Intercer – Poezii si editoriale

Zburând cu gândul…

Zurând cu gândul între stele,
Prin Galaxiile vaste, cereşti
Doamne, dorinţele mele
Numai Tu mi le-mplineşti,
Căci Tatăl meu ceresc eşti!

Nummai Tu, dai mântuirea
Prin Jertfirea din Calvar
Ce mi-aduce izbăvirea
Prin dragoste şi prin har
Ce n-au margini nici hotar!

Zburând în sferele cereşti
Cu-alte planete şi-alte lumi
Ce-s pline de multe minuni
De glorii sfinte, Dumnezeeşti,
Doamne bun, ce mare eşti!

Cu reverenţă şi-nchinare
Eu mă proştern în umilinţă,
În faţa dragostei cea mare
La care toate-i cu putinţă
Prin nesecabila-I ştiinţă.

Zburând cu gându-n-aripat
Prin Universul fără margini,
Voi strânge-n suflet imagini
Din Cosmosul îndepărtat,
La care s-am de meditat.

Din vastitatea sa imensă
Plină de ştiinţă şi mistere,
Voi aduna ca recompensă
Şi n-or mai fi deloc himere,
Căci toate vor fi la vedere.

Flavius Laurian Duverna
12 iulie 2012

Vreau azi Doamne!…

Vreau azi Doamne ca să cânt
Dragostea Ta salvatoare,
Care-a fost atât de mare
C-ai venit pe-acest pământ,
Şi-n preasfânta-Ţi îndurare
Prin măreaţa Ta-ntrupare
Ne-ai sfinţit doar prin Cuvânt!

Ne-ai dat Doamne izbăvirea
Prin harul în Jertfa Sfântă,
Şi inima-mi cu drag Îţi cântă
Căci astfel, neprihănirea,
Haina-Ţi albă, preacurată
Prin har ne-a fost acordată,
Fără vreun drept, mântuirea!

Vreau azi Doamne ca să cânt
Dragostea Ta ce m-a-nvins
Şi-n dreptatea-Ţi m-a cuprins
Prin Cuvântul Tău cel sfânt,
Ce drept mi-a descoperit
Cum pentru mine-ai murit,
Dar n-ai rămas în mormânt!

Ci, Doamne, Te-ai ridicat
A treia zi, cum ne-ai spus
Scumpul meu, Hristos Isus,
Dând dovezi, c-ai înviat
Patruzeci de zile încă,
Nelăsând în beznă adâncă
Pe-apostolii, cu care-ai stat!

Flavius Laurian Duverna
12 iulie 2012

Sonetul primilor Martiri

Când umbla cu ucenicii, Domnul Isus i-a-nştiinţat
Că atunci când vor fi singuri, ei vor fi şi prigoniţi;
Pe lângă faptul acesta, unii, vor fi chiar şi omorîţi
Din prcina Numelui Său, Mântuitor veşnic Împărat.

El a vrut ca să-i prevină că-n a lor viaţă de-oropsiţi
Nu vor fi în siguranţă pe-acest pământ blestemat,
Căci aici domneşte Lucifer, având titlul de-Apostat
Cel care le va produce, multe, necazuri şi suferinţi.

După ce-au primit puterea Duhului ce Sfânt ceresc,
Diaconul Ştefan a fost întâiul, martir cu pietre ucis,
Pentrucă vorbea puternic, de harul Dumnezeesc!

Apoi, de sabia lui Irod, a căzut Iacov, cel proscris
Fiind martiru-al doielea, prin curaj duhovnicesc,
Mărturisind pe Mesia, cum în Scripturi se-flă scris.

Flavius Laurian Duverna
11 iulie 2012

Sonetul Neamurilor

După învierea Sa, apostolii, pe Domnul L-au întrebat:
Doamne, Împărăţia lui Israel, din nou o vei reaşeza?
Atunci răspuns Domnul le-a dat, pentru ce-i interesa:
Nu e treaba voastr-a şti, vremuri şi soroace neapărat,

Ci, când veţi primi Duhul Sfânt, în lucrare veţi pleca
Şi-n Ierusalim martori veţi fi, şi-n orice loc depărtat,
Pân-la marrgini de pământ, Cuvântul va fi proclamat,
La Neamuri îndepărtate, care astfel ele se vor bucura.

Şi aşa s-a şi-ntâmplat după ce-a fost dat Duhul Sfânt
Apostolii au pornit, să vestească, cu tărie Evanghelia
Printre Neamuri cu credinţă-n orice loc de pe pământ,

Şi toţi cei, ce auzeau Cuvântul, privitor la Împărăţia
Cea de har în Jertfa Sfântă, se supuneau sub Cuvânt,
Că-n Hristos, Miel sfânt de jertfă, ei aflat-au veşnicia.

Flavius Laurian Duvena
10 iulie 2012

Sonet Pascal

Înainte de praznicul Paştelor, Isus Domnul, ce ştia
Că ceasul Său I-a sosit, din lumea aceasta să plece,
Fiindcă-Şi iubea ucenicii, pe cei aleşi, doisprezece,
I-a iubit până la capăt serbând Paştele cum se scria.

După ce a spus cum lucrurile ele-aveau a se petrece
A trimis pe ucenici în cetate să contribuie la bucuria
Paştelui de-al pregăti, astfel, să marcheze Împărăţia
Cea a harului ceresc, a iubirei, ce nimica n-o întrece.

Şi Domnul, al lumii Mântuitor, i-a spălat pe fiecare
Ca şi-un smerit servitor, nefăcând nici-o distincţie,
Şi-apoi cu ştergaru-ncins, le-a şters ale lor picioare,

Sugerându-le că tot la fel, făr-a ţine la vreo funcţie,
Să procedeze şi ei, neuitând, de Iubirea salvatoare,
Ce prin jertfă a stat la bază, pentru noua Împărăţie.

Flavius Lauria Duverna
09 iulie 2012

Sonetul Bunei Vestiri

Îngerul Gavril din cer, de Dumnezeu fiind trimis
S-a pogorât într-o cetate: Nazaret din Galileia,
Mariei ca să-i anunţe, că-a fost aleasă femeia
Ce va naşte pe Isus, pe cel care-a fost promis.

Dar fecioara prea curată, a continuat ideia:
– Cum se face neştiind de bărbat precum ai zis?
Însă-n cartea lui Isaia, se afla, şi-aşa sta scris,
Şi în multe inimi astfel, el aprinsese scânteia,

Unei speranţe de veacuri, în venirea lui Mesia,
Eliberator puternic, ca să-i scape de-asuprire
Şi din nou, El să aşeze, prin mărire Împărăţia,

Ne-nţelegând că Mesia venea prin neprihănire
Ca s-aducă izbăvirea, terminând cu preoţia
Şi că-n Jertfă împlinea, planul cel de mântuire.

Flavius Laurian Duverna
08 iulie 2012

Regele meu…

Regele meu scump, este Isus
Cel care-I Fiu de Dumnezeu,
Care pentru păcatul meu
S-a coborât din cer, de sus
Şi-a luat povara lumii-ntregi,
Ce-a fost atât de-apăsătoare
Sub crucea grea, osânditoare
Concretizată-n făr-delegi.

Regele meu scump, este Isus
Cel care-I Salvatorul meu
Eliberând sufletu-mi greu
De al păcatului bold nesupus
Sub cea mai cruntă apăsare,
Prin faptul că-l satisfăcea
În tot ce el îi poruncea,
Sub crâncena sa subjugare.

Regele meu scump, este Isus
Cel care nu m-a osândit
Când în păcat El m-a găsit,
Ci m-a săltat la El în sus,
M-a luat pe braţu-I iubitor,
Pe răni balsam El mi-a turnat
Şi-n dragostea-I m-a vindecat
Spunându-mi că-I Mântuitor.

Regele meu scump, este Isus
Cel ce-n stadiul desăvârşirii
Planul cel sfânt al mântuirii
La Golgota sus, L-a adus
Prin Jertrfa crucii împlinită,
Desăvârşind iubirea-I mare
Prin dragostea Sa salvatoare,
Dându-mi o viaţă fericită.

Flavius Laurian Duverna
07 iulie 2012

E nouă geanta, nouă uniforma,
Sub pod de flori azi trece clasa-ntâi,
Emoția chiar îți taie răsuflarea,
Tărâm de vis atingi, uimit rămâi.

Atâtea taine – așteaptă ferecate,
Cuvintele sunt zâmbete din stele,
Drum de lumină, perle minunate,
Se-arată pas cu pas zburdând rebele.

Dar viața nu e joc și nici cântare,
E-un drum destul de aspru uneori,
Păstreaz-o deci în gând, căci e-o zi mare,
Sădește visul, nu privi la nori!

Cunoaștere, simțire, datorie,
Vei desluși încetul cu încetul,
Da, fericită viața-aș vrea să-ți fie,
Înțelegând și-n trudă alfabetul!

Floare de colț

De șase mii de ani vorbe
în alb sau negru învăluie
locuitorii Planetei albastre.
De ce oamenii le cred mai mult
pe cele ale Arhiamăgitorului?

Nu veți muri – i s-a spus
Evei în Grădina Eden
și de atunci multe șoapte
ne farmecă auzul. Astăzi
mai mult ca oricând,
vorbele descurajatoare
s-au înmulțit…

Nu se poate trăi fără
să minți, să furi, să
înșeli – devine o scuză
plauzibilă pentru mulți.
Toate categoriile de oameni
au pregătite șoapte pe măsură.
Nici cei bolnavi nu sunt
trecuți cu vederea.

Dumnezeu te-a părăsit,
nu te mai iubește – sau
Lui Dumnezeu nu Îi pasă
de tine.

Păcatul tău e prea mare
ca să fie iertat.- Atât de des
șoptește Cel Rău
Dumnezeu te-a uitat –
apoi
Mântuirea e pentru alții,
nu și pentru tine – unită cu
Nu ești printre cei aleși,
nu vei fi mântuit.

Pe mulți îi aduce
la disperare.
Pentru problema ta
nu există soluție.
Pe alții îi amăgește fatal
Mâine predă-te lui
Dumnezeu, azi mai
păcătuiește pentru ultima
dată! – sau

Ești prea tânăr
ca să te consacri lui
Dumnezeu, distrează-te!
Încearcă plăcerile vieții,
trebuie să cunoști răul
ca să poți îmbrățișa
apoi binele!

Pentru creștinii
sinceri, devotați, amare
vorbe mincinoase sunt
pregătite cu migală.-
Nu se poate trăi
fără să păcătuiești. –
Să-l credem pe Marele
Amăgitor? Nu!

Domnul Hristos S-a întrupat și
a luat natura umană
păcătoasă și degenerată
după patru mii de ani.
Nu S-a folosit de natura
divină și a devenit
pentru noi un Exemplu
desăvârșit că se poate
trăi fără păcat ( prin alegere )
când există o relație cu
Dumnezeu, credință, iubire,
ascultare și locuirea
lăuntrică a Duhului Sfânt.

Despărțiți de Mine
nu puteți face nimic!
Dacă păziți poruncile Mele,
veți rămânea în dragostea Mea,
după cum și Eu am păzit
poruncile Tatălui Meu și
rămân în dragostea Lui.
Ioan 15,5.10
Fiindcă atât de mult a iubit
Dumnezeu lumea, că a dat
pe singurul Lui Fiu,
pentru ca oricine crede în El,
să nu piară, ci să aibă viața veșnică.
Ioan 3,16
Tu, pe Cine crezi?

Floare de colț.

La ceruri m-a atras Iubirea

La ceruri m-a atras Iubirea,
Iubirea cea din veşnicie,
Iubirea ce mi-a schimbat firea
Dându-mi enorma bucurie,
Căci Tatăl ceresc, El mă ştie
Când în rugă-I cat privirea,
Ca să-I aduc mulţumirea.

La ceruri m-a atras Iubirea,
Iubirea ce mi-a dovedit,
Că-n joc Şi-a pus neprihănirea
Când Ea din ceruri a venit
Şi la Calvar S-a răstignit,
Să-mi poată-aduce izbăvirea,
Să ştiu ce-nseamnă fericirea.

La ceruri m-a atras Iubirea,
Iubirea ce mi-a arătat,
Că sus pe cruce răstignirea
Ea pentru mine-a acceptat
Şi moartea grea a suportat,
Prin Ea s-am în veci mântuirea
Să-I cunosc slava şi mărirea.

Flavius Laurian Duverna
07 iulie 2012