Intercer – Poezii si editoriale

Biblia ne povestește,
Cum pe vremuri Avraam,
A primit aleasă veste,
Mulți s-or naște n-al său neam.

Așteptă făgăduința,
Ani în șir spre cer privind,
Se mai clătina credința
Vorbe rele auzind.

Mai apoi primi copilul,
Bucurie de nespus,
Mulțumiri dădu umilul
Avraam, Celui de sus.

Peste ani, poruncă vine
Ca pe singurul său fiu,
Pe Isac iubit, știți bine,
Căci venise mai târziu,

Ardere de tot pe munte,
Să-l aducă imediat.
Avraam știa s-asculte,
Chemă slugi și pe băiat.

Văzând locul de departe,
Luă doar un cuțit și foc,
Lemnele Isac să poarte,
Și-au ajuns în acel loc.

-Tată, spune-mi, unde-i mielul?
A-ntrebat atunci Isac,
Știind prea bine obiceiul,
Jertfelor ce sunt pe plac,

Domnului, zilnic aduse…
Îngeri se întreabă-n cer,
Stelele, lumi nepătrunse,
Un răspuns cu toții cer.

Se repetă întrebarea,
Peste veacuri de păcat,
Unde este rezolvarea
Universului pătat?…

-Va purta de grijă Domnul!
Calm răspunse tatăl său,
Ridicând ochii spre tronul
Celui ce nu face rău.

Blând, Isac, în ascultare
N-a fugit, nu s-a ascuns,
Nici reproș și nici strigare-
Ca o oaie de la tuns.

Avraam mâna ridică,
Ascultarea l-a-nvățat,
De moarte să n-aibă frică,
Va avea fiu înviat.

-Avraame, Avraame!
Strigă Îngerul din cer,
-Mâna pe băiat nu pune,
Să nu-i faci nimic, îți cer!

-Știu că-n temere de Domnul,
N-ai cruțat pe fiul tău,
Unic rod și dat cu totul
Biruirii celui rău!

Când în spate el privește,
Un berbec într-un tufiș,
Plin de laude-l jertfește
În loc de fiul promis…

Tatăl a dat Salvatorul,
Aleluia, slavă Lui!
Ne-a trimis Mântuitorul,
Dând iertare omului!

Floare de colț

Ce-ar fi fost pentru noi harul?

Ce-ar fi fost pentru noi harul
Dacă n-ar fi fost Calvarul
Cu-a Lui cruce dusă-n spate
De Isus, Domnul măririi,
Condamnat fiind la moarte
Prin sentinţa răstignirii
Pe-atarul crunt al jertfirii?

De n-ar fi fost Ghetsimani
Unde cei mai mulţi duşmani
Pe Domnul L-au urmărit
S-afle scumpu-I adăpost,
Unde-n rugă-a plâns trudit,
Viaţa ar fi făr-nici un rost
Pentru noi, har n-ar fi fost!

Dacă n-ar fi fost Golgota
Şi răstignirea-I şi grota,
Cu mormântul unde-apoi
Domnul nostru a fost dus
Şi-ntr-un giulgiu a fos pus,
N-am fi fost scoşi din noroi,
N-ar fi fost har pentru noi!

Şi-astfel, dacă a treia zi
Cuvântul spre-a-L împlini,
Din mormânt n-ar fi-nviat
Călcând peste el prin moarte,
Pe veci, am fi stat departe,
Rămânând tot în păcat,
Dar harul sfânt ne-a salvat!

Flavius Laurian Duverna
07 octombrie 2011

Veniţi voioşi la Sfânta Cină!

Veniţi voioşi la Sfânta Cină,
Veniţi cu sufletu-mpăcat,
Isus a luat a noastră vină
În jertfa Golgotei deplină,
Păcatul nostru L-a purtat!

Din noaptea neagră a durerii,
Din valea plângerii amare,
La masa sfântă a tăcerii
Simţind fiorul mângâierii
Să preţuim dragostea-I mare!

Când noi de El eram străini
Sălăşluind în tot ce-i rău,
Din ramuri verzi de mărăcini
Purta coroana cea de spini,
Ne-a-ntins o punte peste hău!

Răscumpărarea s-o vestim
În actul cel al Sfintei Cine,
Salvarea s-o sărbătorim,
De moartea-I să ne amintim
Şi de-ale dragostei suspine!

Cu lacrimi grele El a plâns
Şi-atunci când vinovaţi eram
Păcatele noastre Le-a strâns,
Pe cruce când a fost străpuns,
Când noi nu Îl cunoşteam.

Veniţi, ca să ne bucurăm
C-avem o Jertfă aşa de mare,
În faţa Ei smeriţi să stăm
Şi-a noastre inimi să plecăm
În cea mai scumpă adorare!

Şi să ne reamintim mereu
C-avem salvarea prin Isus,
Singurul Fiu de Dumnezeu
Ce-n dragostea-I la apogeu,
Ne-a luat cu El în ceruri sus!

Flavius Laurian Duverna
06 octombrie 2011

Ce dulce adiere îți mângâie
azi fruntea?
Și cine-ți face pasul mai sigur
pe cărare?
Veghind atent la tine
pe ploaie de treci puntea,
Pe gheață ori zăpadă
cin te susține oare?

Cine te-ndeamnă-ntruna
curat și cu dreptate,
Să ai în minte gândul
cel nobil și cinstit,
S-alegi în viață drumul
de milă, bunătate,
Și de Cuvântul Vieții
să stai nedezlipit?

Pe cine întristează
alegeri negândite,
Vorbe grele și crude
rostite-așa ușor,
Pofte și patimi multe
pe dată împlinite,
Timp risipit la basme
și ce-i înjositor?

Tovarăș în durere,
îndeamnă la speranță,
S-ajuți cu drag pe-oricine,
așteaptă răbdător,
Pe drumul greu al vieții
te-nvață cutezanța,
Notează și observă,
e-un înger păzitor!

Floare de colț

Şi dacă-n jertfa lui Isus

Şi dacă-n jertfa Lui Isus
La pocăinţă sunt chemat,
E pentru că pe cruce sus
El ca un miel S-a supus,
Şi chinuri grele a răbdtat.

Şi dacă-n îngroparea Sa
Lumii-ntregi mărturiseşte,
Că a murit spre-a mă salva
Şi păcatul, de-a-mi ierta,
Sângele Său o dovedeşte.

Şi dacă prin a Sa-nviere
A treia zi S-a deşteptat,
E pentru că a Lui putere
Să-mi fie dulce mângâiere,
Pe-acest pământ blestemat.

Şi dacă iar, în cerul sfânt
S-a dus la Tatăl cel ceresc,
E pentru ca al Său Cuvânt
Să strălucească pe pământ,
Să-nvingă tot ce e firesc.

Şi dacă-n faţa-I mijloceşte
Prin al Său sânge preţios,
În favoarea mea vorbeşte
Că-n haru-I Se pregăteşte,
Ca viatţa să-mi dea bucuros.

Şi dacă-n iubirea-I mare
El m-a cuprins şi pe mine,
În planul de răscumpărare
Îmi întrevăd sacra salvare
Din hăul care m-ar reţine.

Flavius Laurian Duverna
30 septembrie 2011

Să nu te-ngrijorezi!

Să nu te-ngrijorezi când viata
Ţi-aduce multe neîmpliniri,
Atunci când norii grei şi ceaţa
Ţi-ntunecă planuri… gândiri,
Ce-ar fi fost demne înfăptuiri,
Opreşte-te, să aduni povaţa!

Să ştii că Domnul te veghează
Şi-ţi urmăreşte îndeaproape
Umblarea ta, deci priveghează,
Să nu ai drumul prin hârtoape!
De-ar fi să treci prin foc şi ape,
Mereu conştiinţa s-o ai trează!

De multe ori, pe-a vieţii cale
Problemele apar complicate,
Si-aşa-ţi vorbesc, inimii tale
Spunând că se vor rezolvate,
E timpul de-ai preda Lui toate
Şi chiar voinţa ta, voinţei Sale!

Şi-atunci, voinţa şi înfăptuirea
Ţi le va da El, spre împlinire,
Şi tot, ce-ţi arăta împotrivirea
Şi-o schimba locu-n fericire
Căci eşti părtaş la mântuire,
Prin Domnul ai neprihănirea!

Căci astfel El te-ndreptăţeşte
La Tronul cel de har şi milă,
Prin sângele Său ce vorbeşte
‘ N desăvârşirea-I cea umilă,
Care-a-mplinit şi-ultima filă
Din profeţii, cum se vesteşte.

Şi toate caestea, pentru tine,
Prin moarte,-a te recupera…
Din valea plângerii-n suspine
Să poată-n veci răscumpăra,
Când zile şi-ani, n-oi număra,
În viaţa, cu-mpliniri depline!

Flavius Laurian Duverna
19 septembrie 2011

Ce-aş face Doamne fără Tine?

Ce-aş face Doamne fără Tine
Pe marea lumii-nvolburată
Când de furtuni e frământată,
Când în forţă, asupra-mi vine
Şi nu pot singur piept a-i ţine?

Şi făr-de Tine, ce m-aş face
Când apele apar spumegate,
Când valuri mari şi-nfuriate
Asupra-mi forţa şi-o desface
Şi nimeni n-o poate întoarce?

Şi ce m-aş face, de vrăjmaşii
La fel ca şi-apele m-alungă,
Cu-a lor săgeţi să mă ajungă,
De n-ai fi Tu să le-opreşti paşii
Să se-nspăimânte toţi arcaşii?

Ce-aş face Doamne fără Tine
Când lumea mi-este împotrivă,
Când pasul mi-este în derivă?
De n-ai fi Tu, spre a mă ţine,
Dragostea s-ar stinge-n mine!

De n-ai fi în furtuni şi-n valuri
Pe marea lumii zbuciumată,
Când viaţa-mi este ameninţată
Să fiu izbit de stânci şi maluri,
Atunci m-aş pierde-n idealuri!

Şi-aş fi ca pomul fără roade,
Ca un izvor gol, fără de apă,
Ca şi-o fântână, ce n-adapă,
Ca bradu-n munte care cade,
Ca via stearpă ce-n foc arde.

Şi-aş fi ca frunza ce-i purtată
În sus şi-n jos, în val de vânt
Când toamna cade la pământ
Plutind în zboru-i, legănată,
Spre-a fi-n ogor încorporată.

Şi s-o uita, că-un pom am fost
Sau un izvor, sau o fântână,
Un brad în munte, fără frână
Şi-o vie-n minus, fără rost……
Dar Tu mi-eşti scut şi adăpost!

Flavius Laurian Duverna
23 septembrie 2011

E noapte prea adâncă,
În smoală îmbrăcată.
Valuri lovesc în Stâncă
Şi Legea e călcată.

Vorbiri de rău, mândrie,
Sau modă, egoism,
Desfrâu şi lăcomie,
Prea liberi, fanatism.

La fel cu lumea toată,
Aceeaşi goană-n vânt,
Luptă neîncetată
De-a fi în primul rând…

Trezeşte-te, fecioară,
Şi pregăteşte-ţi iute,
Vas de ulei şi iară
Ia candela s-ajute!

Din aur pur pe frunte,
Credinţă şi iubire,
Mai alb ca-n pisc de munte
Veşmîntul de la Mire!

Privirea-i mai senină,
Cu leac vindecător,
Doar Domnului te-nchină
Cu laudă şi dor!

Vesteşte-a Lui venire
Şi jertfa pe Calvar,
Purtând steag de iubire,
Bunătate şi har!

Floare de colţ

La Dragostea …

La Dragostea ce-a răsărit
Prin planul cel de mântuire,
Atunci când omul a greşit
S-a bucurat când a privit,
Prea sfânta Ei neprihănire.

S-a bucurat, c-a fost găsit
Mijlocul sigur de salvare;
Prin sânge jertfa i-a vorbit,
Că-n ea va fi îndreptăţit
Şi ispăşit de condamnare.

Şi astfel, prin făgăduinţă
S-a distanţat de Raiul sfânt,
Şi-a aşteptat prin credinţă
Să vadă scumpa biruinţă
Cum se traduce pe pământ.

Patruzeci de veacuri, toate,
Trecut-au până la-mplinirea
Făgăduinţei ce-aşteptate
Venea din vremuri depărtate,
Vstind la cruce mântuirea.

Calvarul Dragostea a-ntărit
Să poarte-n susur suferinţa
Ducând-o până la sfârşit,
Când şarpele a fost zdrobit
Împlinind, astfel sentinţa.

Prin jertfa crucii-a cimentat
Povestea marei confruntări,
Demonstrând că s-a-ncheiat
Când Mielu-a fost înjughiat
Şi dusă vestea,-n patru zări.

Flavius Laurian Duverna
15 septembrie 2011

Atât de mult eu Te doresc!

Atât de mult eu Te doresc
Isuse-al meu, Mântuitor!
Ca voia sfântă s-o-mplinesc
Eu inima-mi Ţi-o dăruiesc,
Arzând de dragoste şi dor.

E dorul sfânt al veşniciei
Ce îl nutresc mereu în gând;
E dorul dulce-al bucuriei
Zburând pe harfa veseliei
În imnuri sacre, înălţând.

Pentru iubirea Ta divină
Dipusă până la jertfire,
Ca viaţa mea să se menţină
Când apăsat eram de vină,
Cântări Ţi-nalţ de preamărire.

Pe-aripele, harului sfânt
Spre glora-Ţi, să fie aduse,
De-aici de jos, de pe pământ
În cel mai dulce vers de cânt,
Slăvindu-Te, Doamne Isuse!

Şi spune-voi azi, şi orişicând
Cum sus la Golgota jertfirii,
Acceptând sângele-Ţi vărsând
Izvorul ai deschis, curgând,
Împlinind Planul mântuirii.

Şi nici când n-am să sfârşesc
Recunoştinţa mea totală,
Căci pot să mă desăvârşesc
’N iubirea care-o preţuiesc
Prin Jertfa crucii, triumfală.

Flavius Laurian Duverna
14 septembrie 2011