Intercer – Poezii si editoriale

Lumina mea e Domnul, Minunat!

Lumina mea e Domnul, Minunat!
Cu El nu voi umbla în întuneric,
Pe-al vieţii drum va fi neîncetat
Cu mine alături pentru orice sfat,
Gata-n orice timp, şi nu himeric.

La dreapta mea El mă va sprijini
În clipe de nevoi şi de primejdii,
Şi când strâmtorările m-or asalta
El va interveni şi nu mă va lăsa
De a pica în mreaja deznădejdii.

Lumina mea e Domnul, Minunat!
Şi voi umbla-n lumina Lui aprinsă
De focul dragostei, sus la Calvar
A Jertfei sfinte preamărite-n har,
Ce s-a-ncercat ca Ea să fie stinsă.

Dar, nu au putut mai marii lumii
S-o pună sub obroc, acoperită,
Ci mai degrabă Ea s-a-mprăştiat
Şi peste tot pământu-a luminat
Şi-a strălucit cu slava ei sfinţită.

Lumina mea e Domnul, Minunat!
Din anii cei mai dragi ai tinereţii,
El m-a purtat în grijă zi şi noapte,
Si m-a hrănit cu pâine şi cu lapte
Din Cuvânt, dându-mi forţa vieţii.

Prin ale vremii crunte intemperii
M-a susţinut prin grija iubitoare,
Prin ajutorul dat în ceasurile rele
Să trec momentele cele mai grele
Să urc mereu pe culmi înălţătoare.

Lumina mea e Domnul, Minunat!
În El mă-ncred că mi-e Mântuitor,
Că m-a iertat prin jertfa-I Sfântă
De-aceea, şi inima şi suflet cântă
Slavă şi mărire, Domnului biruitor!

Flavius Laurian Duverna
20 martie 2012

Vorbe rele o mulțime,
Către tine vin șuvoaie,
Parcă-s roiul de albine,
Sau furtună ce te-ndoaie.

Binișor capul ridică,
Să privești cu indulgență,
Poți să nu ai nicio frică,
Tu ai leac – indiferență,

Iată, dar, vin informații,
Cineva și-un păcat mare.
Se formează delegații,
Tu asiști cu nepăsare.

Bine e să smulgi neghina
Sau s-o lași și mai departe?
Dragostea cu disciplina,
Duc tot la imunitate?

Ne-am obișnuit cu toate,
Domnul Eu, Doamna Mândrie,
Rele, bune – amestecate…
Deodat Domnul o să vie!

Floare de colț

Ce pace sfântă!…

Ce Pace sfântă şi solemnă
Doamne bun mi-ai dăruit
Când harul sfânt l-am aflat
Prin Fiul Tău scump, iubit,
Ce la Calvar, El s-a jertfit!

Pentru a noastră mântuire
Pe crucea Golgotei-nălţată,
El S-a pus preţ de salvare
Prin jertfa-n răscumpărare,
Şi-a morţii-osândă ridicată!

Ce pace sfântă şi măreaţă
Mi-a adus Calvaru-n sânge,
Dându-mi marea mântuire
Prin scumpa-I neprihănire
În iubirea de-a ne strânge!

Ca să fim iar puşi în drept
Cum am fost de la-nceput
Prin creaţia-n desăvârşire,
Jertfa scumpă-n izbăvire
Pe Tatăl Ceresc L-a durut.

Ce pace sfântă şi sublimă
La cruce Doamne am găsit,
Căci acolo, Dumnezeirea
Şi-a făcut clar mărturisirea:
Că cer şi pământ s-au unit!

S-au unit pentru a spune
Cea mai mare Veste Bună
Şi-altor lumi din Univers,
Că-n Isus, au un alt mers
Libere, de a răului furtună.

Flavius Laurian Duverna
19 martie 2012

Îl vom vedea pe Dumnezeu!

Îl vom vedea pe Dumnezeu,
Pe-al nostru Tată, Creator,
Atunci când ne-o răscumpăra
Şi-ntre cei sfinţi ne-o număra
Prin Hristos Domnul, Salvator.

Pe crucea Golgotei sinistre
Prin singurul Său Fiu jertfit,
Ne-a demonstrat a Sa iubire
Monument veşnic suvenire,
Prin pactul morţii, înfăptuit.

Îl vom vedea pe Dumnezeu,
Pe-al nostru Tată, milostiv,
Ce pentru multele păcate
El S-a purtat cu bunătate,
Nu ne-a respins ostentativ.

Ci mai degrabă, S-a-ndurat
Şi în favoarea Lui cea mare,
În planul sfânt de mântuire
Ne-a spus că marea izbăvire,
E rodul dragostei-arzătoare.

Îl vom vedea pe Dumnezeu,
Pe-al nostru Tată, îndurător,
Ce ne-a-nălţat şi ne-a spălat
De-oribilul, groaznic păcat
Prin sânge Sfânt, mântuitor.

Pe crucea Golgotei ce-a curs
Ne-a demonstrat c-are putere
Când din mormânt a treia zi,
A fost strigat, spre-a se trezi
Înfăptuindu-se Sfânta-nviere.

Flavius Laurian Duverna
18 martie 2012

Dac-acum pot să-nţeleg

Dac-acum pot să-nţeleg
Dragostea Ta jertfitoare
Prinsă-n planul de salvare,
Doamne, pot să şi aleg
De ce parte să m-aşez,
Şi să-mi făuresc un crez!

Un crez în iubirea-Ţi mare
Ce s-a remarcat la cruce,
Când în supunerea dulce
Te-ai predat fără strigare,
La fel ca şi-o oaie tunsă
Când cu forţa este dusă!

N-ai deschis gura deloc
Când ai fost sub apăsare,
Ci în scumpa Ta răbdare
În proba cea grea de foc
Te-ai supus fără cârtire
Să dai lumii-ndreptăţire!

Dac-acum pot să pricep
Care-mi e a mea menire
În planu-Ţi de mântuire,
Atunci gata pot să încep
A-Ţi preda a mea voinţă
Spre a creşte în credinţă!

Şi urmându-Ţi pas cu pas
Pe-a vieţii cale frumoasă,
Sper să m-apropii de casă,
Sper să nu cad în împas,
Ci c-am să urc tot mai sus
Spre cerul Tău, drag Isus!

Şi-astfel vreau să împlinesc
Scumpa-mi mare bucurie,
Lumea-ntreagă ca să ştie
Cât de mult eu Te doresc,
Pentrucă-n iubirea-Ţi mare
Doamne am acum salvare!

Flavius Laurian Duverna
17 martie 2012

Nu te-ndoi în mersul vieţii!

Nu te-ndoi în mersul vieţii
Cănd apar cercări în cale,
Roua scumpă a dimineţii
Cade peste iarba moale,
Stropii reci o-nviorează,
Frunzele-i toate vibrează!

Nu te-ndoi pe-a vieţii cale
Când din nori apar furtuni
Şi vânturi suflă-n rafale,
Tu te-ndeamnă să-ţi aduni,
Toate forţele-n voinţă,
Ca să mergi spre biruinţă!

Nu te-ndoi pe drumul sfânt
De-ar bântui chiar uragane,
C-orice urgie pe pământ
Cât s-ar dezlănţui în toane,
Viaţa ta-ţi va fi păstrată
‘N cartea vieţii fiind notată!

Nu te-ndoi-n calea credinţei
Când la tot pasul ai ispite,
Căci laurii albi, ai biruinţei,
Cununi ce-au fost făgăduite
Vor primi-n dar toţi acei,
Ce-au stat în jarul dragostei.

Flavius Laurian Duverna
16 martie 2012

Mă simt atras, Doamne la Tine!

Mă simt atras, Doamne la Tine
De al Tău farmec dulce, sfânt
Din spaţiu-acestui trist pământ
Spre zările de-argint, senine,
Spre-acele lumi ce-au altă viaţă
Prin fericirea de-a-Ţi sta-n faţă!

Ca ele Doamne, aş vrea să fiu
Trăindu-mi viaţa ce mi-ai dat
Atunci când m-ai răscumpărat
Din groaznicul păcat pustiu,
Ce-a pus straşnica-i barieră
Schimbând rostu-n efemeră.

Mă simt atras, Doamne la Tine
De harul Tău plin de îndurare
De bunătate şi sfântă răbdare
Prin dragostea ce pentru mine,
La Golgota, ai mers sub cruce
Nemurmurând, viaţa-mi aduce!

Astfel, apreciind dragostea Ta
Că Ţi-ai lăsat cerul prea sfânt,
C-ai luat un corp de pe pământ
Ca să nu laşi omul, a dispera,
Din toată inima mă rog şi sper
Să pot s-ajung, la Tine în cer!

Mă simt atras, Doamne la Tine
Prin Jertfa scumpă din Calvar,
Care mi-a dat un timp de har
Să Te-aflu-n formele divine,
Cum de la-nceput de veşnicii
Te-ai oferit, Mântuitor să-mi fii!

Flavius Laurian Duverna
16 martie 2012

Dor aprins de Veşnicie

Dor aprins de Veşnicie
Mă cuprinde neîncetat,
Şi-n inima-mi, o făclie
Drumul mi l-a luminat,
Şi pe el eu merg în sus
Să mă-ntâlnesc cu Isus!

Să Îl văd şi să-I vorbesc
Faţă-n faţă-n demnitate,
Despre dorul meu ceresc
Şi despre sfânta Cetate,
Cu porţi de mărgăritare
Şi străzi de-aur lucitoare.

Dor de Veşnicie aprins
Spre marea de diamant,
Cu-al ei luciu ce e-ntins
În splendori de amarant,
Îmi străbate fiinţa toată
Şi vreau să le văd odată!

Prin Isus, dorul ce-l am
Cred că mi se va-mplini,
Şi-atunci tot ce nu ştiam
Despre taine cum vor fi,
Prin Duhu-or fi-analizate
Şi spre slava-I cercetate!

Flavius Laurian Duverna
15 martie 2012

Veniţi şi înscrieţi-vă la oaste!

Veniţi şi înscrieţi-vă la oaste,
În oastea Domnului Hristos!
Copii a Săi, vă recunoaşte
Şi-n ceruri şi pe pământ jos,
Când v-oferiţi ’n-a lui lucrare
Să duceţi vestea salvatoare!

La Tronul Sfânt de-audienţă
V-aşteaptă să vă confesaţi,
În pace să vă dea clemenţă
Şi-n oastea Lui să vă-nrolati,
Ca buni ostaşi şi ca ispravnici
Cu minţile de oameni vajnici.

Veniţi la oaste şi vă-nscrieţi
Ca voluntari de bună voie,
Fiind gata la salvări de vieţi
În orice loc şi-unde-i nevoie,
Să duceţi lupta cu vrăjmaşul,
Veniţi cu zel şi grăbiţi pasul!

Acuma diavolul, dă târcoale
Să-nşele de-i va fi-n putinţă
Pe cei aleşi chiar din Ocoale,
Să le distrugă-a lor credinţă,
Dar voi fiţi trezi şi nu cedaţi,
În încercări mari să fiţi curaţi!

Veniţi acum în oastea lui Isus!
Şi îmbrăcaţi toată armătura,
Ţinând stindardul mereu sus!
Şi pe de-asupra luaţi armura
Cu scutul cel tare-al credinţei
Asigurând succesul biruinţei!

Flavius Laurian Duverna
14 martie 2012

Jumătate din visurile mele,
le-am găsit în tine,
Jumătate din sufletul meu,
stătea răsădit în inima ta.
Jumătate din gândurile mele,
deja erau în mintea ta.
Jumătate din cuvintele mele,
tu le rostiseși demult.
De aceea ți-am dat
toată inima.
Am așezat în ea
toată iubirea mea.
Toate planurile mele,
ți le-am dăruit ție.
Toată ființa mea s-a bucurat
de întâlnirea cu tine.
Vreau să fii jumătatea mea
ca astfel să avem totul,
amândoi…
Să avem un singur cer
dar acoperit doar pe
jumătate de nori.
Valurile vieții să lovească
doar jumătate din
țărmul nostru
Și fiecare încercând
să poarte jumătatea celuilalt
de nereușite, dureri sau lacrimi.
Jumătatea mea, noi
vom avea întregul drum
al vieții dăruit lui Isus.
Toată credința, toate speranțele
și proiectele noastre vor
sta la picioarele Lui.
Toate vorbele și faptele noastre
vor aduce bucurie și
zâmbet tuturor.
Tot ce ești și tot ce sunt
se va întâlni
într-o singură
melodie minunată.
Vino, jumătatea mea!
Numai împreună vom
forma un întreg,
cu numele simplu NOI.

Floare de colț