe pământ
Să-şi dovedească înjosirea,
Pentru-a da lumii mântuirea,

Şi pentru a spune-n Univers
C-a fost salvată guvernarea
Ameninţată cu schimbarea
De Lucifer, şi-al lui demers,
Precum că în lumile create
Nu mai au drept la libertate!

Dacă trăiesc o, Domnul meu
E pentru că-s a Ta făptură
Născut din calcul şi măsură,
Prin voia Ta, de Dumnezeu,
Cel Singur Veşnic, Creator,
Unic, cel ce dai viaţă tutuor!

Cel ce-n marea-Ţi bunătate
Şi-n dragostea nemărginită,
Ai acceptat viaţa-Ţi jertfită
Şi-a ierta lumea din păcate,
Spre a-mplini scopul creării
Prin actul trist al perturbării.

Dacă trăiesc, Doamne se cade
Să-Ţi aduc slavă şi-nchinare,
Să-Ţi aduc glorie în adorare
Pentru c-ai strâns atâtea roade
‘Ntre care sunt cuprins şi eu
În dragoste, sfânt Dumnezeu!

Flavius Laurian Duverna
15 septembrie 2012

Domnul, nu ne-a spus…

Domnul, nu ne-a spus
Că El ne va da o Ţară
Cu veşnica-i Primăvară,
Prin bucurii de nespus,
Fără a crede, în Isus.

Ţara sfântă cea de sus,
Cere jertfire şi lacrimi
Prin biruinţă de patimi,
Exemplu-având pe Isus,
Pentru păcate străpuns.

Domnul, nu ne-a spus
Că noi vom ajunge-n Rai
Fără-ncercări, fără-alai,
Fără-un cuget nesupus,
Ordinii cereşti de sus.

Ci făcut rob, al lui Isus,
De partea luptei cea bună
‘N-a frământării furtună,
Spre ţinta care ne-am pus
Unde harul, ne-a repus.

Domnul, nu ne-a spus
Că veşnicia ne-aşteaptă
Făr-aduce lupta dreaptă,
Dar că haru-I îndeajuns
Pentru viaţa cea de sus.

E al Său măreţ răspuns,
Pentru-a câştiga biruinţa
Şi-mplinindu-ne dorinţa,
Pentru Ţara cea de sus
Unde Împărat, e Isus.

Flavius Laurian Duverna
!4 septembrie 2012

Salvare mi-eşti, Isuse drag!

Salvare mi-eşti, Isuse drag
Din starea mea cea muritoare
Prin jertfa-n veci mântuitoare,
Căci ai dărâmat al morţii prag
Şi-ai nimicit orice gând vag,
Prin strălucirea-n sărbătoare!

Salvare mi-eşti, Doamne Isuse
Din lumea aceasta de dureri
Unde-mi trimiţi dulci mângâieri,
Prin vorbe tandre şi-n har spuse
Prin bucurii scumpe aduse
Luând din sarcina-mi, poveri!

Salvare eşti, o, Doamne Sfânt
Din al robiei jug de moarte
De cerul sublim să am parte,
De raiul splendid pe Pământ
Cum scris este-n sacrul Cuvânt
Din cea mai minunată Carte!

Flavius Laurian Duverna
13 septembrie 2012