Intercer – Poezii si editoriale

Armură ai din văluri, catifea, mătase,
Rupi săbii ascuțite prin ton mângâietor,
Faci sărbători din clipele frumoase,
Și-un cânt de păsărele ți-alungă orice nor.

Prezența ta gingașă gonește-orice dureri,
Speranță, zâmbet, lumină semănând,
Prăpastia disperării și-a nopții până ieri,
A dispărut cu totul din reci priviri și gând.

Ești ne-nțeles, pari dăltuit în piatră,
Când ai ca prizoniere lacrimi, răni adânci,
Le va goni doar El, Isus, îndată,
Veți sta de vorbă singuri, vei fi liber să plângi!

Îngândurat și enigmatic uneori,
Ridici în jurul tău zid de tăcere,
În alte zile parcă vrei să zbori,
Prea complicat ești, suflet de femeie!

Floare de colț

Pe drum în jos, la Ierihon

Pe drum în jos, la Ierihon
Între tâlhari dac-am căzut,
Şi m-au prădat şi m-au bătut
Insinuând ’n-al lor jargon…
Puteri, pentrucă n-am avut,
Rămas-am jos, rănit şi slut.

S-a întâmplat pe acea cale
Să treacă un preot grăbit
De parcă nici nu m-a zărit,
Că mă aflam căzut în vale…
El n-avea treabă, că-s lovit
Şi-acei tâlhari m-au jefuit.

Nu s-a oprit deloc din drum
Şi mai departe, s-a gândit
Pe drumul în plan socotit
Că nu-i timp de stat acum,
Sunt alte treburi de-mplinit
Pân-soarele, n-a asfinţit.

La fel, trecut-a şi-un levit
Nepăsător pe lângă mine
Aflat în dureri şi-n suspine,
Dar şi-acesta, m-a ocolit,
De starea-mi fiindu-i ruşine,
De rănile, de sânge pline.

Dar un Samaritean, milos,
Din drumul său el s-a oprit
Cu milă spre mine-a privit,
Şi-apoi m-a ridicat de jos
La un han mare, a poposit
Şi vânătăile, mi-le-a-ngrijit.

După aceasta, la plecare
I-a dat pentru adăpostire,
C-a putut s-ofere îngrijire,
Hangiului, pentru cazare
Doi lei, plin de mulţumire
Pân-se va-ntoarce la venire.

Şi i-a zis să mă-ngrijească
Cu toată atenţia-n ardoare
Până voi merge pe picioare,
Că totul avea să plătească
Din ce va fi să cheltuiască,
Pân-la completa vindecare.

Flavius Laurian Duverna
24 septembrie 2012

De aş putea spre cer să zbor

De aş putea spre cer să zbor,
Aş zbura-n sus, şi tot mai sus
Să pot s-ajung l-al meu Isus,
Cel ce mi-a fost Izbăvitor
Prin sângele-I sfânt Salvator
Şi mântuirea mi-a adus.

De aş putea spre cer să zbor
Spre înălţimi uşor m-aş duce
Cu inima în cântec dulce,
Să trec prin plasma norilor
Purtat de-al întâlnirii dor,
Cu Cel ce-a suferit pe cruce.

De aş putea spre cer să zbor
Prin spaţii pline de minuni,
Roade-ale Marii-Nţelepciuni
A Dumnezeului cel Creator,
Le-aş contempla, şi uimitor
’Nălţa-voi gându-n rugăciuni.

Pentru minuni ne mai văzute
Ce Dumnezeu le-a pregătit,
Pentru acel ce-i mântuit
Şi care acum nu sunt ştiute,
Când ele vor fi cunoscute
Îl voi mări-n veci că le-a zidit.

Flavius Laurian Duverna
23 septembrie 2012

De două mii de ani…

De două mii de ani se luptă
Satana, cu urmaşii lui Isus,
Şi-n bătălia ce-au de dus
În lupta lor neîntreruptă
Mulţi au căzut cu haina ruptă
Dar s-au sculat, cu ţinta sus.

În lupta lui înverşunată
De-a-i subjuga prin ispitiri,
Şi ai trânti-n nenorociri
Credinţa de-a fi defăimată
A cules roade câte-odată,
Şi-a triumfat prin amăgiri.

Dar focul care l-a aprins
De-a-i tortura şi a-i distruge
Prin metode, a-i constrânge
Nu-ntotdeauna i-a învins,
Ci prin credinţă, ei au stins
Voinţa lui prin jertfe-n sânge.

Pe eşafoduri, şi pe ruguri
Creştinii-au stat la datorie,
Cu viaţa au depus mărturie;
În aparenţă, rămaşi singuri
Stăpâni pe sine şi pe gânduri,
Credinţa, şi-au menţinut vie.

În Duhul Sfânt, Mângâietorul
Că pot răbda, s-au bucurat,
Pentrucă-n viaţă-au suportat
Pentru Hristos, Mântuitorul,
Cel ce le-a fost Izbăvitorul
Din vraja morţii, din păcat.

Flavius Laurian Duverna
21 septembrie 2012

Dezleagă-ţi lanţul răutăţii!

Dezleagă-ţi lanţul răutăţii
Cu care cel rău te-a încins
Şi-n întregime te-a cuprins,
O, în detrimentul dreptăţii
Împotmolită-n piaţa obştii,
De-atâta rău ce s-a extins!

Să ştii că de-acum ai putere
Căci peste negrul întuneric
A strălucit sublim, feeric,
Cuvântul plin de mângâiere:
Nimeni prin har nu mai piere,
Ce-i smuls din laţul Luciferic!

Dezleagă-ţi lanţul de robie
Prin care firea pământească
Stăruie ca să domnească
Zbătându-se-n vremelnicie,
Umbrind a crucii bucurie
Prin Jertfa ei să mântuiască!

Prin Duhul Sfânt te întăreşte
În crunta noapte-a disperării,
Căci preţul răscumpărării
A fost plătit Dumnezeeşte,
Pentru că Tatăl Te iubeşte
Şi Şi-a dat Fiul, crucificării!

Flavius Laurian Duverna
20 septembrie 2012

Aş vrea Doamne să Te-ntâlnesc!

Aş vrea Doamne să Te-ntâlnesc
Pe nori, în gloria măririi Tale
Cântându-Ţi imnuri de-osanale,
În dragostea ce-o preţuiesc
Pentru cortegiul Tău Regesc,
Pe cea mai maiestuoasă Cale!

Aş vrea Doamne să Te-ntâlnesc
Pe nori, în slava gloriei depline,
Când vei veni din zări senine
Spre punctu-acesta pământesc
Din Universul sfânt ceresc,
Ce-n totalmente-Ţi aparţine!

Aş vrea Doamne să Te-ntâlnesc
Când ve chema pe-ai Tăi copii
Dintre cei morţi, şi dintre vii,
În spaţiul Tău Dumnezeiesc
Unde ei liniştea-şi găsesc,
De-acum şi pururea, în veşnicii!

Şi-atuncea Doamne,-n bucurie
Pentru iubirea Ta cea mare,
Că lumea de sub condamnare
Tu-ai mântuit-o pe vecie
Redându-i pacea-n armonie,
Te voi slăvi-n scumpă cântare!

Flavius Laurian Duverna
19 septembrie 2012

Aşteptarea ne-nţeleasă

De-a lungu´-a patru mii de ani
De la căderea din Eden,
Aflat pe propriul său teren,
Omul, înconjurat de duşmani
A aşteptat, să se-mplinească
Făgăduinţa cea cerească.

Şi totuşi, când s-a împlinit
Valoarea Ei spirituală
N-a fost primită, ci-ndoială
Cel Rău în suflete-a sădit,
Cum că-n persoana lui Isus
Nu-i El Mesia, cum s-a spus.

Ei L-aşteptau să-i izbăvească
De-oştirile cotropitoare
Ale romanilor ce-n răzbunare,
Nu încetau să-i umilească
Ca naţiune, ca popor,
Sub jugul greu şi-apăsător.

N-au înţeles la timp solia,
Că Cel promis să-i izbăvească
Şi de păcat să-i mântuiască
În prooroci, numit Mesia,
A venit, precum s-a zis
Şi cum în Scripturi este scris.

Ei aşteptau, să-i libereze
Din a Cezarului supuneri,
Dar El a dus crucea pe umeri,
Din rol n-a vrut să dezerteze,
Şi-a dus-o până la Calvar
Dând lumii timpul cel de har.

Flavius Laurian Duverna
18 septembrie 2012

Când a sosit Doamne momentul!

Când a sosit Doamne momentul
Să-mi adresezi dulcea chemare
Prin dragostea Ta iubitoare,
Acesta a fost evenimentul
Soliei scumpe, salvatoare,
Din calea vieţii spre pierzare
Unde mă transporta curentul
Cu-a lui vrajă, nimicitoare!

Când a sosit o, Doamne ceasul
Sfintei chemări la pocăinţă,
Din starea mea de necredinţă
Mi-am îndreptat în grabă pasul
Pe calea Ta sfântă şi bună,
Chiar de-a pornit atunci furtună
Pe mare să-mi scufunde vasul
Cu mine-ai rămas împreună!

Când a sosit o, Doamne, clipa,
Şi-am luat decizii de schimbare,
Viaţa-ntreagă-n transformare
A-ndepărtat din drum risipa
Acelui timp, de nelucrare,
Prin cea mai sfântă consacrare
Şi şi-a-ndreptat spre cer aripa,
În zborul către-al vieţii Soare!

Flavius Laurian Duverna
18 septembrie 2012

Zbor diafan plin de culoare,
Sorbind nectarul parfumat din flori,
Se odihnește – apoi dispare,
Urmând destinul celor trecători.

Se urcă porumbei spre ceruri,
Iar vulturi se coboară din înalt,
Unii vestind pace de-a pururi,
Ceilalți supremația nu-și împart.

Sfidând distanțe, gravitație,
Săgeată de argint mai sus de nori,
E-un vis real cu-atâta grație,
Mijlocul elegant prin care zbori.

Dar sunt și aripi nevăzute,
Purtate doar de îngeri, heruvimi,
Din albe străluciri făcute,
Stau lângă noi sau în cerești mulțimi.

Hai, pe ale vântului aripi,
Ce minunat e să plutești ușor,
Să uiți de rele și de griji,
Să te ridici deasupra tuturor!…

La umbra aripilor Sale,
Loc de scăpare, iată, am aflat,
Problemele fug de pe cale,
Ca David cânt, mă rog neîncetat.

Credință, entuziasm, iubire,
Ne vor purta peste întreg pământ,
Salvare fără mărginire,
Cu cei trei îngeri astăzi trâmbițând!

Floare de colț

De vrem sau nu, tot construim,
Cu fiecare zi ce trece,
Colibă mică ori castel,
Sau caracter de nota zece.

La materiale – obișnuite,
Oferta e foarte variată,
Cele de preț sunt greu găsite,
Se sapă – adânc în munți de piatră.

Unde e locul de-amplasare?
Pe munte, pe nisip să fie?
Alegi ușor, la întâmplare?
Ce-ai așezat la temelie?

Vai, ce construcție insolită!
Lemn, fân, ici colo nestemate,
Trestie cu-argint este unită,
De stropi de aur sunt urmate!

Asta numești tu chibzuință
Și socotești că-i libertate?
Astfel arată – a ta ființă,
Firesc și sfânt amestecate?

Ai folosit dreptate oare?
Curaj, răbdare-n încercări,
Și-n cele bune cumpătare?
Un țel privești mereu în zări?

N-ai vrea să chemi azi un Constructor,
S-așeze totul cum e bine?
De ești supus și-ascultător,
Va face un om nou din tine!

Floare de colț