Omul
Fărâmă de lut gânditoare,
oftaturi și vise-ascunzând,
Priviri întorcând înspre soare,
treci zilnic prin ploaie și vânt.
Te naști din dureri spre durere,
de vrei, nu ai fost întrebat,
La cine sau unde ai cere,
în ce veac sau falnic palat…
Te-ntrebi ce mister e pe lume,
sensul vieții tot căutând,
O singură Carte anume,
răspunde la ce ai în gând.
Deschide îndată Scriptura,
te roagă, citește atent,
Vei înțelege cum ura
din cer a venit pe pământ.
Satana dorise mărire,
minciuni răspândi tuturor,
Cerul începu să se mire,
mulți îngeri căzură ușor.
Nevoind a se-ntoarce supus,
stăruind în rău tot mereu,
Fu alungat de Blândul Isus,
de la tronul lui Dumnezeu.
Din tot universul de stele,
doar Eva fu amăgită,
Păcatul aduse doar rele,
mândrie, poftă, ispită.
Te-ntrebi revoltat cu uimire
Ce legătură-i cu mine?
De ce moarte și putrezire?
Ce vină am, când eu fac bine?
Isus a murit pentru tine,
păcatul să-ți fie iertat.
Războiul din cer, să știi bine,
la Cruce și el s-a-ncheiat.
Alege-ți Stăpânul acum,
Ce vrei să urmezi ne-ncetat,
Pe Isus Hristos, Domnul cel Bun,
ori Satan înfrânt și păcat?
Și faptele, vorbele tale,
pe Cine primești imediat,
Arată la toți pe ce cale,
Ce Domn tu asculți și-ai urmat.
Desigur, nu putem răspunde,
la multe alte întrebări,
Dar știm cu siguranță unde
vom fi cu-Isus mai sus de zări.
Făptura noastră trecătoare,
în slavă se va îmbrăca,
Privind spre Hrist ca la un soare,
cântând mereu spre lauda Sa.
Floare de colț
