Pe-aripele gândirii…

octombrie 27, 2011

Pe-aripele gândirii…

Pe-aripele gândirii-n versuri
Copil fiind, mi-aduc aminte,
Când poveşti, basme, eresuri,
Îmi încântau gingaşa minte
Pe culmi de visuri, tot nainte,
Cu fel de fel, de înţelesuri.

Şi-astfel, trecut-au anii, lini,
Pe-al timpului răboj marcând
Ampenta lor de farmec plini,
În timp ce zilnic eu crescând
Puneam în minte-acumulând
Vagi lucruri din întunecimi.

Când peste poveşti şi basme
Şi peste captivante eresuri,
Cu-a lor mistere şi fantasme
S-au aşezat şi-alte-nţelesuri
Prin orizonturi noi şi crezuri,
Mintea-a tresărit de spasme.

Au fost spasme-ale disperării
Prin care starea mea firească
Se răscula, contra orientării,
Altfel decât cea copilărească,
Vrând inima să nu primească
Vestea cea scumpă a salvării.

Prin vârstă fiind fragil la minte
Ca un copil m-aflam gândind,
Şi despre-acele lucruri sfinte
Când venea vorba, amintind
Că ne-a salvat Hristos murind,
Îmi atrăgeau, luarea aminte.

Şi Planul cel de răscumpărare,
Şi vestea bună-n Duhul Sfânt,
Mi-au luminat a mea cărare
Cu alt ideal pe-acest pământ:
Să intru-n Noul Legământ,
Prin dragostea-I mântuitoare.

Şi-astfel, aflat-am mântuirea
Suind pe trepte-n consacrare,
Căci Domnul mi-a dat izbăvirea
Din lumea aceasta muritoare
Prin viaţa Lui cea jertfitoare,
Ca-n veci să am neprihănirea.

Flavius Laurian Duverna
18 octombrie 2011

Comentariile sunt închise pentru Pe-aripele gândirii…

Vino, Ploaie!

octombrie 24, 2011

Vino, Ploaie, peste sufletul uscat,
Ce te-aşteaptă cu ardoare,
Ca spic firav, în deşertul de păcat,
Dornic de maturizare.

Vino, Ploaie, peste omul obosit,
Să-i aduci înviorare,
Dulce veste răspândind necontenit
Cu a cerului chemare.

Vino, Ploaie, peste cel ne-ncrezător,
Având multă îndoială,
‘N labirintul de doctrine mişcător,
Ochii minţii tu îi spală!

Vino, Ploaie, azi peste Rămăşiţă,
Credinţă, chipul lui Isus, Duh Sfânt
Având. Legată-n cea mai Sfântă Viţă,
Privind spre cer, rezistă pe pământ.

Floare de colţ

Comentariile sunt închise pentru Vino, Ploaie!

Teama

octombrie 24, 2011

Un monstru cu braţe o mie,
Îţi fură credinţă şi pace,
Şoptind de-ntuneric solie,
Ce este în el, răni ce face.

Ce gânduri în minte frământă,
Perdele de neguri întinde,
Să nu mai zăreşti Faţa Sfântă,
Speranţe să nu poţi aprinde.

E vânt, e furtună cu lacrimi,
Sunt valuri şi e disperare.
Torent de dorinţi sau de patimi,
Vin săbii ce vor să doboare…

Iubirea-i mai tare ca frica,
Ridică privirile iute!
Isus răstignit este Stânca,
Doar El poate-acum să te-ajute!

Şi planuri măreţe cu tine,
Cum nici n-ai gândit vreodată,
Curănd va-mplini de vei ţine,
Privirea spre El îndreptată!

Floare de colţ

Comentariile sunt închise pentru Teama

Plouă, Ploaie peste mine!

octombrie 21, 2011

Plouă, Ploaie peste mine!

Plouă, Ploaie peste mine
Din cer de la Tatăl Sfânt,
Stropi de Ploaie să-mi aline
Dorurile ce-n suspine
Le expim în vers şi-n cânt!

Ploaia să mă-nvioreze
Prin stropii ce se revarsă,
Şi prin har să mă-nzestreze
Ca inima-mi să vegheze
Pe drumul sfânt către casă!

Plouă, Ploaie peste mine
Stropi de Ploaie Timpurie,
În harul sfânt de-a mă ţine
Să trec prin cercări cu bine,
Dovedind credincioşie!

Să-mi duc viaţa-n ascultare
De sublimul sfânt Cuvânt,
Ce-n dragostea salvatoare
Vestea cea mântuitore
M-a luminat pe pământ!

Plouă, Ploaie peste mine
Stropi din Ploaia cea Târzie,
Stropi de picături depline
Semănarea spre-a susţine,
La sfârşit s-am bucurie!

Şi-n voinţa cea cerească,
Ploaie-n stropii reci-n soare!
Spicele de grâu să crească,
Coacerea, să-şi împlinească
Încheind sfânta lucrare!

Flavius Laurian Duverna
17 octombrie 2011

Comentariile sunt închise pentru Plouă, Ploaie peste mine!

Pe strunele poetice…

octombrie 21, 2011

Pe strunele poetice…

Pe strunele poetice-ale lirei
Gândului dau drum să zboare,
Şi-o Odă sfântă, a mântuirei
Se-ncheagă-n slove şi răsare
Spre slava Jertfei salvatoare,
Spre gloria, eternă a mărirei.

Nespus de scumpă-n preţuire
E Jertfa aceasta ce-i cerească!
E un balsam pentru-omenire
Din moarte viaţa să renască,
Pe culmi de glorie să crească
Sub susurul blând şi subţire.

Să se dezvolte spre-a ajunge
Idealul sfânt al desăvârşirii
În dragostea care ne strânge
Sub ceru-albastru-al înnoirii,
Purtând haina… neprihănirii
La Golgota, spălată-n sânge!

Spre culmi, viaţa renăscută
Va confirma, că nu-n zadar
Prin Jertfa ce-a fost mistuită
Pe-al dragostei cumplit altar,
Pe crucea cea de la Calvar
Va creşte-n slava-I absolută.

Şi Oda scumpă, a mântuirei
În gloria-n veci preamărită,
Va răsuna,-n cinstea Iubirei
Ce-n umilinţă a fost jertfită,
Ca-n Univers pacea-ntregită
Etern, să stea-n opera zidirei.

Flavius Laurian Duverna
11 octombrie 2011

Comentariile sunt închise pentru Pe strunele poetice…

Despre-a Domnului Iubire

octombrie 18, 2011

Despre-a Domnului Iubire

Despre-a Domnului Iubire
Ce-n susur dulce S-a dat
Pentru a noastră fericire,
În Scripturi s-au confirmat
Dovezi de necontestat,
Prin planul de mântuire.

Şi-n Domnul Isus Hristos
Viaţa Lui ne dovedeşte,
Că din ceruri, la noi jos
S-a-ntrupat şi ne iubeşte,
Jertfa Sa ne mântuieşte
Din vechiul trai păcătos.

Şi-n îndelunga-I răbdare
Privind starea din nainte
A vieţii noastre-n umblare,
Ne vorbesc cuvinte sfinte;
Noi să luăm acum aminte,
Pentru-a vieţii îndreptare!

O! Şi-n dulcea-I milostivire
Pentru-o viaţa ce-i greşită,
Ne-acordă-o neprihănire
Prin iubirea-I cea jertfită,
Care-atunci când e primită
Va schimba a noastră fire.

Iar în marea Sa-ndurare
Grija-I sacră ne veghează
Să trecem prin încercare,
Cu conştiinţa fiind trează,
Căci calea cine-I urmează
Stă-n iubirea-I salvatoare.

Flavius Laurian Duverna
12 octombrie 2011

Comentariile sunt închise pentru Despre-a Domnului Iubire

Marea Luptă

octombrie 17, 2011

Oștire nevăzută
pe toți ne înconjoară,
Și îngeri buni sau demoni
se luptă lângă noi,
Suntem liberi s-alegem
de-atunci de prima oară,
Când testul ascultării
a fost dat celor doi.

Dar înțelegem astăzi,
pedeapsă imediată
Satan nu a primit.
O mare demonstrație,
De har și de dreptate
în univers e dată,
Și-a răului lucrare,
pe-a Terrei ecuație.

Și tu și eu alegem
în simpli pași din viață,
Cine e Comandantul
căruia Îi slujim,
Sub ce stindard noi mergem
și Cine ne învață,
A Cui poruncă ținem,
pe Cine noi iubim.

Floare de colț

Comentariile sunt închise pentru Marea Luptă

Dragostea

octombrie 17, 2011

Chiar vorbind în limbi omenești,
Sau cuvinte-ngerești de-ai grăi,
Neavând dragoste de-ai trăi,
Aramă sunătoare doar ești.

Și chiar având ca proroc sfânt dar,
Sau cunoscând toată știința,
Munții mutând, toată credința,
Fără iubire ești nimica doar.

De-ai împărți a ta avere,
Ca hrană pentru cei săraci,
Fără iubire tot ce faci,
Chiar ars pe rug, e doar părere.

Căci dragostea-i mult răbdătoare,
Cu bunătate din prea plin,
Făr de-al invidiei venin,
Laudă sau mândrie n-are.

Nu este nepoliticoasă,
La alții gândul i-e mereu,
Doar fapte bune-n jurul său,
N-o vei afla nicicând nervoasă.

Când vede răul se-ntristează,
De adevăr s-ar bucura,
Suferă tot și totul ar spera,
Greșelile-ți tainic păstrează.

Dragostea nu va pieri nicicând,
Ce-i profețit se va sfârși,
Căci limbile se vor opri,
Cunoașterea chiar încetând.

Acum rămân acestea trei,
Credința cea biruitoare,
Speranța pururi zâmbitoare,
Servind umile dragostei.

Floare de colț

Comentariile sunt închise pentru Dragostea

La a Domnului chemare

octombrie 14, 2011

La a Domnului chemare

La a Domnului chemare
Intră-n sfânta Împărăţie,
Nu mai sta în nelucrare
Vino îndat’ – cu bucurie,
Poate-i ultima strigare!

Glasul sfânt încă răsună
El Te cheamă tot mereu,
De e vânt or de-i furtună
Şi te prinde instantaneu,
Viaţa e-n mâna Lui bună.

Printre valuri de ispite
Din lumea cea trecătoare,
Să-ai priviri fixe proptite
La Isus ce-n jertfa-I mare,
El S-a dat pentru salvare!

Căci El zilnic te păzeşte
Şi-n necazuri, şi-n dureri
Scutu-I tare te-ocroteşte,
Prin Duhul ai mângâieri
Şi credinta-ntruna creşte.

Poate-i ultima strigare
Vino îndat’ – cu bucurie,
Nu mai sta în nelucrare,
Intră-n sfânta Împărăţie
La a Domnului chemare!

Flavius Laurian Duverna
11 octombrie 2011

Comentariile sunt închise pentru La a Domnului chemare

Fiind încrezător…

octombrie 11, 2011

Fiind încrezător…

Fiind încrezător, în harul,
Şi-n Fiu-Ţi, scump şi iubit,
Ce-a răbdat suind Calvarul
Ca să bea complet paharul,
La Tine, Doamne-am venit,
Slab, nevrednic şi-ostenit!

Şi-am venit plin de păcate
Ca prin jertfa Ta cea mare,
Să-mi fie prin har iertate,
Să trăiesc viaţa-n dreptate
’N cea mai strictă ascultare
Împlinid sfânta-Ţi chemare!

Cu speranţă-n harul sfânt
Ce mi-a fost într-ajutor,
Prin vestea bună-n Cuvânt
Că-n paşii de pe pământ
Mi-este scut şi îndrumător,
Te slăvesc şi-Ţi cânt cu dor!

Pentru harul Tău cel mare
În Domnul Hristos Isus,
Ce mi-a dat sfânta salvare
Din starea cea muritoare,
Te măresc cu dor nespus
Căci Tu pacea, mi-ai adus!

Şi-am să-Ţi cânt neîncetat
Slăvind gloria-Ţi măreaţă,
Căci Doamne nu m-ai uitat
Pe-acest pământ blestemat!
Dintre neguri şi din ceaţă,
M-ai salvat, mi-ai dat viaţă!

Flavius Laurian Duverna
09 octombrie 2011

Comentariile sunt închise pentru Fiind încrezător…