decembrie 13, 2012
Când am venit, Doamne la Tine!
Când am venit, Doamne la Tine
Pe-acest pământ eram străin
Şi sufletu-mi de lacrimi plin
Îmi produceau amari suspine,
Ce-n abundenţă m-apăsau
Şi desnădejdi îmi conturau,
Iar golul minţii creştea-n sine!
Dar Tu, O Doamne,-Ta putere
Asupra mea Ţi-ai arătat-o,
Iubirea Ţi-ai manifestat-o
Şi-n harul şi sfânta-Ţi vrere,
Cuvântul mi-ai descoperit
Că drumul meu L-ai pregătit,
Mregând la Golgota-n tăcere!
Când am venit, Doamne la Tine
Pe-acest pământ nu-ntrezăream
Un viitor cum îmi doream,
Căci lacrimi multe şi suspine
De neputinţe îmi spuneau,
Că speranţele-mi se năruiau
Ne-având suport de-a le susţine!
Dar Tu, o Doamne,-a Ta putere
Ţi-ai arătat-o şi prin mine
Atunci când am venit la Tine!
Prin lacrimi multe şi durere
Tu mi-ai dat sfânta asigurare
A grijei scumpe-ocrotitoare
Prin Dragostea, în mângâiere!
Flavius Laurian Duverna
25 august 2012
decembrie 13, 2012
La Tine Doamne, m-ai chemat!
La Tine Doamne, m-ai chemat
Spre-a face-o sfântă pocăinţă,
Şi ard de-a dorului dorinţă
Că-azi sunt copil de Împărat
Cu-n nume aşa de minunat,
Un nume prin făgăduinţă!
Doamne, m-ai chemat la Tine
Când sufletul mi-era înfrânt,
Când soarta vieţii pe pământ
Se arăta-n plâns şi suspine
Cu zile de amaruri pline,
C-aşa ai vrut, Stăpâne Sfânt!
M-ai chemat, Doamne La Tine
Ca Tu să-mi dai o mângâiere,
Să-mi torni peste a mea durere
Balsam din slăvile divine,
Din cerul sfânt cu zări senine
Ce-n harul sfânt îmi aparţine!
La Tine m-ai chemat o, Doamne
Şi Ţi-am răspuns cu bucurie,
Prin laude-n statornicie!
Nimic nu poate să mă-ntoarne
Voinţa-mi, să mi-o răstoarne
Din drumu-ales, spre veşnicie!
Flavius Laurian Duverna
25 august 2012
decembrie 13, 2012
De când am cunoscut Iubirea
De când am cunoscut Iubirea
Prin Planul de creaţiune,
În Sfânta mare-Nţelepciune
Spre-a fi salvată omenirea
Din neagra ei apostazie,
Doamne-am primit cu bucurie
Şi cu speranţă sfântă ştirea!
De când am cunoscut Iubirea
Prin Singurul Tău Fiu predat
Pentru al lumii grav păcat,
Am înţeles că-n răstignirea,
Prin jertfă poate să-l renască,
Pe păcătos, să-l mântuiască
Cum la-nceput a fost cu firea.
De când am cunoscut Iubirea
Aşa cum la Golgota a fost,
Mi-a dovedit că are-un rost
Să-mi poată face ispăşirea…
Prin sângele-I ce L-a vărsat
Când S-a lăsat crucificat
Ca să-mi aducă Mântuirea.
De când am cunoscut Iubirea
Curgând în susurul cel dulce,
Şi fără murmur sub grea cruce
Spre-a-şi dovedi neprihănirea…
Luceafăr Sfânt de dimineaţă,
Peste-nălţimi de nori şi ceaţă,
Prin strălucire, Ţi-ai menirea!
Flavius Laurian Duverna
24 august 2012
decembrie 13, 2012
Doamne, vreau să Te urmez!
Doamne, vreau să Te urmez
Ori şi unde Te vei duce,
La Cuvântul Tău veghez
Căci El liniştea mi-aduce
Când umil m-aflu sub cruce!
Doamne, vreau să Te urmez
Ori şi unde Tu vei merge,
Şi prin Duhul priveghez
Voaia-Ţi spre a înţelege
Cum se-arată-n sfânta Lege!
Doamne, vreau să Te urmez
Ori şi unde-ai fi, împreună,
Veşnic s-am acelaş crez:
Că lângă Tine se-adună,
Toţi cei ce-au inima bună!
Doamne, vreau să Te urmez
Ca un mieluşel Păstorul,
Nu vreau ca să-ntârziez,
Ci să fiu cu-ntreg poporul
Când pe cer, s-o ivi norul!
Flavius Laurian Duverna
24 august 2012
decembrie 12, 2012
Din ea ne naștem către un țel sublim,
O respirăm în fiecare clipă,
Atinși de vraja ei ghețari topim,
Știm, cerul a făcut risipă.
E nelipsită-n suflet de copil,
De tânăr sau cu zile multe,
N-are veșmânt bogat și nici umil,
Ea știe inimile să asculte.
Răzbate cu răbdare an de an,
Suportă și dureri și răutate,
Acoperă asprimi, nu luptă-n van,
Alină sufletele sfărâmate.
Ce delicat și-atât de prețios,
E darul minunat din veșnicie,
Adus la noi prin voia lui Hristos,
Flacără scumpă, veșnic vie!
Floare de colț
decembrie 10, 2012
Privirea Ta – senin pătrunzător
prin suflet, dincolo de mine.
Zâmbetul Tău alungă nor,
dureri, amaruri sau suspine.
Mi-auzi chiar ruga nerostită
și strigătul ce-n mine țipă.
Îmi dai putere în ispită,
de dragoste faci doar risipă.
Și vorba Ta furtuni gonește,
cu lacrimi mustri, corectezi.
Parfum de bunătate este
în mâna Ta ce-alină la amiezi.
Ce drept și demn Ești în ținută,
Oaspete drag și așteptat,
Mult farmec din făptura Ta plăcută,
dărui la toți îngândurat.
Ei nu cunosc în haina simplă
pe Mesia cel prorocit
Și Te resping. Așa se-ntâmplă
cu cei ce-au înțeles greșit…
Picioarele-Ți sunt prăfuite
de lungul drum pân la păcat,
Te-apleci mereu, spre vlăguite
trupuri ce-adânci dureri au suportat.
Privindu-Te mereu pe Tine,
nici nu observ că m-am schimbat
Și vreau de-acum să fac doar bine
la toți oricând, imediat.
Floare de colț
decembrie 6, 2012
De-atâta timp tot mergem prin pustie,
Privim cu dor peste Iordan spre Canaan.
Se-adaugă mereu an lângă an…
Dar Împăratul când o să mai vie?
Am murmurat ades. Cu necredință
Ne-am îmbrăcat și inimi și gândire,
În jurul nostru, iată, nu-i părere,
Pietre vorbesc. O! Este cu putință?
Ne-am speriat de ziduri și de care,
De uriași sau alte-amenințări,
N-am ascultat de ale Domnului chemări,
Prudența fiind o scuză la oricare.
E prea năvalnic, rece, azi Iordanul!
Am învățat să-l trecem – teorie,
Dar practic prea puțin se știe,
Sperăm mereu că se va întâmpla la anul…
Floare de colț
decembrie 4, 2012
Pe-o uliță uitată,
dintr-un sărman cătun,
Trecuse o căruță
mânată de-un om bun,
Câțiva bușteni tăiase
căci iarna se grăbea,
Un vânt și-o ploaie rece
adus-au vremea rea.
A doua zi deodată
timpul se răzgândi,
Cerul se luminase
și soarele sclipi.
Pornise după treburi
bătrânul aplecat,
În urma de copită
stă cerul răsturnat…
Floare de colț
decembrie 2, 2012
Din atelierul prea modest și mic,
Se nalță laude și mulțumiri,
Înviorând tovarăși sau amic,
Gonind tristeți, poveri, neîmpliniri.
Scară spre nori din sfinte melodii,
Aduce iute cerul pe pământ,
Aleargă îngeri răi la munți pustii,
Când ei aud pe-acel Tâmplar cântând.
Ca un izvor de har vindecător,
Iubire, bunătate revărsând,
Peste bătrâni, copii sau călător,
Cămile, măgăruși, păsări din crâng.
La toți atent în orice pas din zi,
Observă neputințe și dureri,
El niciodată nu va ocoli,
Pe cel lipsit de ajutor, fără puteri.
Se luminează chipuri ostenite,
Chiar viața pare că-i mai fericită,
Când trece El pe uliți prăfuite
Și-alină blând făptura cea rănită.
El – Prințul Universului întins,
Cuvântul său mii galaxii susține,
Se-apleacă, iată, gingaș a atins
Micuța pasăre și-o face bine.
Floare de colț
noiembrie 29, 2012
M-a convins Doamne, Iubirea!
M-a convins Doamne, Iubirea
Că trăiam în rătăcirea
Unei vagi gândiri pierdute
Care-mi hrănea sufletul
Exprimându-mi umbletul
Multor planuri concepute,
Şi cu patos susţinute!
M-a convins Doamne, Iubirea
Că aflându-mă-n neştirea
Rostului pe-acest pământ,
Al lumei, ce-a fost create
Ca să stăpânească toate,
De Dumnezeu prin Cuvânt…
Ţi-am înţeles, glasul sfânt!
M-a convins Doamne, Iubirea
Căci neştiind, neprihănirea
Ce-a venită prin credinţă,
În Jertfirea din Calvar,
Nu ştiam că mi-a dat har
Pentru lupta-n biruinţă
Cu păcatu,-n consecinţă.
M-a convins Doamne, Iubirea
Că Tu ceri desăvârşirea
De la-orice copil al Tău
Ce-a intrat pe poarta strâmtă
Şi-n lupta mare se-avântă,
Pentru-a trece-al morţii hău
Din războiul, cu cel rău!
Flavius Laurian Duverna
24 august 2012
