Intercer – Poezii si editoriale

Vine-al nostru Domn Isus!

Vine-al nostru Domn Isus!
E strigătul cel mai solemn
Ce-a răsunat peste veacuri,
Ca cel mai frumos îndemn
De-a avea prin El credinţă,
Şi-a veni la pocăinţă.

Vine-al nostru Domn Isus,
Care-n dragostea cea mare
De-a mântui lumea greşită
Salvând-o din neascultare,
Prin Duhul El S-a întrupat
Şi lumii S-a arătat.

Vine-al nostru Domn Isus,
Cel ce-n sfânta-I mântuire,
S-a adus Jertfă-n Golgota
Dându-Şi viaţa din iubire,
Garant sfânt răscumpărării
În acea zi a salvării.

Vine-al nostru Domn Isus,
Să-Şi ia scumpa Împărăţie,
Şi pe-ai Săi ce-au ascultat
Să-i transporte în veşnicie,
Cu-al Lui car imens de nori
Pe-ale aripelor zori.

Flavius Laurian Duverna
19 februarie 2012

Iubirea ce-a venit din Cer

Iubirea ce-a venit din Cer
Prin jertfa Domnului Isus,
Fiind îmbrăcată în mister
În slăvile cereşti de sus,
Ea consternare a produs.

Şi n-a putut fi pricepută
De fiinţele neprihănite,
Aflate-n starea necăzută
Ce-şi trăiau veşnic fericite
Viaţa, în legile orânduite.

Abia la Golgota, la cruce
Prin nemiloasa răstignire,
Au înţeles ce poate-aduce
Păcatu-n falsa-ndreptăţire,
Când Lucifer cerea mărire.

Atunci s-a înţeles Iubirea
În toată profunzimea ei,
Şi-n toate lumile slujirea
Fiind principiul Dragostei,
A fost aprobat cu temei.

Şi sus în cer şi pe pământ
S-a cântat imnul biruinţei,
Că întregirea prin Cuvânt
A cimentat rolul credinţei,
C-arbitrul liber, al voinţei.

Flavius Laurian Duverna
18 februarie 2012

Numărăm zilele de la naștere,
Apoi săptămânile, lunile, anii.
Numărăm anotimpurile vieții,
Realizările și zilele până
la salariu.
Numărăm zilele de concediu,
Numărăm prietenii și
mereu ies puțini și în lipsă.
Numărăm pe cei dragi
care au plecat și
pe cei care au rămas.
Numărăm florile și
cadourile primite.
Dar, când să numărăm
binecuvântările de la
Dumnezeu,
renunțăm. Sunt prea
multe și prea minunate.
Înălțăm spre El
nenumărate laude și
mulțumiri,
și-I aducem toată
recunoștința
inimilor noastre.
Da, de acum
nu mai numărăm.
Nici faptele de
iubire făcute
și nici cuvintele calde
de apreciere sau de
încurajare rostite.
Vom număra doar
Roadele Duhului
în viața noastră
pentru ca Domnul Hristos
să fie pe chipul nostru și
între semenii noștri.
Și când această verificare
se va termina
să putem sta în picioare
fără lipsuri
într-o minunată perfecțiune!
Amin!

Floare de colț

Incendiat e orizontul în apus,
Regele zilei pleacă la culcare,
Priveliștea m-a-nlănțuit
și-un dor nespus,
Se naște iar și crește foarte mare.

Mă plec în rugă,
stau de vorbă cu Isus,
Am obosit de-atâta așteptare,
Aș vrea cu El în țara cea de sus,
Să pot vedea Cetatea uimitoare.

Să împletesc din trandafiri
fără de spini,
Locașuri minunat ornamentate,
În umbra pomilor plăcuți
de roade plini,
S-ascult cântări de pace, bunătate…

O, Domnul meu, Tu
dai tărie munților,
Iar apelor neliniști,
frământare.
Fă-mă, Te rog,
iubitul Meu Mântuitor,
Puternică, mereu biruitoare!

Floare de colț

Cu străluciri divine,
Acoperit e totul,
Copacii goi, ruine,
Dau astăzi adăpostul

Sclipirii fericite,
De-s nori – zărești doar soare,
În valuri înzecite –
Zâmbete-mbietoare.

Un pumn de lut pe stâncă,
E-o floare parfumată,
Nerăsărită încă.
O mică nestemată

E gândul bun din minte.
Fulgi mari – mărgăritare
Ce-au înflorit cuminte
În frageda ninsoare.

Fragilă bucurie,
Ți-e viața efemeră,
Întreaga veșnicie,
Nu vei mai fi himeră!

Floare de colț

Soli Deo Gloria!

Doar lui Dumnezeu să-I fie slava,
Şi în ceruri sus, şi jos pe pământ!
Căci El prin puterea-I a creat totul
Prin a Sa atotştiinţă, prin Cuvânt,
Descoperindu-Se, Domn Creator
Singurul, Cel ce dă viaţă tuturor.

Prin El e viaţa, mişcarea şi fiinţa
A tot ce a creat cu fină măiestrie;
Prin El îşi trâmbiţează existenţa
Minunile, ce exaltează-n măreţie,
Mistere ascunse în Înţelepciune
Spuse de Ziditor ca foarte bune.

Doar lui Dumnezeu să-I fie slava!
Că în Universul, infinit de mare
A pus noian, mulţimi de Galaxii,
Demonstrându-Şi forţa creatoare,
’N-atâtea lumi plasate-n Cosmos
Prin Unicul Său Fiu, Isus Hristos!

El este Cuvântul Creator a toate,
Cel ce-a fost dela început în sfat
Cu Dumnezeu Tatăl, şi-mpreună,
La creare amândoi S-au consultat
În lucrarea, întreprinsă din iubire,
Lumile să aibă, libertate în slujire.

Doar lui Dumnezeu să-I fie slava!
Că atunci, când liniştea universală,
De Lucifer, ea a fost grav tulburată
Voind să se ridice, peste El în fală,
A fost stopat în mândria lui rebelă,
Şi alungat din lumea cerului fidelă,

Dumnezeirii, plină de credincioşie,
De bunătate şi de-ndelungă răbdare,
Care nu îl socoteşte pe cel vinovat
Drept nevinovat, ci-n a Sa-ndurare,
Îl aşteaptă să se-ntoarcă din păcate,
Rânduindu-şi faptele după dreptate.

Flavius Laurian Duverna
17 februarie 2012

Pe calea îngustă…

Pe calea îngustă am pornit
Cu-a mea povară de păcate
Ce le-ai dus Isuse în spate,
Căzând sub cruce, obosit,
Spre Golgota la răstignire,
De-a-mi da eterna fericire!

Din ceru-nalt şi prea curat
Tu pentru-aceasta ai venit,
Prin Duhul Sfânt, întrupat,
Să-mi spui că m-ai mântuit
Prin jertfa sacră, salvatoare
A dragostei, atât de mare.

Pe calea îngustă am pornit
Să intru pe poarta strâmtă,
Şi sufletul, mi se frământă
De doru-mi, de a fi primit,
Acolo-n sfântul rai ceresc
Unde am drept să locuiesc.

Prin Sfânta Ta neprihănire
Ce mi-o atribui în credinţă,
Şi prin credinţa-n ispăşire
Privind scumpa făgăduinţă
A reîntoarcerii, Isuse-n rai,
Tu viaţa cea de veci îmi dai!

Pe calea îngustă am pornit
S-ajung la Marea de Cristal,
Să pot cânta-n imn triumfal,
Că-n sufletu-mi mi-a răsărit
Iubirea scumpă, salvatoare,
Prin planul de răscumpărare.

Să Te slavesc prin osanale,
Prin imnuri sfinte şi cântări
Că Doamne, pe-ngusta cale
Tu m-ai condus prin cercări
Şi m-ai trecut peste genuni
Prin grija Marii-Nţelepciuni!

Flavius Laurian Duverna
16 februarie 2012

Când Doamne, Te am pe Tine!

Când Doamne, Te am pe Tine
Stând la cârma vieţii-mi sfinte,
Duhul Prea Sfânt mă susţine
De-a merge cu drag ’nainte,
De-a-Ţi urma-n învăţăminte
Ce-n viaţă mi-aduc mult bine!

Căci Cuvântul Tău cel Sfânt
Astăzi, mi-e lumină pe cărare
’N mersul vieţii pe pământ
Ce se-nclină-n neascultare,
Când tremură-n frământare
Spre genuni tot mai cu-avânt!

Când Doamne, Te am pe Tine
Totu-n jurul meu se schimbă,
Glasul ce-mi striga-n suspine
Se transformă-n altă limbă,
Fiinţa toată mi-o preschimbă
Şi-alta nouă, observ în mine!

Prin Duhul Sfânt mă-nnoiesc,
Mai mult m-apropii de cruce,
Şi-orice gânduri, ce-s fireşti
Ce-n chingi vor să mă apuce
Pentrucă, nu le mai pot duce
Le-arunc, că sunt pământeşti.

Când Doamne, Te am pe Tine
Drumul vieţii-mi străluceşte,
Cu-orizonturi tot mai pline
’N dragostea ce mă sfinţeşte
Şi-n Duh Sfânt mă pregăteşte,
Căci viaţa mea-Ţi aparţine!

Este-a Ta, întâi prin creare
Când la viaţă-am fost născut
Prin prea Sfânta Ta suflare
Cum în planul sfânt ai vrut,
În etern, să fii lumii cunoscut
Prin marea-Ţi răscumpărare!

Flavius Laurian Duverna
15 februarie 2012

Ceas de Rugă!…

Ceas de rugă, drag îmi eşti
Prin sfânta-Ţi solemnitate,
Când te-apropii să soseşti
Inima-mi, parc-altfel bate,
Mi-o pregătesc de-nchinare
Dela Domnul, s-am iertare!

Lui să-I spun în rugaciune
Câte dureri mă străpunge,
Inima-mi cum mi se frânge,
Cum puteri scad şi apune
Dacă n-ai fi să-mi îndrept
Gândul sus, de-a fi-nţelept.

Ceas de rugă, pentru mine
Mi-eşti aşa de scump, dorit,
Tu spre zări dulci şi senine
Gându-mi porţi spre infinit,
Spre al Tatălui Tron Sfânt
Cel ce-mi ştie orice cuvânt!

Când Lui prin rugă Îi spun
Confruntări ce mă aşteaptă
Zilnic, în vorbire şi în faptă,
Domnul meu ceresc şi bun
În dragostea-I, cu-ndurare,
Se va-ngriji-n strâmtorare.

Ceas de rugă-n timp precis
Pus de-oparte spre-nchinare,
Zilnic, de trei ori în adorare,
Mi-eşti benefic, cum e scris
Dimineaţa, la amiază, seara
Să mă-nchin, golind povara!

Domnului, s-o predau toată
Dândui-o, ‘nălţând credinţa
Că-n rugă,-o s-am biruinţa,
Căci spre Golgota-i purtată
Sub crucea grea a răstignirii
Prin Jertfa scumpă a Iubirii.

Flavius Laurian Duverna
14 februarie 2012

La Domnul Vieţii…

La Domnul Vieţii am venit
Din lumea aceasta efemeră
Nu-nduplecat de o himeră,
Ci pentru că mi-a răsărit
În suflet dorul cel mai sfânt
Pentru măreţul Său Cuvânt.

La Domnul Vieţii am venit
Din lumea aceasta de păcat
Simţindu-mă că-s vinovat,
Cu sufletu-mi trist şi zdrobit
Ca să găsesc liniştea dulce
Şi am aflat-o, sus la cruce.

La Domnul Vieţii am venit
Să aflu pacea, mângâierea,
Balsamul ce-alină durerea
Şi doru-mi de-a fi mântuit
Prin Jertfa sfântă din Calvar
Prin care s-am iertare-n har.

La Domnul Vieţii am venit
Ca să-I cunosc a Lui iubire
Ce-n actul suprem de jertfire
La Golgota a fost răstignit,
Ca Viaţa Sa să mi-o dea mie
Să-I cânt o-ntreagă veşnicie.

Flavius Laurian Duverna
13 februarie 2012